Răzvan Bibire

Doctrina oficială în momentul actual este că, pentru a ne apăra față de amenințările militare ale Rusiei, trebuie să cumpărăm armament american cât mai scump și cât mai mult. Că avioanele puțin mai tinere decât MiG-urile 21, sistemele Patriot expirate ar putea constitui un scut defensiv nemaipomenit, care va descuraja ICBM-urile și tancurile T14 Armata rusești.

Neoficial, Rusia are capacitatea să ocupe România într-un interval de timp extrem de scurt, dacă ar dori-o. La ce diferențe sunt între armate, nu ar fi ceva ieșit din comun.

Achizițiile de armament american nu ne-ar ajuta aproape cu nimic în fața unei eventuale agresiuni rusești. Sau, de ce nu?, ucrainene. Acum câțiva ani, nu Rusia, ci Ucraina era considerată principala amenințare la adresa României, iar o carte din categoria “ficțiune politică” descria chiar eroică riposta României în fața unui atac ucrainean desfășurat simultan prin Maramureș, Valea Siretului, Delta Dunării și pe Marea Neagră.

Revenind la subiect, nu este rău să ne înzestrăm Armata, însă e mai bine să o facem astfel încât să simtă și economia noastră ceva de pe urma acestei cheltuieli. Pe de altă parte, oricât de mulți bani am băga în buzunarele furnizorilor americani, trebuie să recunoaștem că avem un relief care nu ne ajută prea mult în cazul unei invazii dinspre nord sau est.

Și acest lucru l-a știut și Ceaușescu, atunci când a promovat doctrina “Războiului întregului popor”. Momentul 1968 a arătat că România este vulnerabilă în fața unor invazii și singura soluție viabilă este lupta de gherilă care să facă viața atât de grea unui inamic încât costurile ocupației să depășească mult beneficiile.

Unde suntem acum? Nicăieri. În primul rând, în ciuda achizițiilor de tehnică de luptă, nu prea avem militari. România a trecut de la recrutarea obligatorie la armata de profesioniști dar a uitat să mai angajeze militari.

Aviația militară, în ciuda unei duzini de F16 la mâna a treia, nu are cu ce lupta; apărarea antiaeriană a fost distrusă de mult și rachetele vândute prin Africa. Marina militară are fregate neînarmate. Tancurile abia mai pornesc, TAB-urile ruginesc. Ce am avut mai bun am dus în Afganistan, să lupte pentru alții. Armata e numai bună să defileze la 1 Decembrie, dar mai mult nu prea poate face pentru că în ultimii ani a fost sabotată de factorul politic.

E drept, avem niște structuri de forță de toată frumusețea, bine finanțate și mari mâncătoare de resurse. Dar nu cu interceptări telefonice sau cu bastoane se respinge un inamic extern.

Putem să continuăm să aruncăm cu banii în gâște, cumpărând armament învechit de la “partenerul strategic” sau putem să ne punem mintea la contribuție și să decidem ce este mai convenabil să facem pentru țară și pentru economie.