Iubea si Bacaul si pe bacauani. Ne iubea pe toti cei din preajma lui. Venea, de la Iasi, deseori in Bacau sau la Slanic Moldova, la Pensiunea Montana, era parintele spiritual al multora dintre noi, mai ales al celor care au avut sansa sa-i fie si studenti. Era la fel de bine strabunicul, bunicul sau tatal intelept. Dar era, la fel, taranul hâtru si inteleptit de viata coborât din Vidra, de sus, din Muntii Vrancei, de unde a vazut lumina zilei. Era sclipitor! Iar umorul lui nativ era debordant. Ti se oferea prieteneste, ca o carte, dar te si citea profund, tot ca pe o carte.
Iubea enorm viata. Asa era academicianul Valeriu Cotea.
A colindat lumea si fizic, dar si cu stiinta sa, insa cred ca a ramas mereu acasa, in Vidra, macar cu sufletul. Mi-a povestit, odata, cum era Craciunul pe la ei, prin sat, si a izbucnit in lacrimi. Pentru ca ajunsese din nou acasa, fie si numai in amintiri.
Ar fi implinit, pe 11 mai, 90 de ani.
A fost unul dintre cei mai mari specialisti din România în domeniul viticulturii si oenologiei, manifestându-se deopotriva ca cercetator, practician de exceptie, teoretician si creator de scoala. A fost presedinte de onoare al Sectiei de Stiinte Agricole si Silvice, oenolog cu o impresionanta cariera stiintifica nationala si internationala, dezvoltata de-a lungul a 60 de ani de activitate. Profesorul Valeriu Cotea a fost ales membru corespondent al Academiei Române în noiembrie 1990 si membru titular în septembrie 1993, sustinând Discursul de receptie cu tema „Vinul în existenta umana“. În perioada 1996-2008 a fost Presedintele Sectiei de stiinte Agricole si Silvice a Academiei Române, iar din 2008 a fost ales presedinte de onoare al acestei sectii.
Realizarile sale in profesie, lucrarile si articolele stiintifice, dar si functiile in care a fost ales fac liste interminabile. Activitatea sa stiintifica de exceptie a fost recunoscuta prin alegerea ca membru corespondent sau membru de onoare a numeroase societati si academii de specialitate din tara si din strainatate: Academia de stiinte Agricole si Silvice, American Society for Enology and Viticulture, Group International Polyphénols, Académie Suisse du Vin, Accademia Italiana delle Vite e del Vino, Académie Internationale du Vin. Presedintia României i-a acordat doua distinctii nationale: Steaua României în Grad de Cavaler (2000) si Ordinul National Serviciu Credincios în Grad de Cavaler (2003).
Sâmbata, 23 aprilie, va fi condus pe ultimul drum, in Iasi, cu garda de oanoare militara. Zeii vor mai primi un oenolog in Câpiile Elizee.
In memoriam
Vrâncean, ieşean, dar şi puţin băcăuan – acad. Valeriu D. Cotea
Dacă veţi căuta pe internet, veţi găsi că „patriarhul oenologiei româneşti”, „regele vinurilor” a urmat între 1937 şi 1946 cursurile a patru şcoli normale: Focşani, Târgu-Jiu, Bucureşti şi Bacău. L-a frapat poziţia învăţătorului în sat: „Sărut mâna, domnule!” i se spunea doar lui. Cu certitudine a fost elev în urbea lui Alecsandri şi Bacovia pentru că după 1990 a participat la sărbătorirea Școlii.„Am avut bucuria să-i dau un exemplar din monografia tipărită atunci şi a ţinut să-i scriu o dedicaţie. A fost o onoare pentru mine”, îşi aminteşte profesorul Relu Leoveanu. Valeriu D. Cotea (11 mai 1926, Căliman, com. Vidra, jud. Vrancea – 21 apr. 2016, Iaşi) a ajuns în capitala Moldovei la sfatul unui băcăuan, medicul orelist Costache Andone: „Valerică, hai cu mine la Iaşi!”, rememorează academicianul. Într-o monografie a sa, „Vidra – poarta Vrancei” (2003, p. 496), am găsit informaţia că una dintre învăţătoarele locului era Lucreţia Andone (căs. Macovei), născută în 1908 în satul Frunteşti, com. Filipeni, de unde e doctorul acum pietrean.
L-am reîntâlnit acum patru ani, la parastasul universitarului Vasile Arvinte. Ne aflam în Centrul „Gaudeamus” din Copou şi am vorbit despre podgoria de la Bucium care i-a aparţinut lui Vasile Alecsandri. A lăudat vinul de acolo şi mi-a promis că se va interesa despre istoricul locului. Mi-a dat (încă o dată) numărul de telefon şi a rămas să facem un interviu când voi veni prin Iaşi. În primăvara lui 2015 i-am trimis prin poştă „Ateneul” în care a publicat un frumos text dedicat lui Solomon Marcus. Fie-le amintirea eternă amândurora!
Ioan Dănilă
