O singura ulita, strajuita de vreo 40 de case in care locuiesc 47 de familii. Atat. Nici o alta ramificatie de drum. La atata se reduce un sat vechi de peste o suta de ani. Dar care are lumina electrica si cateva televizoare, unde se poate urmari doar TVR 1. Unii, cu rude mai bogate, au “parabolica&#8221 si mai dau si la vecini imagini. In rest, casele sunt in majoritate din chirpici si lemn. Nu ca padurea ar cadea peste sat. Lumea din Chilia Benii este destul de in varsta. Putin tineret. Si totusi, scoala si gradinita nu sunt in pericol de a se desfiinta, dovada cei 43 de copii inscrisi in anul scolar 2005 – 2006. Cu toate acestea, tinerii, ca pretudindeni, stau foarte putin pe-acasa, pleaca la munca, pe unde-apuca. Cu ziua la Dienet sau in strainatate. De aceea odraslele raman pe mana bunicilor. Ce fac cei din Chilia Benii toata ziua? Muncesc pe camp, ca au pamant slava Domnului. Cultiva porumb si grau. Cresc pasari, porci, vitei. Unii au si vita de vie, pretabila la zona de coasta. Ca sa ajungi la Chilia Benii, trebuie sa parcurgi un drum destul de anevoios, dar plin de pitoresc, ce strabate o padure. De la Fulgeris, faci cale de vreo doi kilometri, daca o iei pe scurtatura, dar vreo cinci daca mergi pe drum. Nici de la Pancesti nu faci mai mult de-o jumatate de ora de mers pe jos, tot pe-o scurtatura. Peisajul este mirific. Vorbim cu Maria Petrea (foto). Ne povesteste de ce se numeste satul Chilia Benii. “Aici existau pe vremuri doua asezari, Chilia Benii de sus si Chilia Benii de jos. Parintii mei spun ca, acum mai bine de o suta de ani, traia in Chilia Benii de sus, intr-o chilie, un batran cunoscut sub numele de Beni. Si oamenii spuneau ca se duc la Chilia Benii. De atunci, asa i-a ramas numele asezarii, Chilia Benii&#8221, spune femeia. Din pacate, unul din cele doua sate a disparut cu timpul, oamenii au vandut tot, s-au mutat la Soci sau la Petresti. A ramas doar Chilia Benii de jos, unde traiesc oamenii acum. Doar tinerii mai pleaca, cei mai batrani si necajiti raman pe loc. Nu este un sat prea bogat. Oamenii n-au nici telefon, nici Dispensar, nici cimitir, dar nici biserica. Se duc sa

se inchine la Fulgeris sau la manastire, la Poglet. Pana nu de mult, ingropau mortii la Pancesti, acum ii duc la Fulgeris. Medicul vine cand il cheama, intrebarea e cum sau in ce mod sa-l anunte? O femeie a nascut nu de mult, pe deal. S-a pus jos si a nascut. Noroc de un tractorist, care avea un cutit la el si a ajutat-o (!). Preotul trece cand e post si trebuie sa ia darile, politistii nici cand sunt chemati, ca sunt foarte ocupati. “Ne dispar si noua pasari, animale, insa are prea putina importanta pentru ei. Nu le-am mai vazut picior de multa vreme pe-aici. Noroc de faptul ca lumea este atenta si nu-si da foc la casa. Va imaginati ce ar insemna un incendiu aici? Daca s-ar intampla, am arde toti. N-avem cu ce anunta pompierii&#8221, se plang localnicii. Exista o zona, undeva mai departe, unde bate celularul. Unii, prevazatori, si-au cumparat telefon mobil. Au, insa, sanse sa li se puna telefoane fixe. Au facut cereri la ROMTELECOM acum sapte ani si li s-au trimis plicuri de-abia acum. “Ce bun ar fi unul macar la scoala. Asa stam si ne rugam la Dumnezeu sa nu se intample ceva rau. Mai trist e cand se lasa seara. Stam in case, barbatii mai merg pe la crasme, ca de astea sunt, chit ca e satul mic. Noroc de domnu&#8217 primar ca ne-a facut drumul. Pana nu de mult nu aveam nici cu ce arunca in caini, acum drumul este balastat. Cand ploua, era greu de ajuns cu masina la noi. S-a reparat podetul si se poate trece si cu masinile&#8221, mai spun satenii. Se bucura si de noua scoala, se bucura pentru nepotii lor. Poate or duce-o ei mai bine. In rest, oamenii se confrunta cu cele zilnice si sunt solidari, sunt uniti la necaz. Cum a fost cazul cu invatatorul Vali Mocanu, amenintat sa-i ia fetita rudele sotiei de care divortase. S-au adunat cu mic cu mare la poarta lui si nu i-au lasat pe “rapitori&#8221 sa intre in curtea consateanului lor. Si cu ajutorul lor, Vali Mocanu si-a castigat fata in instanta.

Se intuneca la Chilia Benii. Miros de fum si lapte fiert, de mamaliga afumata, stropita cu laptele tocmai muls de la vacile intoarse de la pascut. Din sat se vede padurea care freamata de boarea de vant. Satenii din Chilia Benii intra in casele lor modeste. A mai trecut o zi, a fost sarbatoare, s-a baut un pahar de vin, s-au odihnit. Maine, o iau de la capat.Scris de Dan MINDIRIGIU

Alte articole