La noi, îmi zice chinezul, trenurile circulă mult mai repede; și mai… Suntem în compartiment doar noi doi și translatorul său. Terminăm de bârfit melco-trenul românesc și trecem la rezultatul alegerilor locale. Știe multe despre ele, dar încă are curiozități… Doamna aceea, directoare de școală comunală, care explica apropiaților cum fură din laptele și cornul elevilor, a reușit la alegeri?… Primarul acela care a filmat cum își bătea și umilea propriul copil a fost reales?… Oamenii aceia care au candidat pentru funcții înalte, deși au statutul infect de colaboratori ai Securității, au ieșit învingători?…
Apoi, chinezul mă trimite către alți candidați. Unii se află sub lupa unor dosare ale DIICOT, fiind acuzați de proxenetism, fraude repetate etc. Alții, mai zice el, au dosare amânate sine die de instanțe sau „uitate” prin sertarele polițiștilor/ procurorilor. Beijingnianul oferă din nou nume. Mă întreabă și dacă e adevărat că soțul șefei DIICOT, acuzat de corupție, a fost condamnat. Rostește cu năduf, din când în când, o vorbă în limba lui Confucius. Privirile aruncate către translator nu mă salvează. Pur și simplu nu-mi poate traduce.
Îl roagă pe chinez să explice, să nuanțeze. Supăratul scoate iute un pix și scrie pe un carnețel: 雷格利亚. Urmează niște clarificări lingvistice. Translatorul pare dumirit. Îmi explică, dar e greu… Se așterne o tăcere peste care doar roțile melco-trenului o tulbură. Deodată, translatorul îmi aruncă o privire gen Evrika! Se luminează și zice: „Răgălie! Niște răgălii, asta înseamnă 雷格利亚!”…
Coborâm în Gara de Nord. Chinezul mai are o întrebare: „Adevărat? Unul cu opt ani de pârnaie a ieșit primar?” Aprob. Oftând, își ia rămas bun. Chinezește: „雷格利亚!”
