România schimbă regulile jocului pentru prosumatori. Legea nr. 160/2026, intrată în vigoare la 26 iulie, aduce câteva facilități importante pentru proprietarii de panouri fotovoltaice, dar introduce și o modificare cu impact pe termen lung: actualul sistem de compensare cantitativă va funcționa doar până la 31 decembrie 2030. La prima vedere, legea pare să ofere mai multe drepturi prosumatorilor. În realitate, ea marchează și începutul unei schimbări de filozofie în ceea ce privește producția de energie la nivelul gospodăriilor.
Ce câștigă prosumatorii
Cea mai importantă noutate este posibilitatea compensării energiei între mai multe proprietăți. Până acum, surplusul de energie produs de panourile fotovoltaice putea fi folosit doar pentru locul de consum unde era instalată centrala. Noua lege permite ca energia produsă la o proprietate să fie folosită pentru compensarea consumului de la alte locuri de consum aparținând aceluiași proprietar. De exemplu, un băcăuan care deține o casă în municipiul Bacău, un apartament în Onești și o casă de vacanță la Slănic Moldova va putea utiliza surplusul produs la una dintre proprietăți pentru reducerea facturilor celorlalte, cu condiția ca toate să fie alimentate de același furnizor și să fie racordate la același operator de distribuție. Pentru cei care dețin mai multe imobile, această modificare reprezintă un avantaj evident și poate reduce considerabil pierderile de energie. Legea aduce și o clarificare a modului în care furnizorii trebuie să factureze energia consumată și cea injectată în rețea, eliminând unele neclarități care au existat până acum în relația dintre prosumatori și companiile de furnizare.
Schimbarea care contează cel mai mult
Dincolo de facilitățile introduse, există o prevedere care va influența toate investițiile viitoare. Legea stabilește explicit că mecanismul de compensare cantitativă pentru instalațiile de până la 200 kW va funcționa doar până la 31 decembrie 2030. Este, probabil, cea mai importantă modificare adusă de noul act normativ. În prezent, surplusul de energie injectat în rețea este compensat practic la același preț al energiei active din contract. Rețeaua funcționează, într-un fel, ca o baterie virtuală: energia produsă ziua poate fi recuperată ulterior, atunci când consumul este mai mare. După 2030, acest sistem dispare. În locul lui, energia excedentară va fi valorificată prin mecanisme financiare bazate pe prețurile pieței angro, ceea ce înseamnă că energia vândută va avea, cel mai probabil, o valoare mai mică decât energia cumpărată ulterior din rețea.
Ce înseamnă acest lucru în practică
Să presupunem că o locuință produce într-o zi însorită 20 kWh de energie. În timpul zilei sunt consumați doar 8 kWh, iar restul de 12 kWh sunt injectați în rețea. În prezent, acei 12 kWh pot compensa aproape integral consumul din timpul nopții. După 2030, însă, situația se schimbă. Energia injectată va fi vândută la prețul stabilit de piață, iar energia consumată ulterior va fi cumpărată la prețul de retail, care include tarife și taxe. Diferența dintre cele două valori poate reduce considerabil avantajul economic al prosumatorului. Cu alte cuvinte, rețeaua electrică nu va mai putea fi folosită ca un sistem gratuit de stocare a energiei.
Bateriile devin tot mai importante
Noua lege transmite indirect și un alt mesaj: viitorul aparține autoconsumului. Dacă surplusul de energie nu mai poate fi valorificat în aceleași condiții ca până acum, soluția logică este stocarea lui în baterii proprii. În următorii ani este foarte probabil ca investițiile în sisteme fotovoltaice să fie însoțite tot mai des de baterii de acumulare, care permit folosirea energiei produse ziua în timpul serii sau al nopții. Acest model este deja promovat în numeroase state europene și reduce presiunea asupra rețelelor de distribuție.
Mai merită investiția?
Pentru majoritatea gospodăriilor, răspunsul rămâne afirmativ. Prețul energiei electrice este încă suficient de ridicat pentru ca un sistem fotovoltaic bine dimensionat să poată fi amortizat într-un interval rezonabil, mai ales dacă proprietarul consumă o parte importantă din energia produsă în timpul zilei. În schimb, proiectele care mizau pe producerea unor cantități foarte mari de energie și pe valorificarea surplusului prin compensarea cantitativă trebuie reevaluate. Noua lege schimbă modul în care trebuie calculată rentabilitatea investiției. Nu va mai fi suficient să se compare costul panourilor cu factura anuală la electricitate. Va trebui analizat și cât din energia produsă poate fi consumată direct sau stocată local.
Un semnal pentru piață
Legea nr. 160/2026 nu poate fi interpretată nici ca o retragere a sprijinului pentru prosumatori, nici ca o simplă extindere a drepturilor acestora. Ea marchează trecerea de la un sistem bazat pe compensarea prin rețea la unul în care accentul cade pe autoconsum, stocarea energiei și utilizarea cât mai eficientă a producției proprii. Pentru cei care intenționează să instaleze panouri fotovoltaice în următorii ani, investiția poate rămâne una rentabilă. Diferența este că aceasta trebuie gândită în perspectiva regulilor care vor exista după 2030, nu doar a celor valabile astăzi. În fond, noua lege transmite un mesaj clar: panourile fotovoltaice rămân o investiție atractivă, însă avantajul economic va depinde tot mai puțin de rețeaua electrică și tot mai mult de capacitatea fiecărei gospodării de a-și consuma sau stoca propria energie.
