Printre documentele create de Primăria comunei urbane Bacău în urmă cu un veac și jumătate, între altele, rețin atenția cele referitoare la amenajarea unei grădini publice în localitate, dorință mai veche a băcăuanilor. În fața recent construitei biserici „Sfântul Nicolae“ era ocolul de vite, iar prefectul Dimitrie Cracti, primul prefect al județului Bacău, a întreprins mai multe demersuri, începând din anul 1862, pentru ca pe acel loc să se organizeze Grădina Publică, fapt ce a determinat pe fruntașii urbei să-i adreseze mulțumiri.
Astfel, într-un memoriu din 1 noiembrie 1863 se arată: „Obștea Poliții Bacău, fiind astăzi convocată în Camera Municipală și după consultația ce am avut între noi, ne-am unit, în unanimitate, că pentru a încuraja mai mult și a se dezvolta mai mult simțul de patriotism, … am crezut de o sacră a noastră datorie a arăta dumisale domnului Dimitrie Cracti, care totdeauna au dovedit mai cu osebire râvnă și silință în interesele publice, precum pentru locul din fața ‹bisericii› Sf. Nicolae, ce era ocol de vite, prin a dumisale stăruință l-au câștigat pentru noi, … venim și-i facem a noastră mulțumire și recunoștință“. Actul are 31 de semnături, între care a primarului George Negel, profesorului Constantin Platon, Costache Tulbure, Costache Lupașcu etc.
În atmosfera creată de aprobarea organizării Grădinii Publice, la 7 februarie 1864 un oficial al Primăriei, Bogdan, propune ca în noua grădină publică să se construiască dedicat domnitorului Alexandru Ioan I, pe care să si înscrie și „jertfa făcută de domnul Cracti“. Propunerea este însușită de Consiliul Comunal al urbei, care, în ședința din 27 februarie, a „votat cu aclamație și în unanimitate a se ridica un monument în amintirea memorabilelor fapte săvârșite în timpul Înălțimii Sale Prințului Domnitor, cu inscripția Alexandru Ioan I, în grădina ce au fost piață“, căreia i s-a dat denumirea de Grădina Plebiscitului, „cu ocazia zilei de 2/14 mai ‹1864›“.
La 24 martie 1964 au început lucrările propriu-zise la Grădina Publică, după cum se consemnează în actul prin care „jos iscălitul Alecsandru Cubencu fac știut prin acest înscris ce-l dau Consiliului Municipal de Bacău că m-am alcătuit cu tocmală de zăci galbeni, adică 333 lei să regulez așezarea și plantarea pomilor, precum și facerea drumurilor în medeanu de lângă foișor. Toati acestea cu oamenii și cele trebuitoare a municipalității“.
La începutul lunii aprilie au fost plantați primii puieți, munca de amenajare a aleilor și plantare fiind executată cu deținuții din Arestul orașului. În decembrie 1864, George Cercelaru din Solonț a încheiat un contract cu Primăria Bacău, prin care se obliga să livreze în primăvara următoare 70 de puieți de brad, molid, scoruș și mălin cu prețul de 3 lei și 20 de parale bucata pentru cei care se vor prinde până la 15 august, iar pentru ceilalți nu se va plăti nimic.
În timp, Grădina Publică a Bacăului a prins contur și personalitate, în aceasta au fost ridicate mai multe construcții pentru agrement, monumente, însă cel dedicat domnitorului Cuza a rămas doar la stadiul de bună intenție.
Vilică Munteanu
