Caracter deosebit
De cateva zile, fotbalul bacauan e mai sarac. Ne-a parasit Petrica Gavrilescu. Avea 86 de ani, dintre care aproape 50 i-a inchinat fotbalului. Mai intai ca jucator, apoi ca administrator si ca antrenor. Prin mainile sale au trecut generatii intregi de fotbalisti, pe care le-a pregatit cu suflet de bunic. „Nea” Petrica Gavrilescu mi-a indrumat primii pasi in fotbal. A fost un om de o probitate morala desavarsita si un excelent antrenor”, si-l aminteste Gioni Andries, fotbalistul bacauan cu cele mai multe prezente pe scena primei divizii. „Un caracter deosebit, un om atasat sportului. Pe langa calitatile sale incontestabile de tehnician, era si un foarte priceput administrator”, il descrie fostul presedinte al Sport Clubului, Corneliu Costinescu.
Portarul care aducea puncte de afara
Bucurestean de origine, Petrica Gavrilescu a ajuns in Bacau imediat dupa razboi. Detasat. A venit si nu a mai plecat. Prima echipa: ARLUS, viitoarea Flamura Rosie, in Divizia B. Cu Marinica, Ticuta Rugiubei si Cretea in camp. Si cu Gavrilescu in poarta. El era „portarul care aduce puncte din deplasare”, cum il descria Constantin Cincu, rememorand o partida jucata in Bucuresti, contra Societatii Lafayette. Dupa ce si-a agatat manusile in cui, fostul portar si-a aranjat manecutele de functionar. O vreme a indeplinit functia de administrator la Dinamo Bacau. Apoi a parasit biroul, coborand din nou in iarba. A ingrijit pepiniera fotbalistica a Bacaului cu rabdarea si priceperea unui botanist.
Povesti cu Chitaru si Vamanu
Nea” Petrica Gavrilescu nu a abandonat fotbalul nici dupa ce a iesit la pensie. A tinut un timp o rubrica in ziarul „Ultima ora”. In ziua premergatoare etapei, nea” Petrica era prezent in redactie. Cu articolul legat de istoricul echipei adverse si, in special, cu o sumedenie de povesti despre fotbalistii de odinioara ai Bacaului. Fostul antrenor ne facea sa intelegem de ce a fost mare Dembrovschi. Si cum se ratase Chitaru, copilul teribil pe care el, nea” Petrica, il obliga sa centreze, pentru a se perfectiona, de la linia de fund a terenului direct intr-o galeata postata in dreptul punctului de la 11 metri. Exista si alt gen de picanterii in povestile de bunic ale lui nea” Petrica. Cele mai gustate: aventurile de alcov ale lui „Ata” Vamanu.
Fotbalul e mai sarac
Ultima intalnire cu nea” Petrica Gavrilescu a fost absolut intamplatoare. S-a produs in urma cu cativa ani. Sase sau poate chiar sapte. Era intr-o iarna ce parea fara de sfarsit. Ma grabeam, cum o facem din pacate mai toti din clipa in care aparem pe acest pamant si am incercat sa scurtez conversatia. L-am intrebat, intr-o doara, pe nea” Petrica cine crede ca va lua campionatul. Omul mi-a raspuns cat se poate de serios, dovada ca imi amintesc si acum cuvintele sale: „Nu stiu cine va castiga, dar stiu cu exactitate cine va pierde: noi astia multii. E prea multa mizerie. Unii se imbogatesc, dar fotbalul e din ce in ce mai sarac”. De cateva zile, fotbalul bacauan e cu siguranta mai sarac fara Petrica Gavrilescu. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Scris de D. Sion
