Se întâmplă multe lucruri în țară, iar acesta e un semn bun căci am avut și ani în care eram amorțiți. Amorțiți de spaimă sau neputință. Când regretam că am contractat credite, când nu aveam curajul să începem proiecte noi și să gândim mai departe de mâine.

Pare că românii s-au dezghețat: încep investiții care sunt așteptate de pe vremea când eram copii, cum e asfaltarea drumului care trece prin Filipeni spre Vaslui și a celui din Horgești, se amenajează, în sfârșit, o zonă de agrement adevărată, autoritățile și asociațiile cooperează și merg în aceeași direcție, de curând au fost recuperate de la UE fondurile cheltuite în sănătate și asistență socială și urmează să fie reinvestite, sunt asfaltate drumurile agricole din fonduri europene, căci nu e musai ca țăranii să înoate în noroi în secolul XXI doar pentru că așa au trăit bunicii lor…

Totuși, românii sunt nemulțumiți. Iar nemulțumirea e profundă și are multe cauze. Prima e că puțini au o imagine globală a ceea ce se întâmplă în țară. Cei mai mulți muncesc întreaga zi, muncesc și seara, acasă, iar când au un pic de răgaz se uită la „Știri”. În zece minute află ba că nu există creștere economică și vine o mare criză, ba că toate veniturile au crescut și o duc excepțional. Care e adevărul? De la caz la caz! Sau la necaz.

Al doilea motiv e că lucrurile bune, cele pe care cetățenul de rând le vede cu ochii lui, au venit târziu. Foarte târziu. Poate nici nu sunt aievea. Centura? Cine știe dacă și când va fi gata! Spitalul Municipal? S-a săturat de când îl așteaptă! Insula de agrement? A mai fost decolmatată o dată. Drumul spre Salină? L-au început, l-au abandonat, e o bătaie de joc! Nu mai crede, nu mai speră și nici nu vede utilajele care lucrează.

Vede, în schimb, cum politicienii se ceartă zilnic, ca țațele pe maidan. Românul așteaptă de treizeci de ani (de pildă, cel care avea 25 de ani la Revoluție, iar acum are 55) să vină Capitalismul, dar acesta n-a venit. Sau a venit, dar nu a ajuns și la el. Așa că a plecat în lume, să-l caute. Între timp, politicieni constată că patru milioane de cetățeni au părăsit țara și se acuză reciproc.