O fotografie rară din Arhiva Deșteptarea surprinde o imagine fascinantă a Bacăului de odinioară, în care Podul Narcisa se conturează ca simbol al tranziției dintre două epoci: cea a caselor modeste, din lemn și cărămidă, și cea a noii ere comuniste, marcate de blocurile masive de beton.
Imaginea, cu un aer ușor spectral dat de contrastul puternic și lumina rece, ne duce înapoi în timp, în anii ’70–’80, când orașul Bacău se afla într-un amplu proces de sistematizare. În planul îndepărtat, blocurile noi, aliniate uniform, se ridică mândre, dând tonul unei lumi moderne, planificate. În contrast, în prim-plan, cartierul de case bătrânești pare prins în capcana timpului, cu grădini mici, garduri de lemn și acoperișuri cu țiglă veche.
Podul Narcisa, proaspăt turnat, drept și impunător, taie orașul în două – nu doar fizic, ci și simbolic. Este un drum spre viitor, construit peste trecutul modest, dar plin de viață al băcăuanilor. Pe el rulează rare vehicule, ceea ce subliniază liniștea și începutul unei noi ere.
Imaginea evocă un Bacău în echilibru precar, între tradiție și modernitate. Casele vechi încă respirau, unele cu ferestre larg deschise, cu pomi în curte și grădini lucrate. În același timp, blocurile aveau să aducă aglomerarea, dar și promisiunea unui confort modern.
Această fotografie nu este doar o simplă captură arhitecturală. Este un document al memoriei colective, o fereastră spre o epocă în care oamenii trăiau între două lumi – cu fruntea spre viitor și cu rădăcinile adânc înfipte în pământul caselor părintești.
Astăzi, multe dintre acele case nu mai există. Au fost rase pentru a face loc urbanismului modern. Dar podul rămâne – un martor tăcut al schimbării și al identității unui oraș care încă mai învață să se recunoască în oglinda timpului.
