In principiu, o banca ar trebui sa functioneze foarte simplu: accepta depozite de la persoane fizice si juridice, iar banii ii foloseste pentru a imprumuta alte persoane fizice si juridice. Pentru ca da bani cu imprumut, banca cere o plata, iar pentru ca accepta depozitele plateste, la rândul ei, o suma.

Diferenta dintre cele doua sume o constituie profitul bancii. In realitate, insa, lucrurile sunt mai complicate, pentru ca banca doreste sa câstige cât mai mult. Si, pe lânga dobânzi, percepe tot felul de comisioane.

Problema este când vine câte o criza si lumea se panicheaza. Atunci, cei care depun bani in banca au tendinta sa-i retraga, deoarece institutia scade nivelul dobânzii, iar deponentul câstiga tot mai putin sau chiar pierde.

Cei care imprumuta se codesc, pentru ca banca ridica nivelul dobânzii si creditul devine mai scump.

Rezultatul este ca numarul celor care intra in afaceri cu banca scade, la fel si sumele cu care se opereaza.

Mai putini clienti si o cifra de afaceri mai mica inseamna profit mai mic. Si atunci, banca devine creativa.

Inventeaza noi comisioane pentru a readuce profitul la limitele anterioare. Asta este schema clasica de când lumea: mulgi mai mult de la mai putini.

Doar ca rezultatul este ca un astfel de tratament are ca rezultat o noua pierdere de clienti. Iar, raspunsul bancii este sa modifice dobânzile percepute clientilor cu care are deja contracte in derulare.

Adica, persoanele care s-au imprumutat cu un anumit pret se trezesc somate de banca, in numele stabilitatii sistemului, sa plateasca mai mult pentru creditele deja acordate.

Tipetele clientilor conteaza prea putin, banca isi vede de treaba.

Doar ca exista consecinte. Clientii vad si inteleg. Au si ei interese care trebuie securizate.

Nu pot plati la nesfârsit sume tot mai mari doar pentru ca banca sa aiba profit la acelasi nivel ca inainte de criza. Si incep sa renunte. Nu mai iau credite.

Rezultatul este ca banca isi vede taiate sursele de finantare. Nu mai are de unde sa plateasca dobânzi celor care ii dau banii la pastrare. Si atunci apar, ca in România, banci care ofera dobânda zero la conturile curente. Sau banci care nu mai au cui sa acorde credite.

Pentru ca s-au lacomit, iar clientii le-au scanctionat.