Cultura trece ca glontul pe la urechile candidatilor
Niciun candidat pentru un post de parlamentar nu si-a trecut in program, in platforma electorala elaborarea sau sustinerea unor legi care sa apere si sa valorifice monumentele culturale si istorice din judetul Bacau. Este de acum cunoscuta de catre toti bacauanii, dar si de multi specialisti si oameni de cultura din tara situatia de neconceput a Casei „Alecsandri” si a Teatrului „Bacovia”, intr-un oras european, cum ii place primarului Stavarache sa-l denumeasca.
M-am saturat, mi-a ajuns pâna peste cap nepasarea, bataia de joc, indolenta manifestate de administratiile locale, de aproape toti liderii politici sau din administratia judetului din ultimii opt ani, fata de mostenirea si valorificarea trecutului nostru cultural, artistic si istoric. Municipiul Bacau nu este bogat in asemenea monumente, case memoriale sau situri istorice, iar cele câte sunt au fost lasate in paragina, au fost scoase, eliminate din programele de reparatii, recuperare si punerea lor in valoare, atunci când au fost intocmite si aprobate bugetele anuale. De mai bine de opt ani, nu s-a batut un cui, nu s-a alocat un leu pentru asemenea lucrari, candidatii la functia de primar, candidatii la un post de parlamentar nu si-au gasit ragazul pentru o analiza serioasa asupra acestei extrem de urgente probleme. Când te uiti pe alocarile bugetare, când rasfoiesti un pliant sau un program de campanie te duce imediat gândul la expresia folosita de Goring (“Când aud de cultura imi vine sa scot pistolul”) si o asociezi imediat cu toti aceia care ne urla zilnic in urechi sloganurile cu care vor sa ne fericeasca daca ii alegem. De ani buni scriem, tragem semnale de alarma, organizatii neguvernamentale, culturale, asociatii de profil atrag atentia asupra starii deplorabile in care se afla Casa “Alecsandri”, aflata – ce a mai ramas din ea – in centrul orasului. S-au facut memorii, s-au trimis scrisori la institutiile abilitate ale statului, toate cu acelasi continut: salvati Casa “Alecsandri”! De tot atâtia ani nimeni nu se mai oboseste sa formuleze un raspuns, o justificare, ca sa nu mai vorbim de o strategie. Toti, dar absolut toti candidatii pentru Parlament vorbesc de strazi, blocuri, poduri, spitale, flori la sosea, pâine si sare mai ieftine (sunt si ele bune), dar n-am citit un rând cu un continut cultural. Macar sa ne minta. Nici atâta lucru nu a incaput in strategiile lor de viitor. Am ascultat la radio propunerea unui candidat din partea unei minoritati nationale, care spunea alegatorilor ca prima lui initiativa legislativa se va referi la o modalitate de salvare a unor importante monumente si vestigii istorice din România, o lege unitara, cu aplicare in timp. De ce nu i-a dus capul si pe ai nostri candidati la o asemenea lege? Sunt 20 de candidati, de la cinci formatiuni politice si aliante, majoritatea bacauani get-beget sau adoptati care – in mod normal – se presupune ca stiu, cunosc istoria acestor locuri, merg din casa in casa in aceasta campanie, cel putin asa au declarat. Peste Casa “Alecsandri” nu au dat, nu au sunat la usa? Daca acum nu, n-ar fi rau ca peste patru ani sa fie cineva acasa, sa va intâmpine cu drag in prag.
In aceeasi situatie deplorabila se afla si cladirea Teatrului “Bacovia”, o admirabila constructie din anii ’30, care a devenit, din cauza unor chichite birocratice si a nepasarii administatiei locale o pata neagra pe obrazul municipiului condus cu atâta stiinta si pricepere de Romeo Stavarache, care ii sprijina in campania electorala pe Dragos Luchian, Lucian Ciubotaru, Cosmin Necula! Cum este turcul, asa-s si… pistoalele. Nu sunt departe de ajunge in aceeasi situatie Casa Memoriala “Nicu Enea” (a carei fundatie se scufunda) si Casa “Bacovia”, unde nu s-a mai alocat bani pentru reparatii din timpul administratiei Sechelariu.
