Institutiile publice si organizatiile neguvernamentale au fost invitate la o masa rotunda privind Legea Asistentei Sociale. Gazda dezbaterii a fost Prefectura Bacau. Invitatii au criticat actul normativ si au venit cu propuneri de modificare. Observatiile au vizat, in special, lipsa banilor si a angajatilor.
Prefectura Bacau a gazduit o dezbatere cu privire la Legea Asistentei Sociale, la care au fost invitati reprezentanti ai institutiilor de prestatii si servicii sociale, ai ONG-urilor din domeniul asistentei sociale, precum si ai asociatiilor de pensionari si veterani. Cu alte cuvinte, specialistii care vor lucra cu aceasta lege si beneficiarii acesteia. Elena Ungureanu, sef serviciu la FSC Bacau, a afirmat ca “noua lege e mai buna decât cea veche, dar are nevoie de imbunatatiri”, mai ales la capitolele care ii vizeaza pe batrâni. Ea a explicat ca, in privinta ingrijirii la domiciliu, “raspunderea cade total pe umerii primariilor, care, in mediul rural, sunt foarte sarace si nu au bani nici sa-si plateasca lumina”, prin urmare nu pot sustine financiar aceste servicii. Tot primariile ar trebui sa faca evaluarea cazurilor, desi nu au asistenti sociali cu studii superioare. “Nu putem obtine servicii de calitate cu personal necalificat” arata Elena Ungureanu. Vârstnicii s-au referit mai mult la nepasarea autoritatilor decât la actul normativ. Conform legii, organizatiile de pensionari au dreptul la un spatiu pentru sediu si la finantare. Sarcina revine autoritatilor. Filiala Bacau a Uniunii Generale a Pensionarilor din România (UGPR) a criticat Primaria Bacau si Consiliul Judetean (CJ), acuzându-le ca refuza sistematic dialogul. “Se va face, acesta e raspunsul lor, se va face, se va face, dar nu se face nimic”, a declarat Mihai Enache, presedintele UGPR Bacau, adaugând ca Romeo Stavarache nu si-a gasit timp niciodata, in opt ani, sa discute cu pensionarii: “Ne-a pasat domnisoarei Mironescu sau unui director de acolo, din primarie.”
Preturi noi, subventii vechi!
Legea 292 prevede ca un asistent social dintr-o primarie se ocupa de 300 de beneficiari, ceea ce, arata reprezentantii SPAS, e de-a dreptul imposibil. DGASPC Bacau a identificat mai multe puncte vulnerabile, cel mai grav fiind faptul ca nu armonizeaza standardele de cost cu cele de calitate. Banii vor fi tot mai putini, insa calitatea serviciilor trebuie sa creasca si sa raspunda cerintelor europene. “Standardele de cost in vigoare nu includ cheltuielile necesare cu evaluarea copilului si monitorizarea masurii de protectie, pregatirea continua a personalului implicat in serviciile de protectie, cheltuielile generale si cele administrative”, arata Sorin Brasoveanu, director general al DGASPC. De altfel, standardele de cost se raporteaza doar la tipul de servicii (centre zi, asistent maternal etc.), nu si la nevoile beneficiarilor, care sunt determinate de tipul de handicap si vârsta. Se mai solicita clarificarea modalitatii de finantare a serviciilor (sursa, procentul, destinatia) si introducerea unui standard de cost pentru serviciile de prevenire. O problema grava e faptul ca baremele valorice pentru imbracaminte si hrana, utilizate in fundamentarea cheltuielilor cu intretinerea copilului, nu au fost corelate periodic cu cresterea preturilor. Concluzia e ca asistenta sociala ramâne “Cenusareasa” serviciilor publice, ajutorul pe care statul il da cetatenilor care trec printr-o situatie de criza fiind privit, nu ca o datorie, ci ca o pomana.
Silvia Patrascanu
