Fotografia provenită din Arhiva Deșteptarea, deși pare desprinsă dintr-un colț uitat al unei periferii, surprinde de fapt „zona comercială” din fața Gării Bacău în perioada anilor ’50-’60. Este un document vizual deopotrivă nostalgic și revelator, care arată cât de mult s-a transformat orașul în ultimele decenii.
În prim-plan, vedem o stradă modestă, cu trotuare înguste și o infrastructură simplă. De o parte a drumului, se aliniază câteva clădiri scunde, vechi, cu acoperișuri joase din tablă și fațade ponosite. Aici se aflau, la acea vreme, punctele comerciale de bază ale zonei: o răcoritoare (magazin sau local cu sucuri și înghețată), un restaurant „Dinamo”, o alimentară și o agenție Loto Pronosport – fiecare dintre ele martori ai unui oraș aflat în tranziție.
Strada este animată de trecători: femei cu sacoșe de rafie, copii în pantaloni scurți, bărbați în cămăși simple. Un microbuz alb cu dungi închise (probabil un vehicul de aprovizionare) este parcat lângă bordură, iar în plan îndepărtat, se profilează scheletul metalic al unei macarale și o construcție în plină ridicare – semne ale urbanizării ce avea să urmeze.
Imaginea transmite un sentiment de improvizație, de provizorat: clădiri adaptate, extinderi artizanale, vitrine modeste. Totuși, acest spațiu era un centru al vieții urbane de zi cu zi pentru mii de băcăuani. Aici se opreau cei care veneau sau plecau cu trenul, aici se făceau cumpărături rapide sau se servea o masă ieftină între două drumuri.
În anii ’70–’80, această fațadă a orașului avea să fie radical transformată. În locul caselor vechi și insalubre au fost ridicate blocuri în stil modernist, cu parterele dedicate spațiilor comerciale – o soluție tipică pentru centrele urbane ale României socialiste.
Gara Bacău a devenit astfel poarta unui oraș înnoit, cu bulevarde lărgite, magazine universale și funcționalitate urbană sporită. Astăzi, puțini mai pot recunoaște acest colț al orașului în fotografia alb-negru. Dar pentru cei care au trăit acea epocă, imaginea este un memento al unei Băcău de altădată: modest, muncitoresc, dar viu. Este o fereastră deschisă spre o realitate dispărută, în care și cele mai simple construcții aveau roluri esențiale în viața cotidiană.
Această fotografie nu este doar o amintire vizuală, ci și o invitație la reflecție asupra modului în care orașele evoluează – din nevoia de a se adapta, de a înainta, dar și cu riscul de a pierde ceva din farmecul lor autentic.
