Ţara asta a noastră, România, poate mai mult. Oamenii maturi, responsabili, educaţi, pe care i-am întâlnit în multele documentări, dar, mai ales, în preajma şi în ziua alegerilor, spun clar ce-şi doresc de la ţara lor, de la oamenii ei: nu o ţară ca afară (slogan inventat, cu tentă electorală), ci o ţară construită pe temelia acumulată şi pe munca celor de astăzi.
Orice om cu elementare informaţii ştie că încă nu avem platforma economică pentru a cere să trăim ca la Londra, Paris sau Madrid, însă putem şi trebuie să sperăm la un asemenea standard, şi alegerile sunt un bun prilej de a face apel la conştiiţă, la o gândire matură atunci când punem mâna pe vot şi îl introducem în urnă. Iar eu şi colegii mei au reţinut şi consemnat asemenea atitudini.
„Sper ce-am sperat mereu: să facă ce spun!”; „Ştiu că preşedintele nu conduce Guvernul, dar poate să-l împingă în direcția cea bună”; „Preşedintele care va ieşi să fie de partea ţării, a românilor, nu de partea lui!”; „Ne dorim ca lucrurile să se schimbe în bine în trei domenii: educaţie, sănătate şi justiţie.”
Iată trei domenii asupra cărora se opresc cetăţenii. Sigur că avem nevoie de drumuri, însă astăzi este nevoie de educaţie, de inovaţie, poporul trebuie să fie sănătos şi condus după legi drepte. Fără educaţie, cultură, libertate, un popor nu are niciun viitor! Fără o infrastructură informaţională nu avem garanţia că votul exprimat este real, fără cercetare şi inovaţie nu vom ajunge acolo unde ne dorim fiecare: o ţară ca afară, „indicator” care poate fi atins doar prin instrucţie şi efort.
