Aș fi putut să spun că marele accent al zilei de astăzi este trimis către nașterea poetului Virgiliu ( 70 î. H.), a filosofului Nietzsche (1844) sau către protestele globale (2011) din 82 de țări, care au vizat inegalitatea economică în creștere. La fel de îndreptățit aș fi fost și dacă aș spune că accentul de suflet al zilei de 15 octombrie este Ziua Mondială a Femeilor din Mediul Rural, într-o lume în care pițipoanca a ajuns vedeta cotidiană. Mi-am lipit însă de suflet Ziua Internațională a Bastonului Alb, cea adusă în conștiința noastră și prin inspirația/ voința președintelui Lyndon B. Johnson (1964), înainte de a primi aplauzele oficiale ale O.N.U. (1969).
Bastonul Alb, o poveste care ar trebui să ne fie lipită de suflete în fiecare zi, clipă de clipă. Bastonul Alb nu este doar un instrument necesar persoanelor fără vedere, ci și un simbol al independenței și demnității. Dac-aș putea, aș plimba zilnic acest baston nu doar pe străzi, ci și prin instituțiile oarbe al statului nostru de drept, prin școli, prin sediile ONG-urilor, prin biserici și mănăstiri, prin sediile firmelor cărora nu le-a murit conștiința, prin redacții și prin parcuri, prin toate sufletele noastre răpite, din păcate, de multe ori, de indiferența clipei și de carcera zgomotului politic și monden.
Astăzi, de Ziua Bastonului Alb, vă ofer câteva gânduri ale minunatei Helen Keller, scriitoarea americancă nevăzătoare și fără auz… „Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute sau atinse. Ele trebuie simţite în inimă.” „Nu poţi accepta să te târăşti, când simţi chemarea înălţimii.” „A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină.” „Când faci tot ce poţi mai bun, nu ştii niciodată ce miracol apare în viaţa ta sau în viaţa altui om”…
