În fiecare an pe 20 iulie Sfânta Biserică Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, singurul prooroc ce aparţine strict lumii Vechiului Testament, recunoscut ca atare de toate cele trei religii abrahamice, care are o zi proprie de sărbătorire în cadrul cultului. Sfântul Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă. Importanţa acestui sfânt pentru credinţa creştină este reliefată de faptul că însuşi Mântuitorul Iisus face referire la el, spunând despre Ioan Botezătorul că este Ilie care trebuia să vină (Matei XI, 14).
Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în regatul nordic al Israelului, Samaria. Regele Ahab, la îndemnul soţiei sale Isabela, prinţesă din Sidon, introdusese în regatul israelitean cultul zeului fenician Baal. La porunca lui Dumnezeu, Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul pentru idolatrie prin secetă, închizând cerurile timp de trei ani şi jumătate.
Sfântul Ilie se ascunde de furia lui Ahab mai întâi la pârâul Cherit, unde va fi hrănit de un corb, apoi la văduva din Sarepta Sidonului. În casa acestei văduve, prorocul Ilie va face minuni: îl va învia pe fiul acesteia şi îi va înmulţi făina şi uleiul. Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel şi să se roage mai întâi prorocii lui Baal, iar apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal. El a reuşit să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce cei 450 de preoţi ai lui Baal nu au reuşit să facă.
Din cartea a IV Regi, capitolul doi, aflăm că proorocul Ilie, după ce a lăsat ca urmaş pe Elisei, a fost luat de un car de foc şi înălţat la cer, fără a trece prin moarte. Unii susţin ca Ilie a fost luat cu trupul la cer ca răspuns la modul în care el a vieţuit, iar alţii afirmă că Ilie a fost ridicat cu trupul la cer, pentru că el este acela care va reveni la sfârşitul lumii, ca un al doilea Înaintemergător al Mântuitorului, pentru a vesti a doua venire a lui Hristos.
Cinstea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Ilie înaintea lui Dumnezeu se reliefează şi prin prezenţa sa pe muntele Taborului alături de Moise la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. Moise si Ilie au fost de faţă lângă Domnul în slavă, primul ca primitorul şi dătătorul Legii, al doilea ca cel mai neînfricat luptător împotriva duşmanilor lui Dumnezeu. Este de reţinut că în timpul vieţii sale, Ilie nu s-a învrednicit de o vedere “faţă către faţă”. Potrivit relatărilor din cartea III Regi, cap. 19, se spune că atunci când i s-a arătat Dumnezeu, Sfântul Ilie şi-a acoperit faţa cu mantia, pentru că nu putea privi slava lui Dumnezeu. Dar această vedere devine posibilă după înălţarea sa la cer, când, pe Muntele Taborului, Ilie a văzut slava lui Dumnezeu în chip deplin.
În tradiţia populară, Sfântul Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţă şi curaj demn de urmat. Fiii Bisericii Ortodoxe Române au o evlavie profundă pentru acest sfânt făcător de minuni. Oamenii cred că atunci când se întâmplă fenomene meteorologice spectaculoase, Ilie de fapt traversează cerul cu căruţa lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu şi mereu în slujba binelui. Noi, creştinii de astăzi, trebuie să ne străduim să urmăm exemplul Sfântului Ilie şi să dăm toţi slavă lui Dumnezeu pentru harul pe care Îl revarsă asupra noastră, întărindu-ne în lucrarea binelui.
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
