Dumnezeu, în cadrul planului său de mântuire, are nenumărate căi cu ajutorul cărora el vrea să realizeze Împărăţia sa pe pământ. Şi de aceea el vine permanent în ajutorul omului, însă omul, la rândul său, trebuie să fie conştient că şi el este responsabil în realizarea acestei Împărăţii.

Aceasta este tematica duminicii: mila lui Dumnezeu, răbdarea lui Dumnezeu faţă de noi oamenii. Milostivirea lui Dumnezeu se va schimba într-o zi în judecată irevocabilă. Însă până atunci, credincioșii sunt chemaţi să imite mila Tatălui ceresc acceptând cu răbdare dificultăţile ce provin din convieţuirea cu duşmanii binelui, tratându-i cu bunătate, cu fraternitate în speranţa că, într-o bună zi, vor fi cuceriţi de iubire şi-şi vor schimba atitudinea rea.

Această temă a „milei lui Dumnezeu” o găsim deja în prima lectură, unde adevăratul Dumnezeu este preamărit pentru mila şi răbdarea sa pe care o are faţă de păcătoşi, pentru că le dă posibilitatea de a se căi. Adesea, între oameni, forţa distruge dreptatea şi sufocă mila. La Dumnezeu nu este aşa. Puterea lui Dumnezeu este în egală măsură izvor de dreptate şi de milă şi se identifică cu ele. Astfel, el va calcula pedepsele cu o blândă dreptate pentru a da oamenilor posibilitatea de a se căi de păcate (Înţ 12,19).

Sfântul Paul vorbeşte despre Duhul Sfânt care este absolut necesar, pentru că numai el vine în ajutorul slăbiciunii noastre şi mijloceşte pentru noi cu gemete negrăite. Pentru aceasta noi trebuie să apelăm la rugăciune, prin care să-i cerem lui Dumnezeu să oprească răspândirea răului.

Evanghelia de duminică continuă ciclu de parabole numite „ale Împărăţiei” şi ne pune în faţă trei dintre ele: „parabola neghinei”, a „grăuntelui de muştar” şi a „aluatului” care ne ajută să trezim în noi, ogorul lui Dumnezeu, o angajare spirituală în ceea ce priveşte primirea mesajului divin. În acest ogor, care este Biserica, Dumnezeu seamănă sămânţa cea bună, dar cel rău intervine pe ascuns şi seamănă neghina, sămânţă care nu este bună la nimic.

Fiecare membru al Bisericii are datoria de a se lăsa condus de inspiraţiile Duhului Sfânt pentru a conlucra la creşterea şi sfinţirea poporului lui Dumnezeu. Fiecare creștin trebuie să ştie că are în persoana Duhului Sfânt un aliat fidel şi puternic.

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău



PUBLICITATE