„Noi suntem românii nevăzuți”, „Dizabilitatea, la bugetul central!” și „În stradă pentru cei vulnerabili” au strigat, vineri, în fața Prefecturii Bacău, părinții copiilor cu dizabilități. Disperarea lor e provocată de proiectul Legii Bugetului pe 2019, care prevede „zero lei pentru asistența socială și protecția copilului!”

Toate costurile legate de protecția categoriilor vulnerabile vor fi suportate, în acest an, din bugetele locale. Primăriile, însă, au anunțat deja că nu vor avea banii necesari.

„Am fost la primarul municipiului Bacău și a zis că nu e sigur că va putea face față. Suma va fi imensă. Suntem 460 de asistenți personali, plus cei care au optat pentru indemnizația de însoțitor și care vor fi plătiți tot de Primărie”, spune Lavinia Pricop, mama unui băiețel cu autism.

I-am întrebat pe protestatari ce înseamnă sprijinul pe care l-au primit până acum și mi-au spus că e vorba despre alocația complementară și sumele acordate pentru hrană, hăinuțe și cazarmanent.

Cât anume? „Cinci sute de lei”. La această sumă se adaugă indemnizația de însoțitor, 1.300 de lei, pentru că adulții nu-i pot lăsa nesupravegheați și fără ajutor pe copiii lor care suferă de autism, sindrom Down sau afecțiuni neuromotorii.

Mai mult, trebuie să-i ducă la școală sau la grădiniță și la terapie sau tratament. „Eu plătesc, uneori, chiar și 300 de lei pe săptămână pentru terapia băiețelului meu. Statul nu decontează aceste cheltuieli”, spune Lavinia Pricop.

„Statul nu decontează terapia”

Aurel Cojoc afirmă că decizia privind transferul cheltuielor în sarcina primăriilor lovește în primul rând în copii, dar și în familie și comunitate: „Ca o familie să nu mai primească acești bani, așa puțini, cum sunt, înseamnă un dosar social în plus. Apoi, toți acești copii vor ajunge adulți dependenți, cazuri sociale. În loc să-i integreze, statul îi abandonează.”

Protestatarii susțin că neplata acestor drepturi va însemna nu doar abandonarea ședințelor de terapie ABA, kinetoterapie, logopedie, stimulare senzorială, ci și condamnarea la sărăcie.

„Își bat joc de noi și de acești copii și așa bătuți de soartă, acuză Mariana Ciofu. Datorită terapiei, Bianca, fiica mea, care are 9 ani, a început să vorbească. Terapia fetiței mă costă 1.600 de lei pe lună. Dacă îmi vor lua salariul, cu ce voi plăti terapia?” Îi dau lacrimile și se oprește.

Genoveva Rotaru parcurge în fiecare zi drumul de la Lespezi la Bacău ca să-l aducă pe Dragoș, 10 ani, la școală, iar după cursuri se duce la „Betania” și la terapie. „O dată pe săptămână, aduc terapeutul acasă. Vă dați seama că toate acestea, terapia, logopedia, drumurile, costă?” întreabă, retoric, Genoveva.
Adunați în fața Palatului Administrativ, părinții copiilor cu dizabilități agită afișele și, din când în când, strigă: „Noi suntem românii nevăzuți”, „Suntem mulți” și „Dizabilitatea, la bugetul central!”

După o oră, deja înghețați, deoarece niciun oficial n-a coborât din clădire să-i întrebe care-i necazul lor, își fac planuri unde să se ducă, cui să ceară ajutorul. „Azi, vom depune memoriul nostru la Prefectură, Consiliul Județean și Primăria Bacău. Dacă situația nu se va rezolva, vom merge toți, din toată țara, în fața Guvernului”, a avertizat Lavinia Pricop.

Alte articole