Duminica a 4-a a Paștelui mai este numită și duminica Bunului Păstor. Titlul de „păstor” se referă în literatura religioasă ebraică în primul rând la Dumnezeu, care păstoreşte poporul Său. Vedem aceasta de exemplu în psalmul 23: „Domnul este păstorul meu”. Aici Dumnezeu este prezentat ca un păstor fidel şi bun care îşi conduce turma spre bunăstare şi abundenţă şi o păzeşte de orice pericol. Afirmând Eu sunt poarta oilor, Isus afirmă forţa sa dumnezeiască prin care îşi apără turma şi în acelaşi timp garantează că Biserica, trupul său mistic, va purta amprenta puterii sale: Porţile iadului nu o vor birui (Mt 16,18), ci va birui moartea, va apăra viaţa, va birui păcatul şi va apăra virtuţile, va birui materia şi va face să triumfe spiritual.

Poarta centrală şi unică de comunicare creştină, atât cu Dumnezeu cât şi cu lumea înconjurătoare, trebuie să ne fie Cristos singur. Cine trece prin această poartă se umple de plinătatea lui Cristos, de iubirea lui dumnezeiască. Dacă omul mai lasă în fiinţa sa o portiţă ascunsă de comuniune cu egoismul, cu lumea şi cu Satana, riscă să aibă parte de un sfârşit tragic, fiindcă, aşa cum spune sfântul Petru, diavolul mereu ne dă târcoale, căutând pe cine să înghită (1Pt 5,8), căutând să pătrundă în cetatea lui Dumnezeu, în fiinţa omului din care a fost izgonit prin Botez.

Cunoaşterea dintre păstor şi turmă depăşeşte simpla cunoaştere conceptuală. Această cunoaştere este prezenţa intimă a unuia cu celălalt, înţelegerea şi încrederea reciprocă, comuniunea inimii şi a gândirii, pătrunse în întregime de dragoste.

Păstorirea turmei lui Dumnezeu este o sarcină continuă, încredinţată Bisericii în întregime. Desigur, păstorul este investit cu autoritate. Dar în loc să impună autoritatea, trebuie revendicată şi manifestată iubirea şi capacitatea de dăruire care vin de la acelaşi Păstor. Nu este iubit pentru că deţine autoritatea. Dar cineva are autoritatea numai în măsura în care este capabil de a iubi „cum El ne-a iubit pe noi”.

Fiecare dintre noi poate deveni un păstor pentru aproapele. Cum pot fi eu un păstor mai bun din starea mea, îndreptându-mi atenţia şi gesturile spre cei săraci şi de la marginea Bisericii şi societăţii, pentru ca prin mine să audă glasul iubitor al lui Isus, Păstorul cel Bun?

Pr. Richardo-Dominic Baciu



PUBLICITATE