Dupa multe saptamâni de iarna, bacauanii au profitat de dimineata frumoasa de duminica si au dat o raita prin târg. Cei care s-au deplasat cu masina au avut motive de nemultumire chiar inainte de a trece podul de la Serbanesti. In lipsa unor parcari, toate spatiile virane, trotuarele si aleile erau ocupate de masini. Pornind prin târg, vizitatorii au fost nevoiti sa fie mai atenti la balti, la gheata si la mormanele de zapada decât la marfa expusa. Comerciantii, la rândul lor, sunt furiosi pe administratie, care le ia banii si le ofera conditii ca pe… aratura.
Foarte multi bacauani au ales sa petreaca duminica dimineata câteva ore in Târgul auto din Serbanesti. Cu siguranta ca au regretat aceasta decizie, dupa ce au dat cu ochii de conditiile de circulatie din zona si de noroiul de pe aleile târgului. Necazurile incepeau de la intrarea pe podul Serbanesti. Soferii blocau fara sa vrea traficul, incercând sa ocheasca un loc de parcare. Masinile ocupau terenurile de la capetele podului, dar si trotuarele. Pe strada Tecuciului si pe trecatoarea cu acelasi nume, aglomeratia era infernala. La intrarea in târg, lucrurile stateau si mai rau. Aleea principala de acces era plina de masini care nu puteau merge nici inainte, nici inapoi. Printre autovehiculele expuse spre vânzare se vedeau locuri libere, dar daca te apropiai constatai ca erau pline de zapada, acesta fiind motivul pentru care nu se ocupasera.
„Platim degeaba taxa”
„Platim degeaba taxa, ne-a declarat Florin Avadanei, proprietarul unei masini postate in mijlocul aleii. Nu putem inainta. Am ramas aici. Vreau sa ies din târg, sa renunt. Am dat 12 lei la poarta degeaba.” Si Simion Roman se chinuia sa intre in târg, sa ajunga la masina pe care o adusese cu o zi inainte spre vânzare si pentru care platise taxa de 18 lei. „Am pus-o de-a curmezisul, sa am loc si azi, dar nu ajung la ea. Nu sunt multumit de conditiile de aici. Ar trebui sa faca si aleile cumva, mai curbate, sa nu mai stea apa pe ele. Venim cu cizme de cauciuc in picioare ca sa mergem pe aici.” Eusebiu Dimofte se afla si el in masina blocata pe alee. „Am platit la poarta intrarea si acum ne tin aici. Nu stim de ce, nu stim ce facem mai departe.”
„Nimic pentru bunastarea bacauanilor”
Numarul masinilor expuse spre vânzare in aceasta duminica a fost, dupa cum sustineau obisnuitii târgului, cel mai mare din acest an. Cu alte cuvinte, la bugetul local al municipiului s-au adunat bani frumosi. Acest loc este o sursa importanta de venituri, dar investitiile se lasa asteptate. Comerciantii au parcat masinile in noroi sau cocotate pe zapada si pe gheata. De aceleasi conditi s-au „bucurat” si cei care incercau sa faca un ban din vânzarea lucrurilor folosite. Pe asa-numita „alee de vechituri”, nimic nou: aceeasi lipsa de interes fata de oamenii care platesc taxa pentru expunerea marfii, dar si fata de bacauanii veniti la târg. „Aparaie si mizerie, asta vedem aici, ne-a declarat Anton Bejan, cumparator. Parerea mea este ca trebuie mai multa responsabilitate. Contribuim destul pentru infrumusetarea orasului. Vrem si interes din partea celor care trebuie sa se ocupe de el. Nu sunt multumit. Nu este vorba doar de târg, ci de tot orasul.” Gheorge Bobirnac ne-a declarat ca s-a saturat „de promisiuni. Tot vine, ne promite ca se va face si pentru noi ceva, dar nimic. Nimic pentru bunastarea bacauanilor.”
Preturi pentru toti
Masinile scoase la vânzare in târgul bacauan au, se poate spune, preturi pentru toate buzunarele. Cei care nu-si permit sa dea mai mult de 1000 de euro pe o masina pot alege dintre batrânele Dacii (desi aproape toate cele expuse poarta mentiunea „pentru voucher”, ceea ce inseamna ca sunt departe de o stare tehnica buna) si, de exemplu, un Ford Fiesta din 1998, la 900 de euro. Daca mai pun ceva bani si negociaza cu pricepere, pot pleca acasa cu un Ford Ka din 2001, scos pe piata la 1250 de euro. Tot din 2001, dar de aceasta data un WV Golf costa 3000 de euro, pe când un Opel Vectra din acelasi an ajunge la 3750 de euro. Tot un Opel, insa Astra, avea afisat pretul de 2700 de Euro, anul fabricatiei fiind 1998. Ceva mai tânara, din 1999, era expusa si o Skoda de 3300 de euro. Din gama Renault se oferea un Megane din 2007 la 6300 de euro, la acelasi pret cu surata sa mai tânara, Clio din 2009. Masinile mai noi si cu preturi de peste 10.000 de euro (gen WV Passat, 2008, 12.500 euro) erau admirate, dar putini curiosi se opreau in dreptul lor. Nu lipseau nici autoutilitarele: un Fiat Ducato din 1997 costa 1800 de euro, in timp ce un Peugeot Boxer din 1998 afisa pretul de 2700 de euro.
Doina Mincu
„Nici nu au curatat zapada in târg! Ne iau banii si atât. Nu creeaza conditii. Trebuie sa venim noi, care platim taxe, sa dam cu lopata. Asa ne inarmam, cu lopeti, si facem munca voluntara in târgul de masini. Daca administratia nu-si face treaba!”
Eusebiu Dumitru, comerciant
„E ca acum 100 de ani pe aici. Noi platim toate darile si iata ce primim. Fondurile adunate se duc in alta parte, nu stiu unde, dar nu se folosesc pentru noi, cei care platim. Vrem sa simtim ca se face ceva si pentru noi.”
Gheorghe Bobirnac
