Eseist și prozator cuceritor de science-fiction, răsfățat al revistelor/publicațiilor de pe toate continentele, al editurilor și criticilor literari, scriitorilor, filosofilor, oamenilor de știință, artiștilor: Ovidiu Bufnilă. Frate de cruce al Euristicii și al Imaginației creatoare, locuit de un neastâmpăr creator de poveste, purtând mereu floarea nonconformismului la butonieră, stă mereu cu bobârnacul pe Univers și-l face, forțând și frontierele științei, să uite de clasicismul prăfuit al fizicienilor, de algoritmii sclerozați ai filosofilor și de prejudecățile noastre. Inventator de îndrăzneli care te aruncă-n prăpăstii metafizice din care se ivesc tulburătoare piscuri de vis, ovidbufnilismul îți oblojește reumatismele cugetării, stă cu ochii pe beregata tuturor înțepenirilor/oblomovismelor cugetului și te ademenește, aidoma unei seducătoare sirene care s-a ivit din spuma văluririi, invitându-te să ființezi într-un Univers în care spectacolul de gală este marea dezvrăjire a misterelor. Să-l ascultăm cum răspunde la întrebarea: „Care este următorul proiect editorial?”…
„Filozofia Văluririi este o nebunie de filozofie neașteptată, mai puțin obișnuită, curajoasă și insurgentă care face deliciul multora pe rețelele de socializare și care stârnește nervi, aroganțe felurite, țâfne, tevaturi și care se vrea întrupată cât de curând într-o carte. Tocmai de aceea ea își caută acum un editor dezinhibat, la fel de curajos, un om care să înțeleagă nu numai oportunitatea dar și caracterul fundamental al aceste filozofii care are, incredibil, răspunsuri pentru toate întrebările noastre. La îndemâna oricui, vălurirea este regina tuturor mișcărilor din univers, fie că sunt ele mișcări ale vântului sau mișcări sociale zbuciumate și tragice. De la zborul fluturilor la zborul păsărilor, de la dinamica bancurilor de pești la pașii de tango, de la văluririle meduzelor la aurora boreală, de la jocul particulelor virtuale la jocurile strategice, Filozofia Văluririi demolează ideile învechite dând frâu liber spiritului navigator care poate capacita ființa umană către o nou aventură în univers. Eliberând ființa de cotidianul constrângător, de prejudecăți, de temeri, de groază, Filozofia Văluririi produce acel cathársis necesar marilor elanuri.
Va fi o carte fundamentală, va fi o carte-problemă, va scoate din țâțâni spiritul leneș, va pulveriza conformismul, va da o lovitură cutremurătoare conservatorismului și gândirii fricoase, insipide, atotștiutoare. Filozofia Vălurii țintește nu numai vârful piramidei dar și baza, făcând ca totul să se înmoaie, să devină fluid, într-o mișcare oceanică fără precedent. Nu este o ipostază avangardistă, pentru că avangarda este sortită vicleșugului, ridicolului și pieirii. Filozofia Văluririi este de pe acum o carte neobișnuită, pentru că filele ei zburdă vesele și neprihănite în văzul lumii pe rețelele de socializare aducând un adevărat fior de libertate spirituală. Prăbușirea ismelor de toate felurile și de toate orientările poate fi ceva înfricoșător pentru că adevărata libertate de despoaie fizic și psihic dăruindu-te sau jertfindu-te unei cauze bănuite, părelnice, smintite, devastatoare și înălțătoare. Dacă va fi carte tot nu își va fi de ajuns. Pentru că ea nu poate fi arestuită într-o carte. Ea e deja în mintea oamenilor fluturând ca un pavilion de corabie, ridicat semeț peste urgiile mărilor. Va fi sau nu va fi deloc. Căci Filozofia Văluririi nu se scutește nici pe sine de ridicol, asumându-l însă. Ea își conține pieirea sau scânteierea, toate vălurindu-se în corpul ei.”
În curând, Filozofia Văluririi… Deja, rețelele de socializare freamătă grozav răvășite de aerul proaspăt al acestei „nebunii de filozofie” zămislită de acest Nietzsche al science-fiction-ului. (Ion Fercu)
