În aceste ultime duminici ale anului liturgic am fost invitaţi de liturgia Bisericii să medităm asupra unor parabole ale Împărăţiei, precum şi asupra unor fragmente din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni, care au ca temă ziua celei de-a doua veniri a lui Isus Cristos. Textul evangheliei din duminica a 33-a, ni-l prezintă pe Isus explicând ucenicilor venirea sa de-a doua prin parabola talanţilor.
Protagoniştii acestei parabole sunt stăpânul, care pleacă într-o călătorie îndelungată, şi cei trei servitori care primesc de la acesta, spre administrare, care cinci talanţi, care doi şi, în cele din urmă, unul. Diferenţa de sumă ne este explicată de textul evanghelic prin faptul că stăpânul îşi cunoaşte servitorii, gestul său fiind motivat de puterea fiecăruia dintre ei. Accentul cade pe cel de-al treilea servitor care la întoarcerea stăpânului se prezintă cu aceeaşi sumă pe care a primit-o, iar ceilalți au investit talanții lor.
Încadrând această parabolă în ansamblul textelor din aceste ultime duminici ale anului liturgic vom putea înţelege mai bine semnificaţia ei. Stăpânul din parabolă nu este altul decât însuşi Dumnezeu. El încredinţează fiecăruia dintre noi talanţii săi, după capacitatea noastră. Fiecare dintre noi se naşte cu propriile caracteristici de inteligenţă, temperament, cu anumite însuşiri naturale şi în anumite condiţii economice şi sociale. Pe aceste caracteristici se inserează şitalanţiidaţi de Dumnezeu.
Persoana umană nu-şi poate păstra darurile naturale şi supranaturale decât mărindu-le prin aportul şi efortul personal. Adevărata viaţă, care este cea spirituală, înseamnă dinamism, progres, investiţie tot mai mare pentru înălţarea omenirii la izvorul fericirii, la Dumnezeu.
Dumnezeu încredinţează omului talanţii – talentele sau darurile naturale şi supranaturale – pentru că vrea ca omul, coroana creaţiei din lumea văzută, să nu rămână mereu un simplu muncitor, un simplu funcţionar, o simplă slugă cu care nu se poate avea alt raport decât cel prevăzut în contractul de muncă – atât cât fac, atâta îmi dai salariu – ci vrea ca el să-i devină asociat la finalizarea planurilor sale, un intim interlocutor pe postul de prieten şi chiar de frate.
Iată secretul folosirii în mod util al talanţilor: străduindu-ne să-i îmbogăţim pe alţii ne vom îmbogăţi noi înşine. Numai printr-o atitudine altruistă, plină de iubire, vom putea evita sărăcirea noastră spirituală.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”
