ACORD FEMININ. „Tabela de marcaj”, rubrica sportivă a „României literare”, propune o formă gramaticală nerecunoscută oficial (de DOOM – 1982, 2005 şi IOOP – 1995), dar cu care am fi de acord – arbitră: „Când ştii că federaţia internaţională (de tenis; n. n., I. D.) a delegat ca supervizor la acest meci de FedCup o arbitră din… Marea Britanie (!?!), iar ca arbitru principal un tip controversat, nu poţi decât să-ţi joci farsa cât mai bine” (nr. 19, din 28 apr. 2017). Dicţionarele de autor înregistrează şi ele doar masculinul (din lat. arbiter, -tri „persoană străină; judecător; suveran absolut”), dar vorbitorii resimt nevoia de a diferenţia o aceeaşi realitate. Pe Horia Alexandrescu, titularul rubricii citate, îl susţine… literatura latină dinainte de Hristos: Horaţiu şi Seneca au utilizat în scrierile lor forma de feminin arbitra, -ae „martoră, confident; arbitră, judecătoare” (Gh. Guţu, „Dicţionar latin-român”, Buc., Ed. „Humanitas”, 2003).

MUGURUZA RᾸMȂNE MUGURUZA. Mare derută în lumea comentatorilor meciului dintre Simona Halep şi Garbine Muguruza (născută în Venezuela, dar reprezentantă a Spaniei)! La TV aproape constant s-a folosit genitiv-dativul *Muguruzei, ca şi cum acesta ar fi prenumele tenismenei. Și în scris a apărut eroarea: „Dragă Simona Halep, nu cred că ştii dimensiunile amărăciunii, ale ciudei, ale necazului furnizate de ultimul tău meci, cel contra Muguruzei”. Să fi fost o piedică semnul diacritic de peste n-ul din prenume, nespecific limbii române? N-aş crede, pentru că au fost şi încercări de centrare pe numele mic, însă nelalocul lor: „/…/ performanţa Garbinei Muguruza se datorează şi Conchitei Martinez”, antrenoarea. Nu am auzit/citit decât rar de tot forma corectă: „lui Garbine” (fanatic.ro ş.a.). Aşadar, dacă numele feminin se termină cu o consoană sau cu oricare altă vocală decât a, genitiv-dativul se va forma cu lui (articol hotărât proclitic), ca şi cum ar fi un substantiv masculin. În citatul anterior, este incorect *Garbinei (pentru inexistentul *Garbina) şi corect Conchitei (pentru Conchita, nu *Conchite). Poate că prezenţa cratimei între cele două nume de familie ar fi eliminat confuzia (să recunoaştem că mulţi am considera Muguruza ca prenume, eventual perechea a ceea ce la noi e Mugurel). Jucătoarea se numeşte Garbine Muguruza Blanco (cu un semn al nazalizării pe n), părinţii îi sunt Scarlet Blanco şi José-Antonio Muguruza (am pus noi cratima), iar ceilalţi doi copii din familie sunt Asier Muguruza, respectiv Igor Muguruza. S-a crezut, probabil, că tânăra are două nume mici, din care noi, vorbitorii, avem dreptul de a alege unul care ne convine lingvistic. Pe riscul nostru!

O NOUᾸ MARE. „Prinţul George, în vârstă de 4 ani, va fi înscris în clasa pregătitoare, aşa cum este obiceiul în Marea Britaniei” (RRA, Știri, 7 sept. 2017). Sau poate trebuia să scriem cu literă mică primul cuvânt din numele geografic?

TIC-TAC, NU TAC-TIC. Aud pe cineva în preajmă, după un moment umoristic: „Despre un tip tacticos ar trebui să se spună că e… tictacos, după modelul cântat de Constantin Tănase, în dialog cu ceasul: El tic, eu tac”. Da, dar la ce mai e bună tactica?

CINE-L SPERIE PE BIETUL ȘCOLAR? O mămică de elev în clasa a IV-a mă anunţase cu reproş (!) în urmă cu câteva luni că învăţătoarea a predat toate funcţiile sintactice ale substantivului, cu tipuri, întrebări şi desigur exemple, promiţând clasei şi un test. S-a ţinut de cuvânt, iar rezultatele au fost de groază. Un caz de terorism didactic… Răspund acum că nu am transmis nimănui, vreodată, o asemenea „învăţătură”.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ