30 aprilie 2024
CulturăCrucii Tale ne inchinam, Hristoase!

Crucii Tale ne inchinam, Hristoase!

A treia Duminica din Postul Pastilor este dedicata, de Biserica Ortodoxa, Sfintei Cruci. Intreg Postul Mare sta sub semnul Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. Crucea Sa contine si subsumeaza intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc si a intregii creatii.

Prefigurata inca din Vechiul Testament, in chipul preumblarii Sfantului Duh deasupra apelor la crearea lumii, prin pomul cunostintei binelui si raului, prin nuiaua cu care Moise a despartit Marea Rosie, prin toiagul lui Aaron, cu care stanca stearpa a devenit izvor de apa, prin bratele ridicate ale lui Moise, cu care israelitii au biruit pe amaleciti, si prin multe alte simboluri, Crucea Domnului este altarul de jertfa prin care lumea a dobandit viata.

Crucea este mantuitoare deoarece insusi Domnul slavei vesnice, facut Om, Se aduce pilda de curatie intregii lumi pentru a o salva din bratele neantului. Crucea trece de la stadiul de simbol la cel de putere vie a lui Dumnezeu. Prin pacat omul a cazut in sferele distructive ale neantului. Pacatul ucide trupeste si spiritual. El este refuzarea lui Dumnezeu de catre om. Or, prin Crucea lui Hristos omul este renascut si purificat. Era nevoie de Jertfa Crucii Lui pentru ca omul sa fie restituit lui Dumnezeu la starea de Om nou. De aceea Hristos este numit si Noul Adam. Prin aceasta, Iisus nu aduce la Jertfa un simplu om, caci atunci nu avea valoare soteriologica jertfa Sa. Nu Dumnezeu avea nevoie de jerfa Crucii, ci omul. El urca pe lemnul Crucii si firea dumnezeiasca impreuna cu cea omeneasca. Dumnezeu patimeste odata cu omul pentru a-l salva. Daca pe Cruce era inaltat un om obisnuit, indiferent de starea sa morala buna, nu era suficient. In cartea dreptului Iov citim ca nici pruncul de o zi nu este fara de pacat. Prin urmare era necesara prezenta unui OM fara de pacat, nu iertat de pacate, ci un OM care nu a gustat pacatul. Astfel, Dumnezeu, la plinirea vremii, il face Om pe Fiul Sau, Cel Unul-Nascut, pentru a intra in istorie fara ca sa ii schimbe cursul, din distrugere si rau in viata si lumina. Pe Cruce este ridicat Iisus Hristos, OM si DUMNEZEU adevarat. Suferind o incomensurabila durere, in locul fratilor Sai, Iisus dovedeste netarmurita Sa dragoste pentru oameni. Daca prin intrupare El devine om ca noi toti, purtand toate afectele si patimirile, prin Cruce depaseste stadiul volitional, intrand in sfera irationalitatii. Oricat am medita, din perspectiva ratiunii sau a oricarei religii, nu putem pricepe cum Dumnezeu se face Om si isi varsa sangele pentru lume. Insa, prin lumina credintei crestine intelegem ca Crucea Domnului nu este numai jertfa personalizata, ci este purtarea Sa de grija pentru lume, dumnezeiasca Sa providenta. El isi arata imensa-I dragoste pentru noi facandu-se Om. Iisus nu Se serveste de trupul si de sufletul Sau ca de o haina, ci acestea ii devin proprii pentru vesnicie. Trebuia ca un om sa patimeasca efectele pacatelor lumii intregi. Or, numai Iisus, fiind fara de pacat, face ca intreaga creatie sa beneficieze de Jertfa Sa. Ranile Lui vindeca ranile noastre, sangele Lui purifica sangele nostru, durerea Lui devine bucuria noastra, prin patimile Sale noi luam mangaiere, pacatul este distrus, raul este biruit cu propriile arme, intunericul devine lumina, moartea devine viata vesnica.



Asa trebuie sa intelegem Crucea Sa. Ea nu este un obiect simplu, de adorat. Crucea, din lemnul de tortura si de batjocura, de face semnul prin care primim mantuire, obiect de mare cinste. Numai prin asumarea Crucii intram in adevarata viata. Daca Iisus a primit Crucea de buna voie, tot asa trebuie sa procedam si noi. Ne asemanam Lui prin Cruce, numai ca noi trebuie sa ne luam Crucea si sa ii urmam Lui pentru pacatele noastre. Pe Crucea zilnica, a durerii si suferintei, mergem pe urmele Sale. Cel ce patimeste de boala sau de orice alt necaz trebuie sa stie ca sufera pentru propriile greseli. Dar, are sprijinitor tare pe Iisus. Daca nu ar fi El cu noi in fiece moment ne-am secatui de puteri. El este Cel care ne intareste si ne da puterea de a trece peste toate. Iisus Hristos este Cel care ne umple, ne este mereu alaturi, iar in momentele grele ne poarta pe brate. Asa cum El si-a purtat Crucea fara sa se vaite, in locul intregii lumi, tot asa si noi sa ne ducem crucea, povara pacatelor, cu credinta ca la capatul ei sta invierea.

Ortodoxia nu vede prin Cruce doar un moment al durerii, al torturii si groazei, ci prin Cruce vede bucurie si nadejde. Tot suspinul Crucii moare pe ea, caci numai prin aceasta trecem spre inviere. Crucea face vizibila invierea. Doar prin ea avem acces la lumina invierii. Crucea este locul unde se ard pacatele si reziduurile umanitatii, care a corupt intreaga creatie, pe ea se distruge chipul mortii, in mod paradoxal. Moartea este distrusa prin ea insasi, tot asa cum microbii sunt distrusi prin vaccinul creat din ei. Locul de imbinare al bratelor Crucii este centrul istoriei si vesniciei. Acolo, timpul si eternitatea coincid.

Crucea este nebunie pentru cei ce nu cred in puterea ei. Dar pentru noi, cei ce ne mantuim, este harul si puterea lui Dumnezeu, Care face ca prin ocara Crucii sa luam cinstea talharului cait si sa murim pentru a invia. Asadar, sa ne asumam crucea durerilor pentru ca este plata pacatelor noastre, si asa sa urmam lui Hristos, fara sa ne lamentam si sa-L interogam pe Dumnezeu. Dolorismul crucii cotidiene trebuie vazut prin prisma durerii Domnului de pe Cruce. Atunci vom vedea ce mica este durerea noastra particulara. De fiecare data cand faci raul sa te gandesti ca are efect invers. Va veni vremea cand vei suferi pentru el, fie aici, fie dincolo. Diferenta este ca dincolo chinul poate fi mai mare si vesnic. Tu alegi, omule ! Dar nu dispera, mai ai inca sansa de a realiza puterea Crucii Domnului si nu te lasa coplesit de pacat. Biruieste-l! La capat te asteapta invierea !

De cate ori vei cadea, ridica-te si te vei mantui!Scris de Pr. Drd. Ciprian CLOSCA, Consilier Cultural al Episcopiei Romanului

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri