Politistii nu-i deranjeaza pe milogi duminica / Cersetor pentru o zi

De cateva luni, cersetorii sunt vanati unul cate unul. Cel putin asa sustin politistii. Zilnic sunt raportate situatii cu persoane retinute si amendate ca au apelat la mila publica. Ieri, pana la ora pranzului, am asteptat insa zadarnic sa-si faca aparitia un echipaj de politie. Spre bucuria unei gasti de cersetori minori, care ii agasau pe credinciosii veniti sa asiste la slujba de la Biserica Sf. Nicolae.

Vantul taie obrajii ca un brici. Iar raceala betonului se simte pana in maduva oaselor. Nu intind mana spre oamenii care se perinda pe langa mine. Doar stau ghemuita pe gardul de la Biserica Sf. Nicolae si astept. Strang la piept o punga in care am doua placinte. Vreau ca trecatorii sa inteleaga bine de ce ma aflu acolo. Nu scot o vorba, nu ma milogesc. Observ doar cu mare atentie ceea ce se intampla in jurul meu. Reactiile credinciosilor, ale colegilor de &#8222suferinta”. Si astept clipa cand politistii isi vor face aparitia. Tiganeii care cersesc in zona m-au reperat inca de cand mi-am ocupat locul. Cativa se invart in jurul meu, curiosi. Incearca sa-mi prinda trasaturile, sa-mi citeasca disperarea in ochi. Am grija insa sa-mi ascund cat pot de bine chipul. Se unesc in gasca si isi numara banii in fata mea. Ca si cum vor sa ma umileasca. Nu raspund provocarilor. Strang si mai tare in maini sacosa cu cele doua placinte, imi adun genunchii sub mine si raman in asteptare. O femeie imi baga sub nas un pachet invelit intr-o foaie de staniol. Zaresc doua felii de paine si un snitel. Nu stiu ce sa fac. Imi amintesc totusi de ce ma aflu acolo. &#8222Bogdaproste!” spun soptit. Iau pachetul si o perioada de timp il tin in mana. Apoi il indes intr-unul dintre buzunare. Puradeii se uita la mine inveseliti. Incep sa-si numere iarasi banii. Ostentativ! Nu-i bag in seama. Unul dintre ei se cazneste sa-mi prinda totusi privirea. Las capul in jos cu repeziciune. &#8222E drogata!” spune pustiu tuciuriu si pleaca in cautare de clienti. Raman singura. Cei mai multi oameni par sa nu ma vada. Trec chiar pe langa picioarele mele, insa au grija sa nu mi le atinga. O mana obosita imi intinde un banut de 1000 de lei. Il iau si multumesc frumos pentru darnicie. Ma uit sa vad cine m-a miluit. O femeie sarmana, cu un palton mustar pe ea. Este incaltata cu o pereche de ghete barbatesti si abia se misca. Se vede limpede ca este o fiinta sarmana. Dar, cu toate acestea, a gasit intr-un buzunar banutul care sa fericeasca cersetoarea de mine.

Jandarmii s-au mutumit doar sa &#8222admire” cersetorii

Dupa o ora de cersit apar doi jandarmi. Trec chiar pe langa mine, dar nu ma baga in seama. Se opresc in fata bisericii, &#8222scaneaza” zona si atat. Par sa nu-i vada nici pe minorii cersetori, care stau sfidatori in fata lor. Cateva minute mai tarziu, jandarmii se opresc in fata mea. Se uita, dar nici o reactie. Unul dintre ei bate tactul cu piciorul drept. Nu inteleg de ce nu ma alunga sau nu incearca macar sa ma intrebe ce caut acolo. E limpede ca nu stau pe gardul bisericii ca sa ascult slujba! Un barbat se opreste in dreptul meu si scoate un pachet dintr-o sacosa. &#8222De sufletul Mihaelei!” imi spune. Inhat punga, multumesc pentru milostenie. Apoi ma uit sfidator la jandarmi. Imi arunca si ei o privire si… se indeparteaza de biserica. Nu-i intereseaza cersetorii!

O femeie racoleaza cersetoare pentru

distractia fiului ei infirm

Slujba este aproape pe terminate. Imi dau seama dupa multimea oamenilor care trec prin fata mea. O femeie sarita binisor de a doua tinerete se uita la mine insistent. Ma fac ca nu o observ. Da se plece, dar brusc se razgandeste. Se opreste in dreptul meu si se apleaca de mijloc. Vrea sa-mi vada mai bine fata. &#8222Nu va suparati, aveti unde sa locuiti”?, intreaba curioasa doamna. Imi framant degetele si ma gandesc daca se impune sa mint. Vreau sa vad pana unde merge milostenia ei. &#8222Nu!”, raspund scurt. &#8222Nu cumva ati fost la manastire la Pingarati?”, ma chestioneaza necunoscuta. Merita atentie mai mare! Ridic privirea si ii scormonesc in ochi. Priveste si ea cu atentie la mine. Se uita la hainele mele, (sifonate, dar curate) si iarasi la fata mea. &#8222Nu am ajuns niciodata la Pingarati”, ii raspund intr-un tarziu. &#8222Da&#8217 de unde esti?”, isi continua tirul intrebarilor varstnica femeie. Ca sa auda mai bine se aseaza pe vine. &#8222Din Parava!” ii raspunda destul de ezitant. &#8222Si ai unde sa stai”? Continui sa o fac pe victima, desi iscodesc cu atentie fiecare trasatura a femeii. &#8222Nu! Dorm pe unde apuc!”. Necunoscuta scapa un oftat de usurare. &#8222Uite, vreau sa te ajut! Te iau sa stai la mine”. Fortez un pic nota. Banuiesc ca la mijloc este ceva putred. &#8222Cum sa imi dati cazare degeaba?! Eu nu am cu ce sa va platesc. Sunt sarmana”. Necunoscuta nu bate in retragere. &#8222Nu am nevoie de bani de la tine… Doar sa stai cu fiul meu. Vei dormi cu el”. Probabil ca am zambit cu inteles, pentru ca doamna replica imediat. &#8222Nu ai relatii cu el. Decat daca vrei. El a avut un accident de tren si a ramas fara un picior. Este foarte afectat de acest lucru. Eu vreau sa-l ajut si… sa te ajut si pe tine. Doar spui ca nu ai unde sa stai?!” Ma fac ca nu am inteles aluzia. &#8222Poate ca am sa vin sa va caut mai tarziu. Mai stau un pic la biserica”, spun moale, ca si cum as fi acceptat oferta. In ochii babutei surprind un fulger de bucurie. Imi da adresa si chiar detalii cum sa ajung pana in Letea Veche. Este convinsa ca, o perioada de timp, fiul ei va avea un obiect de distractie.

Bacauanii sunt milostivi

Lumea a inceput sa curga din biserica. Oamenii evita puradeii si vin cu pachetele la mine. Nu pot sa-i refuz. Ei stiu ca isi fac datoria catre morti si ofera din toata inima. &#8222Vrei bani?” spune o doamna cu o haina de astrahan. Ma balbai! Imi pune in palma patru monede de 500 lei. Un pic mai tarziu, o maicuta scoate dintr-o plasa doua mandarine. &#8222Sa fie de sufletul Olimpiei!”, spune cucernica femeie. Ii multumesc pentru gest. Maicuta face doi pasi, dar revine. &#8222Vrei si acest colac?”, ma intreaba bland. Ma uit la fata ei si ii spun sa-l dea alcuiva mai sarman. Femeia face ochii mari. Nu intelege!. Dar nu mai insista. Am vazut ca la coltul bisericii a oprit o batrana imbracata ponosit si a oferit bucata de paine, cu aceeasi generozitate. Un pic mai tarziu, o tanara vine tinta spre mine. Imi intinde o bancnota de 10.000 si pleaca grabita. Nici nu apuc sa-i vad fata.

13.000 de lei castigul unui ziarist ajuns cersetor

Mi-am dat seama ca politistii nu o sa-si faca aparitia. Cel putin nu in ziua de duminica. Mi-am parasit locul fara regrete. Incarcata cu pachete si cu 13.000 de lei in buzunar. O zi rodnica pentru un ziarist ajuns cersetor.Scris de Lili ADOCHITEI