„Caminele“ nu au bani de medicamente
Fondul pentru medicamentele de urgenta din centrele de asistenta sociala a fost redus drastic. Pentru fiecare batran din camin lunar mai sunt doar 16 lei. Unii batrani se roaga sa moara in orice clipa. Bolnavii psihic merg la munca prin sat ca sa-si cumpere medicamente.
Centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica (CRRN) destinate adultilor cu dizabilitati, precum si centrele de ingrijire si asistenta (CIA) a varstnicilor au ajuns in impas: sumele destinate asigurarii tratamentelor nu mai sunt suficiente. Prima dintre cauze e faptul ca statul nu mai compenseaza decat medicamentele cele mai ieftine dintr-o anumita clasa. In plus, unitatile au acum mult mai putini bani pentru medicamentele de urgenta. Asistatii au doua solutii: fie scot bani din buzunar si continua tratamentul recomandat, fie il schimba, chiar daca cel vechi e considerat de catre medicul specialist cel mai adecvat. In cazul bolilor psihice, respectarea schemei de tratament e foarte importanta, daca tot vorbim de centre de reabilitare, si nu de izolare a celor care sufera de schizofrenie, paranoia etc. “Unii dintre asistatii care au putere de munca lucreaza cu ziua in sat si pun deoparte banutii castigati pentru a-si cumpara medicamente”, explica, amar, un sef de centru. Cei care nu pot munci tocmai pentru ca au boli grave, asociate, nu au nici bani. Unii asistati primesc pensie sau ajutor social, insa dau 80 la suta din aceste venituri pentru a acoperi o parte din cheltuielile facute de CRRN sau CIA cu hrana, cazarea, utilitatile. Ce le ramane e “nimica toata, bani de buzunar.”
„Masurile ne-au luat prin surprindere“
Banii pentru medicamente nu mai ajung si din cauza ca bugetul centrelor e mai mic in 2010. Pe fondul crizei economice, Guvernul le-a cerut institutiilor sa reduca toate cheltuielile cu 20 la suta. Desi DGASPC a fost intotdeauana finantata la limita, consilierii judeteni o considera o povara pentru buget si ii aloca din ce in ce mai putini bani. “Aceste masuri ne-au luat prin surprindere, deoarece in bugetul aprobat de Consiliul Judetean nu au fost prinse cheltuieli in plus pentru procurarea de medicamente”, recunoaste Sorin Brasoveanu, directorul DGASPC Bacau. Care e efectul masurilor privind compensarea medicamentelor? Cheltuirea unor sume de bani mult mai mari pentru a putea asigura persoanelor asistate medicamentele de care nu se pot lipsi: “Incercam, in colaborare cu Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate, sa identificam solutiile optime astfel incat rezidentii sa nu aiba de suferit si sa le fie asigurat tratamentul necesar”, spune Sorin Brasoveanu, incercand sa para optimist.
16 lei/lunar de fiecare batran
Reducerea cu 20 la suta a cheltuielilor inseamna bani mai putini pentru medicamentele de urgenta si la Caminul pentru Persoane Varstnice Bacau. Daca pana acum, din bugetul pe care il avea putea aloca lunar pentru medicamente o suma de pana la 5.000 lei, din luna iulie conducerea unitatii a fost nevoita sa reduca aceasta suma la 3.000-4.000 lei. “Daca ar fi sa facem un calcul strict, rezulta o cheltuiala de 16 lei pe luna cu medicamentele de urgenta (boli acute – n.n.) pe fiecare beneficiar, ceea ce este foarte putin, ne-a declarat Victor Salomia, directorul caminului. Mare parte dintre asistatii nostri au boli cronice si isi procura tratamentul cu ajutorul retetelor compensate, dar situatiile de urgenta impun ca si noi sa avem un minim de medicamente pe care sa-l asiguram beneficiarilor.”
„Ma rog la Dumnezeu sa mor!“
Pentru cei mai multi batrani din camin, medicamentele de la cabinetul acestuia reprezentau o alternativa la lipsa lor de bani pentru retete compensate. Acum, ei sunt de-a dreptul disperati, mai ales ca pentru medicamentele compensate trebuie sa scoata din buzunar bani mai multi. “Din pensia mea de 400 lei platesc taxa la camin si imi mai ramane o suta si ceva, ne spune Florica Manole, in varsta de 74 ani. Sotul meu sufera de o boala psihica, am si eu diverse afectiuni. Trei sute de lei pe luna se duc numai pe medicamente. Dar ne mai trebuie si o leguma, o fructa. In fiecare luna trebuie sa ma imprumut de bani, ca sa-mi permit sa le iau. Si nu suntem pretentiosi!” Ana Georgescu are si ea o gramada de boli. Este operata la ambele picioare de neoplasm, sufera de hipotiroida nodulara, are boala Adison, osteoporoza si gonartroza. Din pensia ei de 642 lei, contribuie cu 60 la suta la camin. “Din ce-mi ramane nu reusesc sa fac nimic, ne spune Ana Georgescu. Mi s-au umflat picioarele de doua luni si stau asa, pentru ca nu am cu ce sa-mi iau medicamente.” Marieta Danceanu are o pensie de 619 lei. Din aceasta suma contribuie la cheltuielile caminului cu 394 lei. Ii mai raman 225 lei pe care trebuie sa ii intinda cum poate pana la urmatoarea pensie. “Eu am astm bronsic, am probleme cu inima, sufar si de osteoporoza. Pentru aceasta luam un medicament care ma costa inainte 14 lei. Acum trebuie sa dau pe el 87 lei, pentru ca nu se mai compenseaza decat 10 la suta. La toate medicamentele compensarea este mult mai mica. Am renuntat la cateva, dar si asa nu-mi mai ramane sub nici o forma un ban pentru o fructa sau un iaurt. Am ajuns de plans! Nu-mi mai pot lua nicio pereche de papuci! Ma rog la Dumnezeu sa mor in orice moment!”
Elena Tintaru
