Pericopa evanghelică din această duminică face parte din ciclul parabolelor prin care Isus vesteşte venirea Împărăţiei cerurilor. Evanghelia se deschide cu întrebarea pe care apostolul Petru i-o adresează Învăţătorului său, prin care dorea să ştie de câte ori trebuie să-l ierte pe fratele său care i-a greşit. Observăm în această întrebare concepţia lui Petru, tributară tradiţiei iudaice, care zicea că: cineva trebuie să ierte dacă cel care i-a greşitîşi cere iertare de trei ori în faţa a doi martori. Vedem că Petru vrea să facă un pas înainte propunând numărul şapte. Însă, răspunsul lui Isus este categoric: „Nu-ţi zic să ierţi de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte” (Mt 18,22), adică totdeauna.

Modul în care trebuie să aibă loc această iertare, Isus îl exemplifică printr-o parabolă în care un rege iartă unui slujitor o datorie imensă, iar acest slujitor nu a putut să ierte o mică datorie a altui slujitor ca și el. Este evidentă aici comparaţia pe care evanghelistul Matei o face între regele din parabolă cu Regele ceresc aflat la judecata de apoi. Prima parte a parabolei ne trezeşte în primul rând admiraţiafaţă de imensa bunătate a regelui, însă, în al doilea rând, insensibilitatea servitorului ne indignează. El care a fost iertat de o sumă atât de mare, nu a putut să-l ierte pe fratele său care îi datora o sumă infimă. De multe ori şi noi facem asemenea acestui servitor nemilos: primim din partea lui Dumnezeu darul iertării pentru numeroasele păcate săvârşite, dar nu suntem în stare să-i iertăm aproapelui nostru nici cea mai mică greşeală.

Evanghelia se încheie cu aceste cuvinte: „Tot aşa vă va face şi Tatăl meu, care este în ceruri, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din toată inima” (Mt18,35). Aceasta este una din regulile fundamentale pe care trebuie să se bazeze comunitatea creştină: a-l ierta din toată inima pe aproapele. Este acea iertare pe care noi o cerem în rugăciunea Tatăl nostru: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilornoştri” (Mt 6,12). Dacă ne găsim în tabăra celor care îi iartă greu pe alţii, atunci aproape sigur că nu am reuşit încă să apreciem şi să celebrăm suficient iertarea uriaşă pe care am primit-o de la Dumnezeu.

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău



PUBLICITATE