Şi în această duminică, Cuvântul proclamat în Liturghie ne invită să ne pregătim pentru venirea Domnului. Dacă însă în prima duminică din Advent se cerea vigilenţă, acum ni se cere convertire, întoarcerea la Dumnezeu, o schimbare a mentalităţii şi a vieţii. Pentru Evanghelia după Marcu, Ioan care apare în deşert marchează începutul veştii celei bune despre Isus Cristos, dar este şi figura care rezumă întreg Vechiul Testament. Ioan apare şi îşi începe predicarea pentru a încheia întreaga profeţie: este îmbrăcat, trăieşte şi predică asemenea unui profet, el este noul Ilie!
Acea profeţie care de cinci secole tăcea în Israel, reapare în Ioan, regăsindu-şi în el glasul. Şi iată marea mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu: mântuirea, exodul, eliberarea de opresiune sunt vestite şi vor fi împlinite de Domnul care vine. După venirea Domnului în trup în Isus din Nazaret, creştinii trebuie să rămână în aşteptarea Celui care va veni în glorie, nu în secretul credinţei. O venire care va fi vizibilă întregii creaţii.
În această perioadă a adventului, suntem chemaţi să acţionăm şi noi, în vastul pustiu din sufletul nostru, deoarece păcatul nu-i altceva decât un pustiu, o lipsă a harului. În locul acestui pustiu trebuie să facem un loc de întâlnire cu Dumnezeu şi cu semenii noştri în sinceritate şi adevăr, în iubire şi slujire. De aceea, aici şi acum, fiecare creştin este chemat a-şi îndrepta drumul şi a se întoarce pe calea ce conduce spre Domnul: este vorba despre a umple golurile propriului comportament, a netezi colinele orgoliului. Este un mod de a acţiona concret, care trebuie să devină vizibil în viaţa creştinului: doar astfel calea parcursă de Domnul şi de noi în vederea întâlnirii va fi fără obstacole.
Glasul lui Ioan, ieri ca şi astăzi, este vocea profeţilor, a oamenilor de care Dumnezeu nu lipseşte niciodată Biserica sa. Ne plângem adesea de absenţa profeţilor din mijlocul nostru, dar trebuie să ne întrebăm dacă cumva este vorba de incapacitatea noastră de a le asculta glasul.
Tot conţinutul lecturilor îl putem concentra în rugăciunea Bisericii de la începutul sfintei Liturghii de duminică: Dumnezeule atotputernic şi milostiv, dă-ne, te rugăm, harul ca nici o grijă pământească să nu ne împidice pe noi, care ne grăbim în întâmpinarea Fiului tău, iar cunoaşterea înţelepciunii cereşti să ne facă părtaşi de viaţa lui.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
