Statul a dublat sprijinul pe hectarul cultivat cu tutun. Înainte de ’89, tutunul se cultiva în județ, mai ales în zona de sud-est, cu temperaturi mai ridicate în timpul anului. Până acum doi ani, doar un singur producător cultiva tutun, în județ.
Agricultorii din județ care vor opta să cultive tutun vor primi subvenții de la stat duble. Astfel, în acest an, ajutorul național tranzitoriu pentru tutun a fost stabilit la 5.254,6083 euro la hectar, față de „doar” 2.584,54 de euro/ha, anul trecut. Transformat în lei, acest sprijin financiar s-ar traduce în 26.005,0564 lei pentru fiecare hectar cultivat cu tutun. O sumă mai mult decât satisfăcătoare, care l-ar încânta pe orice agricultor. În 2021, de exemplu, doar câteva sute de fermieri din toată țara au încasat aproape 1,5 milioane de euro pentru tutunul cultivat pe cele circa 500 de hectare.
În Bacău, doar un singur cultivator
Tutunul a cunoscut o perioadă nefastă, după 1990, când producerea, dar și industrializarea acestui produs s-a înscris pe o pantă descendentă, până aproape la dispariție, încheind o istorie de peste 100 de ani. Introdusă, în țările române, de un scoțian, reprezentant al Imperiului britanic, (cel care aducea, la noi, și exotica îndeletnicire a cultivării de orhidee), tradiția fabricării de țigări a început cu primul atelier din țară de prelucrare a tutunului – Manufactura de tutun Belvedere, devenit după 15 ani, Regia Monopolurilor Statului, iar după 1940, Fabrica de ţigarete Bucureşti. Între anii 1950 și 1980, comuniștii au relansat industria de profil, considerând acest viciu o sursă foarte bună la bugetul de stat. A fost perioada în care s-a introdus, oarecum forțat, cultivarea tutunului și în județul Bacău, mai ales în zona de sud-est, caracterizată cu temperaturi mai ridicate, în timpul anului, și pe o perioadă mai lungă de timp. De altfel, potrivit specialiștilor, tutunul se putea cultiva în zonele unde se comporta bine vița de vie nobilă. „Da, comuniștii au fost cei care au încercat să extindă, peste tot, această cultură. Doar că, în zona noastră, se făcea un tutun de calitate slabă, pentru că o astfel de cultură are nevoie de niște condiții diferite față de restul culturilor agricole, dacă vrei să ai producții și calitate. Pe când aveam 6-7 ani, îmi amintesc cum mama, ca toți membrii CAP, aducea acasă frunzele de tutun, le punea în șiraguri, ca să le usuce, și apoi le preda cooperativei”, explică dr. ing. Florin Acatrinei. În perioada contemporană, au fost câteva încercări timide de reluare a cultivării tutunului, cel mai cunoscut caz fiind al unui economist pensionar din zona Agăș.
Condiții cerute…
Cert este că pentru a putea primi sprijinul de la stat, cultivatorii de tutun trebuie să încheie un contract cu fabricile de țigarete, să îl înregistreze la Direcția Agricolă și la APIA, în termene stricte. Ulterior, fermierii trebuie să livreze cantitatea de tutun procesatorului, respectând un nivel minim de calitate stabilit de legislație. În plus, pe timpul culturii, trebuie îndeplinite anumite condiții privind suprafața, densitatea platelor etc.Tutunul, considerat o plantă termofilă, este cultivat pentru frunzele sale utilizate în obținerea țigaretelor, dar și a țigărilor de foi etc., compoziția chimică a frunzelor fiind determinată de calitatea plantei. De altfel, calitatea frunzelor de tutun este în strânsă legătură cu însușirile soiului, cu factorii de mediu (climă și sol), vârsta plantei ș.a. Pe de altă parte, trebuie știut că tutunul nu se seamănă direct în câmp, ci este ținut, o mare parte din viață, în spații protejate (răsadniță, tunel, solar, seră). Abia după câteva luni de „călit”, răsadurile sunt plantate în câmp, însă până cel mai târziu în 15 mai, întârzierea peste data de 25 mai ducând la scăderi de producție foarte de mari.
… dar și reguli de cultivare a tutunului
Tehnica plantării este similară cu cea a de la răsadurile de legume. Important de știut că, în primă fază, planta are nevoie și de suficientă apă, nu doar de căldură (ideal, de 27 grade Celsius). De altfel, în climatul cald și secetos, frunzele sunt mai mici, dar cu o aromă excelentă, iar în zonele mai reci, cu precipitații abundente, frunzele au un aspect grosier, fiind lipsite de aromă și bogate în nicotină. În privința solului, sunt favorabile cele ușoare și lutoase, calde, permeabile, cu pH-ul acid spre neutru, cuprins între 6,4 și 7,3. Tutunul suportă monocultura mai mulți ani (mai ales pe terenuri proaspăt defrișate sau desțelenite, însă bine afânate, mărunțite corespunzător, pentru a acumula și păstra umiditatea), fără să se înregistreze fenomenul de „oboseală” a solului, dar poate apărea riscul înmulțirii paraziților specifici (viroze, dăunători, boli). Pe timpul vegetării, se aplică tehnicile cunoscute de polit, cârnit și copilit. După recoltare, frunzele de tutun sunt înșirate pe sfori sau sârme, apoi puse la dospit (așa-zisa fermentare în verde), pentru îngălbenire, la 25-36 de grade Celsius, timp de 2-4 zile până la 21 de zile, și la final, la uscat, 4-6 săptămâni, operațiuni care determină calitatea fumativă. Urmează clasarea tutunului, alesul și „păpușitul” (legarea în mănunchiuri).
Internetul, un teren mănos pentru afacerile cu tutun
Pe internet, sunt multe anunțuri prin care unii încearcă să vândă tutun natural, așa-zisul firicel, tocat mărunt sau mai grosier. Clienții sunt, de regulă, fumătorii care nu sunt dispuși să plătescă prețurile piperate din tutungerii. Astfel, pe internet, kilogramul de tutun se vinde cu 80 – 150 de lei, în funcție de calitate și proveniență, prelucrat în baie de aburi și aromatizat sau simplu, fără miros. Dintr-o pungă de un kilogram, se pot prelucra țigarete care să încapă în circa 50 de pachete. De regulă, tutunul este adus din afara țării – Belgia, Ungaria, Germania, Olanda, dar și dinTurcia – la pungă de 1 kilogram (sau divizat pe cantități mai mici) sau la găletușă. Din când în când, autoritățile mai descoperă câte o mică afacere cu țigarete, în vreo șură sau un șopron, de pe la țară.
