Viata unui tânar din comuna Gârleni care si-a petrecut aproape 18 ani in orfelinate, dupa ce a fost abandonat de familie, s-a schimbat radical in momentul in care o fundatie din România i-a intins o mâna de ajutor. Mâna sperantei, pentru o viata normala.
Sute de copii sunt abandonati in fiecare an in România, fie in maternitati, fie pe strazi. Nu au copilarie, nu au prieteni, nu au sprijin. Pe scurt… nu au nimic! Sunt suflete pustii care nu stiu ce inseamna familie. Traiesc intr-un sistem defect, bolnav, lipsit de umanitate si de caldura. Pentru ei “acasa” inseamna o incapere stinghera, pe care de cele mai multe ori o impart cu alte suflete, la fel de nefericite. Ei ajung in cele mai multe cazuri in centrele de plasament. Altii ajung pe strazi, dorm in baraci, cersesc si manânca resturi. Asa arata viata celor mai multi dintre copiii carora soarta nu le-a surâs. Daca ajung in orfelinat au o perna pe care sa puna capul, insa doar pentru câtiva ani. La implinirea vârstei de 18 ani sunt nevoiti sa ia viata in piept si sa o ia de la zero, fara o casa, fara venituri si de cele mai multe ori, fara sprijinul celor dragi. Acum, mii de copii sunt in grija statului. In cele mai fericite cazuri, statul sau organizatiile nonguvernamentale ii ajuta suportând valoarea unei chirii. Asta insa doar pe o perioada de cel mult sase luni.
Abandonat de la trei luni
Este si povestea lui Ionut, un tânar de 23 de ani, din comuna Gârleni, judetul Bacau. La doar 3 luni de la nastere a fost abandonat de familie. Saracia, neajunsurile i-au impins pe cei care i-au dat viata sa-l lase in voia sortii. Ani la rând a trait in mai multe centre de plasament. “Viata mea a fost la camin. Tata m-a luat intr-un an, m-a tinut o perioada si apoi m-a lasat pe strazi. Asa am fost gasit de reprezentantii unui orfelinat de stat, unde am ramas timp de sase ani”, povesteste Ionut. Nici aici nu a fost mai bine pentru el. Acelasi sistem bolnav a reusit sa-l indemne pe tânar sa renunte la ajutorul primit de la stat. Asa ca a ales sa fuga incotro a vazut cu ochii. Doar el stie cum s-a descurcat si cu ce si-a potolit foamea. “Din cauza batailor si a faptului ca mi se fura mâncarea am fugit si m-am adapostit la metrou”. In tot acest timp, macinata de gestul necugetat pe care l-a facut cu ani in urma, mama lui l-a cautat, insa nu mai era. “Nici nu pot sa va spun cât am suferit ca a trebuit sa-l abandonez. L-am cautat, dar tatal lui il luase si nu am mai dat de el”, a spus Monica Ladaru, mama lui Ionut. De la 18 ani, de când a fost nevoit sa paraseasca centrul de plasament, Ionut a locuit cu chirie, pe unde a putut. A muncit cu ziua, insa gândul i-a fost tot la parinti. Suferinta pe care a trait-o atâtia ani nu a putut sa-i umbreasca dorul de familie. Mai târziu a reusit sa se intoarca alaturi de mama lui, de tatal vitreg si fratele mai mic. Insa viata i-a pus din nou piedici. A redobândit dragostea celor pe care si i-a dorit mereu aproape, insa traiul intr-o comuna saraca nu e tocmai usor. Banii abia daca le ajung de mâncare. Locuiesc intr-o casa uitata de lume, la câtiva kilometri departare de sat, pentru care platesc si chirie. De medicamente nici nu poate fi vorba. Ionut a ales totusi sa ramâna si sa-i ajute cum poate pe cei dragi. Munceste cu ziua prin sat, ajuta la renovarea bisericii si mai face din când in când pe mecanicul. Visul cel mai mare a fost sa aiba o casa doar a lui. Sa nu se mai gândeasca mereu ca oricând ar putea sa ramâna din nou sub cerul liber.
A primit o casa noua
Norocul i-a surâs lui Ionut. Inca de când locuia in orfelinat, Fundatia Internationala pentru Copii România l-a luat sub aripa sa. Impresionati de povestea tânarului, reprezentantii acesteia l-au sprijinit cu tot ce a avut nevoie. “Pentru mine fundatia inseamna o familie, pentru ca a avut grija de mine. M-a imbracat, mi-a dat de mâncare, m-a dus la scoala si mi-a dat o educatie buna”, a zis Ionut. Aceeasi fundatie este cea care i-a indeplinit visul. Anul trecut, Ionut a primit o casa noua, numai a lui. Asta cu ajutorul venit din partea fundatiei. Tot el a fost cel care si-a cautat locuinta. A gasit-o in comuna Gârleni, lânga fostul sediu al CAP-ului si a fost exact asa cum si-a imaginat-o.
O poveste trista. Ca multe altele legate de vietile copiilor abandonati de parinti. Povestea de viata a lui Ionut este dintre putinele cu final fericit. Altii insa ajung sa sufere psihic, din cauza lipsei de afectiune si a caldurii materne. Copii abandonati care nu au nimic sunt multi.
Sinziana Filimon
“Acest copil este astazi un tânar care se poate bucura de o educatie. A avut noroc si a primit o casa, modesta, dar bine ca o are. Este un baiat serios care vrea sa-si construiasca o viata mai buna. Fundatia i-a influentat viata in bine. Dupa 4 ani aceasta a reusit sa-i implineasca visul.”
Valentin Flenchea, primarul comunei Gârleni
