De o vreme, regizorul Alexandru Dabija tot scotoceşte în lada cu basme şi poveşti, aducându-le pe scenă ca să le încerce puterea de a ne vorbi despre vremurile de acum şi despre metehnele omeneşti dintotdeauna. L-a recitit astfel pe hâtrul moldovean Ion Creangă, apoi şi-a extins explorările înspre zona teatrului popular şi a începuturilor dramaturgiei originale, aşa cum a făcut, recent, când a zăbovit asupra lui Matei Millo şi Vasile Alecsandri în spectacolul de la Teatrul „Bacovia”, Vârciorova. Carantina. E o „jucărea”, zice regizorul, cu modestie jucată, mucalit, precum humuleşteanul, dar e una serioasă, cu tristeţe veselă.

Subtitlul năstruşnicului spectacol sună aşa: „o prostie mare cu cântece răguşite şi coruri zbierate, de Matei Millo şi Vasile Alecsandri, prelucrate şi mai prosteşte de Cătălin Ştefănescu, cu ajutorul substanţial al lui Doru Mareş”. Ascultăm versurile şi muzica Adei Milea, care a compus, cu marele ei talent, nişte cântecele pe care îţi vine să le fredonezi şi tu imediat, şi ba ne veselim, nevoie mare, ba ne întristăm. Căci recunoaştem acolo mulţime de daraveli, coţcării, tranzacţionism, învârteli, oportunism, şmecherie, lichelism, manipulări, parvenitism, simulacrul de democraţie, etc.

Subiectul e simplu, nişte cucoane, în frunte cu patru Chiriţe se întorc din cele străinătăţuri, de la Paris, Londra, Hamburg, şi cum pe acolo bântuie nişte presupuse boli, ele sunt oprite, în carantină, în gara Vârciorova. Şi de aici începe o întreagă tevatură, cucoanele fac scandal, tărăboi, şi vor să evadeze. Şi toată lumea fierbe, agitaţia e enormă. Toată distribuţia e foarte bună, admirabilă, omogenă, cu o teribilă poftă de joc, o vervă contaminantă. Inteligent, ironic, viu, actual Vârciorova. Carantină arată bine, graţie scenografiei Cristinei Ciobanu, spectacolul fiind o reuşită deplină a realizatorilor.

Recitalurile din a treia zi

Duminică a venit cu alte noutăţi în Gală. Dimineaţa au fost recitalurile extraordinare ale lui Eric Ţuţuianu şi Cristian George –Ioan şi recitalul de dans irlandez al lui Ştefan Orheanu. Şi după-amiaza a fost una darnică, fiindcă am urmărit alte două evoluţii interesante în concurs. Prima a fost cea a ieşeanului Emanuel Florentin, cu spectacolul (o producţie independentă) de pantomimă şi teatru –dans Fall, inspirat din povestea reală a interpretului.

Emanuel Florentin, actor la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” din Iaşi, a suferit un grav accident înaintea unei premiere, a căzut în scenă de la o înălţime de patru metri, rupându-şi picioarele. A urmat, în Sala Studio, un recital deconectant, plin de umor. Interpretul celor două texte, Colateral, Oedip, ale dramaturgului Mihai Ignat, este din Satu Mare şi se numeşte Cristian Iorga. Texte bine scrise, cu profesionalism, cu personaje şi situaţii comice abil construite şi poante de efect.

În încheierea celei de a treia zi am urmărit un alt recital extraordinar. Cel susţinut de Florin Piersic jr., şi intitulat Freak Show. Într-un veritabil tur de forţă de histrionism de bună calitate, actorul figurează nu mai puţin de 13 personaje extrem de diferite. Şi sucite, extavagante, de la un miliardar, un profesor universitar, un muncitor de pe şantier, la un homless, etc.

Experimentat în genul acesta de show-uri, pe care le joacă de mult în locuri neconvenţionale, uneori, ca în cazul de faţă, scriindu-şi singur textele, Florin Piersic jr. are ce spune şi se descurcă excelent intrând, rapid, camelonic, în pielea unor ciudaţi. Se vede că îi place genul, e în largul său surprinzând, cu precizie, în doar câteva trăsături şi tuşe atent plasate, specificul unui personaj. Actorul are o ironie şi o autoironie bine dozate, e carismatic, cu priză la public, deşi i-am auzit pe unii zicând că li s-a părut cam lung recitalul. De gustibus…

“Gala STAR este o nisa aparte in lumea teatrului, aflata la editia a IX-a, este un brand cautat la aceasta ora in România, pentru ca nu mai exista nicaieri in tara in aceasta paleta bogata a festivalurilor.”
Mirecea M. Ionescu – dramaturg

“S-a demonstart de-a lungul timpului ca aceasta gala are finalitate, este deja o traditie pentru Bacau si, ca de obicei, in fiecare an ma bucur sa fiu alaturi de artisti, de prestatia lor sI sa observ ca intre artistii bacauani si cei din Bucuresti nu exista nicio diferenta.”
Dragos Luchian – senator



Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE