Spectacolul va avea loc luni, 17 martie, de la ora 19.00 și îi va avea în distriubuție pe Aurelian Temișa, Monica Davidescu, Ovidiu Cuncea, Silviu Biriș/Vitalie Bichir, Cosmin Vîjeu, Monica Odagiu/Alexandra Sălceanu, Letiția Vlădescu/Georgiana Tițoiu, Ioan Paraschiv, Kostas Mincu, Dani Ionescu/Radu Bănică. „Visul unei nopți de vară” este un spectacol produs de Compania de Teatru Concordia și Asociația Art-Musi A.T. Cu acest prilej, Aurelian Temișan și Monica Davidescu au răspuns câtorva întrebări pentru cititorii Deșteptarea.
Aurelian Temișan și Monica Davidescu. Formula consacrată de presă e „unul dintre cele mai longevive cupluri din show biz”. Credeți în familia tradițională?
Au trecut 30 de ani de când suntem împreuna. Timpul e relativ. Pentru unii pare mult, pentru alții puțin. Pentru noi e normalitate. Da, credem în familia tradițională și cei mai mulți prieteni ai noștri fac parte din familii tradiționale. Avem însă și prieteni pe care îi respectăm și iubim care împărtășesc alte idei despre familie. E loc pentru noi toți sub soare.
Se spune că multe familii trec printr-o criză în jurul vârstei de 40 sau, și mai prezentă, criza de la 50 de ani. Cum s-a întâmplat în cazul vostru?
La 40 de ani treceam amândoi prin criza spațiului mic pe care îl împărțeam cu copilul, cu cățeii, cu pisicul. Eram concentrați de găsirea unui spațiu potrivit pentru noi toți. S-a întamplat, ne-am mutat dar au crescut datoriile, așa că cea mai mare grija a noastră, la acel moment, a fost să muncim împreună sau separat la proiecte artistice frumoase pe care lumea să le vadă, să le aprecieze și să le cumpere ca să ne hrănim atât spiritual dar să putem plăti și ratele la timp.
La 50 nu am simțit nicio criză, ba mai mult am simțit nevoia de a produce și mai calitativ evenimentele, atât de teatru cât și concerte de neuitat. Acum, la 50 plus putem spune că …. a trecut timpul crizei.
Aurelian, în lumea muzicii ești de mult consacrat, între timp ați început să jucați teatru. Care a fost primul rol pe scena de teatru, cine v-a distribuit și în câte spectacole jucați acum?
Aurelian: Având în vedere că debutul meu ca artist, pe scena unui teatru, s-a produs în 1992, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, unde am fost angajat 10 ani, pot spune că atunci. Dar cum spectacolele de revistă solicită artistul cu toate laturile lui (actoricești, muzicale), am să vă spun că primul rol într-un spectacol strict de teatru a fost acum 13 ani, odată cu punerea în scenă a superbei comedii „Boeing-Boeing”. De atunci până în prezent, am jucat și joc în comediile de mare succes: „Boeing-Boeing”, „Încurcătură la nivel înalt”, „Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc” și „Încă nu, dar o să fie”, alături Monica Davidescu, care au avut loc pe scena Teatrului „Elisabeta” din București si „Pijamale’’ la Teatrul Metropolis. Între timp, fondându-ne propria companie, „Compania de Teatru Concordia’’, am scos la lumină și am bucurat până acum sute de mii de spectatori din toată țara, din 2019 încoace cu producțiile „Eu te cred, da’… tu mă minți!’’, „Divorțul anului’’, „O noapte furtunoasă’’, „Sistemul perfect’’, „Visul unei nopți de vară’’, cea din urmă fiind și cea mai recentă premieră a Companiei și cea cu care venim pe 17 martie la Teatrul „Radu Beligan”.
De ce trebuie să vină publicul bacauan să vadă spectacolul cu piesa „Visul unei nopti de vara”, in regia Monicai Davidescu?
Unul dintre motive e pentru că e un Sheakespeare clasic, pus într-o cheie noua, cu actori tineri dar și consacrați, care iubesc scena și ideea de performanță. Le mulțumim că ne-au dat credit și că s-au alăturat dorinței noastre și vrem să asigurăm publicul de bucuria noastră de a fi în fața lor și de a-i bucura și relaxa timp de două ore. Publicul din Bacău ne știe, cel puțin pe mine și pe Monica, iar la ultima reprezentație avută în Bacău, la sala Radu Beligan, cu piesa „Sistemul Perfect’’, în februarie anul trecut, a fost efectiv în delir . Și de data aceasta, din distribuție fac parte Monica, Silviu Biriș, Ovidiu Cuncea, Cosmin Vijeu, dar și actori tineri pe care îi vor descoperi cei din sală.
Dintre toate personajele pe care le interpretați care vi se pare cel mai dificil de interpretat?
Atunci când găsești cheia peronajului și înțelegi ce a vrut să spună autorul, niciun personaj nu mai pare greu. Sigur că te atașezi de unele mai mult decât de altele, dar asta nu înseamnă că celelalte devin defavorizate. Personal, rolul avocatului din musicalul „Chicago” a fost rol de temelie în cariera mea din teatru. Un alt rol drag mie pe care l-am jucat cu plăcere și ușurință este cel al ministrului, din spectacolul „Încurcătura la nivel înalt”, iar mai nou cel al Jupanului Dumitrache, din „’O noapte furtunoasă’’. Orice spectacol de teatru, orice rol nou este o provocare pentru mine, iar eu sunt un tip deschis și joc cu plăcere.
Ai facut și film. „A doua cădere a Constantinopolului” este filmul de debut unde ai jucat alături de actori renumiți: Alexandru Arșinel, Jean Constantin, Stela Popescu, Dem Rădulescu, Geo Saizescu, Loredana Groza. Ce rol ai interpretat, cum a fost la filmări?
A fost primul și singurul film artistic în care am jucat și mulțumesc șansei pe care am avut-o. I-am iubit pe toti cei din distribuție și aș vrea să repet o astfel de experiență. Am intepretat un dublu rol, un baiat normal un pic „macho” și fratele lui geamăn, din mame diferite, un bâlbâit. Ahh, ce dor mi s-a făcut!… Ulterior am fost distribuit în serialele de televiziune: „Secretul Mariei”, la Antena 1, „Cuscrele”, la Național TV, „Clanul Sprânceană”, tot la Antena 1.
Ce asteptari ai de la publicul din Bacau, pe data de 17 martie?
Tot ce îmi doresc este să vină băcăuanii și să vedem sala cât mai plină. De restul ne ocupăm noi. Vom râde împreună, îi vom băga în povestea noastră, a celor zece actori de pe scenă, iar la final ne vom aplauda unii pe alții cu bucurie, mulțumindu-le pentru prezență și energia bună pe care o au.
Iar eu vreau să vă mulțumesc vouă, celor de la redacția „Desteptarea’’, care ați fost alături de noi de fiecare dată si ați făcut în așa fel încât informația să ajungă la toți iubitorii de cultură, de frumos și de artiști/actori.
