Doar ciobanii mai frig miel!
La tara, in satele indepartate, pregatirea pentru Sarbatoarea Pascala inseamna, in primul rând, curatenie, mai bine zis, curatire. De toate. De pacate, de resturile vegetale moarte, de gunoiul strâns in grajd, in curte, dupa soba. Zugravirea peretilor, spalarea usilor, a ferestrelor si a rufelor. “Varul a ramas baza, se varuieste tot, si peretii, si gardurile, ca vopseaua-i scumpa, spune Valentin Mirzac, primarul din Colonesti. Fiind mai departe de oras, respectam traditia. Se tin slujbe in doua biserici, la «Sf. Mihail si Gavril» si la «Sf. Dumitru».” Obiceiurile s-au pastrat neatinse in Calini, Spria si Satu Nou. “Incepem curatenia din curte, unde e mai greu, apoi in gradina si, abia la urma, in casa. Postim si muncim, asa ne pregatim”, spune Mihaela Dascalu, 35 de ani. Toata familia iese la munca, parinti, copii, bunici… Mirela Botez, 24 de ani, are doi copii, dar sunt prea mici, deocamdata, ca sa o ajute la treburi: “E si vremea in care ne pregatim pentru munca pamântului. Eu am pus deja ceapa, usturoiul, telina, patrunjelul.” De aici vor mânca tot anul, din brazdele intoarse si din straturile din gradina. Fiecare zi din Saptamâna Mare are rostul ei: “Luni, marti si miercuri, facem curatenie, joi, coacem cozonacii, vineri inrosim ouale, sâmbata, facem sarmalele si piftia”, sustine Augustina Nacu, 45 de ani. “Unele, mai tinere, fac si salata boeuf, dar la noi nu se manânca”, iar pentru miel, “nu sunt bani, anul asta e peste doua sute de mii”. “Cine are oi manânca miel, cine nu, nu! Noi nu ne permitem.” Asa ca vor face friptura de porc sau de pui. “Inca mai tinem traditia, ca suntem mai izolati aici, marturiseste Dorina Cobzaru, 66 de ani. Cel mai important e postul. Si rugaciunile. Mergem la Denii in fiecare seara, aprindem lumânari la morminte, ne rugam pentru morti, ii plângem si ne gândim la ei. Daca nu postesti si nu te smeresti, poti sa ai de toate pe masa, nu simti ca e Pastele!”
