Întâlnirea cu Cristos este reînnoire, eveniment, este descoperirea lui. Cristos vine în întâmpinarea omului şi-l călăuzeşte spre realităţile escatologice. Liturgia cuvântului de duminică tocmai această întâlnire realizată de Cristos vrea să o scoată în evidenţă. Antifonul de la psalmul responsorial: „Călăuzeşte-mă, Doamne pe calea vieţii” poate fi firul roşu în înţelegerea lecturilor propuse de Biserică. Ucenicii nu au înţeles că Domnul trebuia să învie: „Unii dintre ai noştri au mers la mormânt şi au constatat că cele spuse de femei erau adevărate, dar pe el nu l-au văzut” (Lc 24,24). Ei au auzit că a înviat, au alergat la mormânt dar nu l-au văzut şi din această cauză n-au crezut în mărturia femeilor. Era peste puterile lor să înţeleagă cum cineva poate să învie din morţi. Asemenea apostolului Toma, ei nu înţeleg că Domnul a înviat. În acest moment, Isus alege să-i întâlnească. Întâlnirea celor doi cu Isus are loc în timp ce ei mergeau spre un sat numit Emaus. Cristos devine tovarăşul lor de călătorie, Cristos înviat se reîntâlneşte cu discipolii, vine din nou în mijlocul lor. Când se naşte descurajarea, când întreprindem acţiuni ce ne îndepărtează de datoriile noastre şi ne separă de fraţi, atunci Cristos ni se alătură pentru a ne readuce la bucurie, la speranţă, la comuniune. Isus îi învaţă, încearcă să le deschidă ochii arătându-le că Mesia trebuia să sufere, să pătimească, să moară şi să învie.

Ucenicii, până la urmă, îl recunosc pe Isus în călătorul care a încercat să le explice Scripturile. Isus intră şi ia cina împreună cu ei. La această cină Isus continuă să se reveleze. După ce a făcut-o prin cuvânt, acum o face prin gesturi. L-au recunoscut la frângerea pâinii: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” (Lc 24,32).

Învierea lui Cristos devine învierea discipolilor, devine învierea noastră. Domnul înviat ne întâlneşte în celebrarea euharistică. De aceea să-l rugăm pe Isus: rămâi cu noi, Doamne, în noapte îndoielilor şi ţine-ne aprinsă steaua speranţei! Dăruieşte lumină ochilor credinţei noastre că să te putem cunoaşte şi noi în Sfânta Liturghie la frângerea pâinii!

„Nu ne ardea oare inima în noi?”

Pr. Richardo Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău



PUBLICITATE