În evanghelia duminicii ce urmează, vom auzi cum Isus se îndreaptă „cu hotărâre” spre Ierusalim, unde se va săvârşi destinul său. Şi noi suntem implicaţi în acea „hotărâre”. Este vorba de lua o hotărâre, să nu tergiversăm la infinit, să facem o alegere precisă, să luăm cu luciditate şi cu mult curaj o îndatorire cu ferma hotărâre de a o duce până la capăt, de a trăi consecinţele, chiar şi cele mai costisitoare. Noi, prea adesea, ne lăsăm paralizaţi de incertitudine, de teama de a ne compromite, de a risca, de frica de a avea curaj. Suntem nehotărâţi în toate.
În loc să fim mişcaţi de conştiinţă, suntem ciupiţi de veleitarism. Îndeplinim numeroase, timide tentative în mii de direcţii, fără însă a ajunge la capăt. Ne aruncăm, dar cu colac de salvare. Ne lăsăm seduşi de mare, dar fără să înaintăm în larg, fără a ne desprinde prea mult de malul care ne dă siguranţă. Pornim la aventură, garantându-ne însă, preventiv, o cale de întoarcere. Am vrea să îmbrăţişăm totul, dar fără a ne dedica în întregime la nimic.
Cristos, în schimb, cere hotărâre. Îl iubeşte pe cel „decis” să rupă trecutul, cine este dispus să întreprindă o operă dar numai pentru a o duce la bun sfârşit, care vrea să parcurgă un drum dar exclusiv în lumina coerenţei, fidelităţii, fără răzgândiri, întoarceri. Celui care vrea să-l urmeze, Cristos nu-i promite nici adăpost, nici cuib, dar un drum de libertate. Nu oferă garanţii, bunuri, ci eliberare de preocupările prea înguste, limitate. Totul, însă, ca propunere, invitaţie. Fără să forţeze pe nimeni. Decizia nu poate niciodată să fie impunere.
Isus este exigent, nu intransingent. Nu au înţeles aceasta Iacob şi Ioan, „fiii tunetului”, care cer să se poată ruga pentru ca să coboare din cer un foc care să ardă fără scăpare pe locuitorii unui sat din Samaria, vinovaţi că nu au vrut să-l primească pe Învăţătorul lor. Dar Isus s-a întors spre ei şi i-a mustrat. Nu este permis „să te rogi împotriva” cuiva.
Darul este oferit gratuit şi este primit în libertate. Nu este nevoie de nici o pedeapsă. Isus vrea să cureţe „hotărârea” ucenicilor de orice crustă de fanatism, de intoleranţă. Unul este liber numai în măsura în care, fără a micşora propria „decizie”, reuşeşte să respecte libertatea altuia.
Pr. Richardo Dominic Baciu
† DUMINICA a 13-a de peste an
