Am povestit, anul trecut, cum mi-a ieșit în drum, pe la Cleja, un pisic slăbănog și înfometat, probabil îngropat în pământ de cineva, după urmele de țărnă de pe picioare. L-am botezat Robin, inițial de la Robinson Crusoe, având în vedere maniera în care ne-am întâlnit, ulterior, numele a venit de la Robin Hood, după cum fura toată mâncarea din zona sa de lucru.
Robin s-a acomodat binișor cu Tiger și cu Junior și toate au fost bune și frumoase până când medicul ne-a dat vestea cea mare: Robin e fetiță.
Junior n-a dat importanță acestui amănunt pâna într-o zi, când Robin s-a ținut de capul lui și s-a ținut și s-a ținut până când a cedat.
Bine că vecinii s-au făcut că nu aud că avem nuntă-n bloc! Și, da, Junior nu era castrat pentru că, na… trebuia să guste și el puțin viața…
Robin a născut zilele trecute patru pui mâncăcioși și gălăgioși. Și de atunci, săracul Junior nu mai are liniște. A intrat în depresie.
Măcar Tiger, motanul cel mai mare (și sterilizat) s-a uitat la ceea ce se întâmpla, s-a mirat un pic (și când se miră parca ar avea un ou în gură), și pe urmă s-a culcat, plictisit.
Junior, însă, era lovit de dambla. Toata viața lui de june s-a sfârșit; acum este tătic, are obligații dar, mai ales, are interdicție, că Robin nu-l lasă să se apropie de coșul cu pui.
Care pui mănâncă întruna și, ocazional, mai țipă daca nu le convine ceva. Și au niște voci… de operă!
Am asigurat-o, însă pe proaspăta mamică de faptul că nu li se va întâmpla nimic puilor. Cel puțin până vor fi înțărcați.
Când va trebui sa le găsesc noi cămine. Așa că, dacă doriți un pui de pisică cu tată cules de pe străzile din Bacău și mamă de la Cleja, găsita pe E85, să mă anunțați!
Până atunci mai discut una-alta cu Robin, la o friptură. E cam obosită, dar mereu în alertă să nu se apropie cineva de pui.
