Invata la una din prestigioasele scoli generale din municipiul Bacau si poate ca, citind acest lucru vi se pare si normal sa fi plecat acasa la sfârsitul anului scolar cu premiul I. Dar acest copil este cu mult diferit de copiii care frecventeaza cursurile unei scoli de elita si de aceea nici nu a vrut sa fie fotografiata. „Copiii sunt rautaciosi si ii este teama sa nu râda de ea la toamna când incep cursurile”, ne-a spus bunica Mariei.
Este o fetita de 10 ani si chiar daca nu a vrut ca imaginea ei sa se faca publica am considerat ca povestea ii merita publicata. Acest copil ne poate da o lectie de viata celor care am avut o alta sansa, am avut o copilarie. Sunt lucruri pe care ea, clar, nu le-a avut pâna la aceasta vârsta. Traieste in conditii greu de imaginat, undeva la marginea Bacaului, intr-o magazie lasata in paragina de autoritati in urma cu sapte ani si care a devenit casa ei, a mamei, a bunicii si a fratilor ei. Nu au energie electrica si nici apa curenta. Cu toate acestea, Maria a venit acasa la sfârsitul anului scolar cu premiul I. Asa a venit si când a terminat clasa a I si clasa a II-a si clasa a III-a. Este un copil bun, pe care invatatoarea de la clasa l-a motivat si l-a incurajat. Nu are hainele scrobite ale colegilor si poate nici telefoanele de ultima generatie pe care acestia le afiseaza in pauzele dintre ore. Are in schimb inteligenta si nu a vrut sa se lase mai prejos. Recunoaste ca nu-i este usor. „Uneori, colegii sunt rai cu mine. Eu nu am ce au ei”, spune copila, facându-si de lucru cu un creion si o bucata de hârtie, pe banca din fata „casei”, evitându-mi privirea. Ca sa nu mai fie marginalizata de colegi, in pauze merge la biblioteca scolii unde citeste si imprumuta carti si pentru acasa. „Am primit si o diploma de la doamna de acolo pentru cele mai multe carti citite”, imi asaza cu grija in fata recompensa pentru efortul depus.
Vrea sa se faca doctorita
Nimeni nu stie in ce conditii traieste si cu ce sacrificiu ajunge pâna la scoala zi de zi, mai ales iarna. Sufera de o semipareza pe partea stânga iar deplasarea ii este tot mai greoaie. Mama este cea care in fiecare zi o ia de mâna, o traverseaza linia ferata si o duce pâna la poarta scolii. „Primavara si toamna mai este cum este, dar iarna e greu. Sa treci prin zapada pâna la genunchi printre linile ferate, de doua ori pe zi, nu este usor. A facut kinetoterapie la Fundatia Betania dar s-a desfiintat serviciul acela si nu am mai dus-o. Poate se facea bine daca ar fi continuat terapia. Dar asa, de unde bani?”, se intreaba femeia. Dar pentru Maria nimic nu este prea greu sau imposibil. Vrea sa invete ca sa se faca doctorita. „Vreau sa ajut oamenii bolnavi”, ne-a spus in momentul in care am intrebat-o de ce tocmai aceasta meserie si nu altceva. Ar fi putut opta si pentru designer. Are talent la desen si i-ar placea sa creeze haine, insa „nu avem posibilitatea acum sa stam si sa umblam ca sa o inscriem la Liceul de Arta. Acolo ar fi vrut ea”, mai completeaza mama fetei.
O vacanta la manastire
Femeia isi doreste mai multe pentru copii, dar cu toate astea nu le poate oferi decât foarte putin. Traiesc din alocatie si venitul unui copil nascut cu handicap. Prea putin pentru atâtea guri de hranit. Ii creste inima de bucurie când vede notele fetitei din carnet dar „oare va reusi ea in viata?” se intreaba, stiind ca, cel putin la momentul acesta nu poate face decât sa o ia de mâna si sa o duca la poarta scolii. Atât. „Ochelarii de vedere trebuie sa-i schimbe, ca aproape nu mai vede deloc cu ei, dar nu am bani. Sa vad ce o sa fac”, mai spune mama copilei. Ea nu-si doreste vacanta la mare sau la munte, nici alte lucruri extravagante. „Vreau un catel. Atât. Si in vara asta sa mergem la manastire. Asa mi-a promis mama”, a spus ea. Asa i-a promis. Ca ii duce pe toti fratii la o manastire din judetul Neamt, sa scape pentru o perioada de grija zilei de mâine. Ce vor face dupa aceasta perioada? Se vor intoarce din nou in acel adapost de la marginea Bacaului, vor trai in aceeasi saracie, fetita va merge la aceeasi scoala, va sta tot singura in banca, dupa ce colegele au fugit de ea si va invata, va lupta si ne va da iar si iar lectii de viata.
Geta Panaite
