Răzvan Bibire

Avem, probabil, cea mai slabă clasă politică de după 1990. Și nu mă refer doar la ceea ce se întâmplă la nivel central, pentru că nici aici, la nivel local, lucrurile nu stau mai bine. Anul viitor vom avea alegeri locale și parlamentare și dacă tragem linie, ce vedem? Ce activitate au avut parlamentarii de Bacău sau aleșii locali din Consiliul Județean sau consiliile locale?

Dacă te uiți la activitatea parlamentarilor, te apucă sila: cel mult discuții inutile pe teme generale, de genul “să fie bine, să nu fie rău”, trageri de urechi fără consecințe, în general, activități politice care nu deranjează pe nimeni. Dar care lasă impresia că parlamentarul s-a agitat, a făcut ceva.

Câți senatori sau deputați informează alegătorii despre activitatea lor? Că pe unii nu i-am mai văzut la față de când au fost aleși. La nivelul consilierilor județeni sau locali, e același circ: declarații sforăitoare, fără consecințe dar care trebuie să demonstreze că politicianul respectiv își face treaba, atacă temele importante. În realitate, totul este fără substanță.

Cu asemenea seniori, e de la sine înțeles că nici activitatea organizațiilor de tineret nu e mai presus. De fapt, nici nu mai știu dacă există așa ceva pe la partide. Iar fără organizații de tineret care să crească și să educe viitorii membri, partidele rămân fără cadre.

Nu este, deci, de mirare, că activitatea politică se rezumă, în ultimii ani, la like-uri și share-uri pe Facebook, la injurarea adversarilor și la elogierea colegilor de partid. Interacțiunea cu membrii de partid e tot mai redusă iar nivelul intelectual al campaniilor e în continuă scădere.

E drept și că nu putem avea pretenția ca clasa politică să fie altfel decât societatea; în alte timpuri și locuri, poate ar fi fost obligația politicienilor să tragă societatea după ei, să introducă idei novatoare întru binele public. Idei novatoare, avem, într-adevăr, dar întru folosul unor categorii reduse de cetățeni, care primesc privilegii după privilegii.