Sunt tineri, se iubesc, isi doresc sa ramâna impreuna, dar toate le sunt potrivnice. Este povestea Irinei si a lui Ahmad. S-au cunoscut in Grecia, s-au casatorit in Siria, iar acum traiesc pe strazi in Bacau. Dorm in gara si prin parcuri, manânca ce primesc de pomana si cauta zilnic o solutie pentru ca viata lor sa se schimbe. Singurul sprijin l-au gasit la Crucea Rosie, organizatia pentru care toti oamenii sunt egali si merita o mâna intinsa atunci când au nevoie de ajutor.
Irina Mihaela Iasilcovschi si Ahmad Alismail sunt casatoriti de 3 ani. Ea s-a nascut in Bacau, el in Siria. Soarta le-a unit drumurile, dar ii pune si la mare incercare. Primii lor ani de casnicie au fost linistiti, departe, pe meleagurile barbatului. Evenimente mai presus de vointa si puterea lor i-au smuls din caminul pe care si-l construisera. Au ajuns in Bacau, unde nu-si gasesc nici locul, nici rostul. „Ne-am cunoscut in Grecia, povesteste Irina. Dupa 9 luni am plecat in Siria, unde ne-am casatorit civil. Am inregistrat casatoria la consulat, totul era in ordien. Am stat acolo 3 ani, dar in febraurie ne-au trimis din tara din cauza razboiului civil care a inceput acolo. Noi eram un cuplu din care unul era strain, asa ca a trebuit sa plecam. Acum este imposibil sa ne intoarcem in Siria, fiindca sunt granitele inchise.”
Parintii si restul lumii nu ii accepta
Irina si-a adus sotul in casa parintilor ei, in Bacau. Dupa câteva zile in care i-au gazduit, parintii femeii i-au cerut ginerelui strain sa plece. Sotia nu a stat pe gânduri si a parasit odata cu el casa parinteasca, gata sa infrunte toate greutatile. „Cum puteam sa-l las? M-ar fi batut Dumnezeu. Nici el nu m-a lasat pe mine când am ajuns in tara lui si nu stiam nici limba, nici locurile, nimic.” Irina nu se astepta, insa, ca totul sa le fie impotriva. „Sunt 20 de zile de când dormim in gara, in parcuri, pe unde gasit. E frig noaptea. Dimineata pornim prin oras sa ne cautam ceva de facut, sa avem ce mânca. El este zugrav, dar nu-l angajeaza nimeni, desi sta in tara legal, cu viza. Eu nu pot lucra fiindca nu am domiciliu. Se cunoaste ca dormim pe unde apucam.”
Usi inchise si sfaturi rautacioase
Usile pe care le-au deschis s-au inchis repede in urma lor. Au avut parte de tot felul de exeperiente neplacute. Barbatul a fost chiar sfatuit sa renunte la religia lui daca vrea ajutor. Nici la Asistenta Sociala nu au fost primiti mai bine. „Ne-am dus o data si ne-au spus ca nu ne pot ajuta. Am doua oara când am mers la ei ne-au certat ca nu am inteles de prima data. Ne-au spus sa nu mergem la primarie ca nu ne ajuta.” Tinerii au primit tot felul de sfaturi, cel mai frecvent fiind acela sa plece in Siria. „Sotul meu spune ca daca ar reusi sa se intoarca acum in tara lui, ar fi ucis. Si asa se teme pentru familia lui, fiindca este casatorit cu o straina.”
Au pierdut speranta
Sprijin si intelegere le-a oferit doar Crucea Rosie. Au primit haine, li s-a gasit un loc in care sa se spele si o masa calda. In acelasi timp, Crucea Rosie incearca sa determine autoritatile sa gaseasca o solutie pentru acesti oameni. „Au apelat la noi fiindca organizatia noastra exista in toata lumea, chiar si in tarile arabe, unde se numeste Semiluna Rosie, ne-a declarat Marcel Babliuc, director Crucea Rosie, Filiala Bacau. Ne-am straduit sa le oferim ajutor. Cu sprijinul unei fundatii au acum o masa calda si un loc in care sa faca baie. Speram ca autoritatile sa se implice in acest caz. Cea mai mare problema a lor este ca nu au un adapost deasupra capului.” Dupa trei saptamâni de trai pe strazi, cei doi soti sunt tot mai dezamagiti de oameni si aproape ca si-au pierdut speranta. „Cum vedem viitorul? Foarte negru.”
Doina Mincu
