De ceva timp, la Spitalul din Moinesti, ajung tot mai multi pacienti cu boli respiratorii grave, cum ar fi tuberculoza pulmonara – TBC. Fenomenul, atent monitorizat de medicii specialisti de la aceasta unitate, a inregistrat o usoara crestere in ultimii cinci ani.
Astfel, in prezent la spitalul din Moinesti, sunt in evidenta circa 60 de pacienti, dintre care 15 sunt internati in sectia unitatii, la Onesti si Bisericani.
Majoritatea covârsitoare a pacientilor reprezinta cazuri sociale, acestia provenind din medii sarace, unde populatia are, in general, venituri extrem de mici sau deloc. „Din câti bolnavi avem in evidenta, doar doi sunt salariati, restul fiind beneficiari ai ajutorului social sau fara niciun venit. In plus, cei mai multi provin din mediul urban”, a precizat Maria Purcarin (foto), director medical la spitalul Moinesti.
Din fericire, regimurile de tratament sunt extrem de eficiente, boala fiind tratata 100 la suta. In plus, medicatia este gratuita si obligatorie, insa, boala, netratata, poate provoca decesul pacientului. Chiar si asa, multi dintre purtatorii bacilului Koch ajung foarte târziu la cabinetul medicului specialist. „De exemplu, anul trecut, au fost inregistrate 4-5 decese, toate cazuri cu adresabilitate tardiva. Am avut un pacient la care diagnosticul a fost pus abia la necropsie, de catre medicul legist”, a precizat directorul medical Maria Purcarin.
De notat si faptul ca neglijenta celor care s-au imbolnavit de tuberculoza (unii alegând sa consume alcool in schimbul urmarii tratamentului) face ca tratamentul sa dea rezultate mai greu, abia dupa o lunga perioada de timp. „In timp, au existat destule cazuri de multidrogrezistenta, insa, acum, din fericire, am doar un singur caz, pe care, de altfel, l-am si izolat la sanatoriul de la Bisericani.
Pentru ca aceasta presupune salon separat, circuit separat, si m-as fi complicat sa-l tin aici, fiindca nu am spatiu suficient”, a completat directorul medical. Mai trebuie retinut faptul ca, in cazul imbolnaviriilor TBC, internarea este obligatorie, in prima parte a bolii, când bolnavul este contagios. Acesta va ramâne spitalizat pâna se instituie tratamentul, pentru a observa daca-l tolereaza, cât si pe durata acordarii medicatiei, de regula, minimum doua luni.
