Evreii visau că Mesia va învia morţii, cu gândul că aceştia vor forma o armată de eliberare înzestrată cu puteri divine, pentru a-i învinge pe toţi duşmanii, şi în primul rând pe asupritorii romani; visau că urmaşii lui Abraham, mulţi ca stelele de pe cer şi ca nisipul de pe ţărmul mării, vor domina lumea în veci. Temându-se de propriile lor visuri, arhiereii şi fariseii au zis în faţa Sinedriului: Ce ne facem, căci omul acesta multe semne face? Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede într-însul şi vor veni romanii şi vor nimici templul şi neamul nostru (In 11,47-48). Pentru aceasta au hotărât să-l omoare pe Isus. Caiafa, marele preot al acelui an, a pecetluit soarta lui Isus prin sfatul său profetic: Este mai bine pentru noi să moară un singur om pentru popor, decât să piară întreaga naţiune (In 11,50). Şi în aceeaşi zi au luat hotărârea să-l ucidă (In 11,5).

Isus este judecat. Sunt interogatorii, se pun în mişcare acuze împotriva lui, se prezintă martori ai acuzării. După normele Templului, Isus va fi clasificat ca „blasfemator”, „impostor”. În arhivele guvernatorului roman, Isus este prezentat ca un delincvent, rău făcător, rebel, un aţâţător periculos la răscoală (chiar dacă Pilat, personal, era convins de nevinovăţia lui). Ar fi suficiente aceste consideraţii pentru a relativiza judecăţile oamenilor şi de a se simţi liberi în faţa lor. Isus, unicul drept, are un cazier de care oricărei persoane un pic oneste i-ar fi ruşine. Anumiţi indivizi te judecă, nu pentru ceea ce eşti, ci aşa cum au ei interes ca tu să fii, aşa cum au stabilit ei, aşa cum au decis înainte de a verifica adevărul. Isus nu este acela care este descris în sentinţa de moarte pronunţată împotriva lui.

Şi totuşi, tocmai acceptând în mod liber condamnarea sa nedreaptă şi moartea pe cruce, Isus a învins forţa anonimă şi de nestăpânit a „păcatului”, a acelui „rău” care se manifestă în mii de moduri în viaţa tuturor, mai ales în aceste timpuri în care răul se manifestă prin acest virus ce provoacă numai durere în rândul tuturor oamenilor. Doamne, tu eşti regele măririi veşnice! Condu-ne la Tatăl, fiindcă tu singur domneşti în inima mea.
„Isus a învins forţa anonimă.”

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântu Nicolae” Bacău



PUBLICITATE