Dana Cristina Călțaru, medic primar, doctor în științe medicale, fost șef secție Oftalmologie a Spitalului Județean de Urgență Bacău, actualmente manager interimara al SJU, a fost o prezență discretă în mass media. Bunul său renume a rezultat din calitatea actului său medical, a fost o ca o reclamă purtată din gură în gură de la un pacient la altul. De curând, dna. Câlțaru a fost numită manager interimar la Spitalul Județean de Urgență Bacău, o instituție vitală pentru toți băcăuanii. De aceea, cititorii noștri trebuie să știe cine va răspunde, în bună măsură, de sănătatea lor.

Oftalmolog din întâmplare

–    Ce v-a făcut să vă îndreptați pașii către o specializare atât de pretențioasă?

–    O întâmplare absolut banală. Se pensionase o doamnă doctor care era specialistă în acestă ramură la spitalul din Onești. Și pentru că familia mea era în Onești și voiam să ajung medic rezident acolo, am optat pentru această specialitate. Fără să bănuiesc ce complexitate și ce provocare continuă este oftalmologia. Și este provocare continuă datorită dezvoltării accelerate a tehnologiei în domeniu, apariției unei tot mai performante aparaturi de investigație, de intervenție chirurgicală și, implicit, a unor noi tehnici chirurgicale.

–    Chirurgia oftalmologică a fost mereu una de înaltă finețe. Dar nimeni nu se naște practician, așa că trebuie învățată. Dvs. când ați operat pentru prima dată?

–    După terminarea facultății am făcut un an de stagiatură, apoi am dat examen de rezidențiat. Am făcut rezidențiatul și apoi am început să operez, prin ’95-’96. La Onești. La Bacău am venit în 2007, când am dat examenul de intrare în spital. Apoi am dat mai multe examene de șef de secție. Asta pentru că la anumite intervale posturile de șef de secție se scot la concurs și se face și o verificare a nivelului științific al celor care aspiră la funcție, dar și a indicatorilor economico-financiari a activității pe care au depus-o acolo. Avem un contract de administrare și trebuie să demonstrăm că suntem capabili să îmbunătățim serviciile, să le diversificăm, să fim profitabili. Eu m-am străduit să aduc în secție aparatură performantă și am și reușit. Cred că suntem, ca dotare, la nivelul clinicilor universitare din țară. Și ca să dezvolt acest subiect, investițiile au avut mai multe surse de finanțare: fonduri europene, de la Consiliul Județean și din alte surse atrase de echipa managerială condusă de dl. Adrian Popa.

–    Cât de mult diferă cum vă faceți meseria acum, față de cum o practicați la terminarea facultății?

–    Diferă enorm, pentru că tehnologia a progresat enorm. De exemplu, tehnica chirurgicală pentru chirurgia cataractei a dezvoltat aparatele cu ultrasunete, care ajută la fragmentarea cristalinului, în felul acesta scăzând timpul de intervenție, micșorând incizia, ducând la un timp de recuperare mai scurt și cu riscuri mai mici. Practic, rezultatul intervenției devine mult mai predictibil.

–    Și cum se făcea înainte?

–    Se deschidea ochiul, se făcea o incizie de o anumită dimensiune, după – trebuia puse fire de sutură, pacientul trebuia să stea pansat o perioadă mai lungă. Acum, primește pansamentul doar pentru o zi, iar apoi este independent aproape sută la sută să-și reia traiul normal, să lucreze.

–    Cum se deprindeau tehnicile chirurgicale în oftalmologie? Dvs. cum le-ați deprins?

–    Există o curbă de învățare. Dar, fiecare cu norocul lui. La mine a fost o chestiune de perseverență, de mare dorință de a depăși piedicile. Am învățat mai mult singură, desigur, observându-mi profesorii la lucru. Iar apoi, prin practică, am căpătat experiență.

–    Experiența o împărtășiți, la congrese, cursuri…?

–    Sigur că da! Este chiar o onoare pentru mine și toți colegii mei să prezentăm, în numele Spitalului Județean Bacău, ceea ce am reușit. Am avut lucrări despre tehnici, rezultate, reușite… Secția noastră are un nivel bun.

„Depășim multe secții de oftalmologie din țară”

–    Comparativ cu echipele din celelalte 40 de județe, cum stați?

–    Eu cred că da și că la momentul actual depășim multe secții de oftalmologie din țară. Asta și pentru că în Bacău suntem la un nivel de pregătire foarte bun, colegii mei și cu mine. Și m-am străduit în sensul acesta, dând fiecăruia un culoar să învețe, să se perfecționeze continuu.

–    Există operații care nu se pot face în Bacău și v-ați dori să se facă?

–    Da, intervențiile pentru chirurgia retinei. Dar așteptăm să se încheie specializarea unora dintre colegii noștri care își doresc să ajungă la acest grad de performanță. E nevoie de timp și de răbdare, de respectarea acelei curbe de învățare, lucru deloc ușor.

–    Puteți spune care a fost cel mai dificil caz pe care l-ați rezolvat sau care v-a impresionat cel mai tare?

–    În general, cazurile de care spuneți sunt cele cu traumatisme, fiindcă ne implică emoțional. Îmi aduc aminte că a venit într-o noapte un copil de vreo 18 ani. Se urcase băut la volan și a intrat cu mașina într-o căruță cu lemne, alegându-se cu ambii ochi praf. A fost o muncă extraordinară și de multe ore să reconstituim, ca să poată avea o vedere utilă, să nu devină infirm, pentru că era foarte tânăr. M-am întrebat ce s-a mai întâmplat cu el, pentru că nu a mai revenit după aceea în spital. L-am întâlnit de curând și am înțeles că acum conduce o mașină. Adică s-a rezolvat.

–    Există în societate tot felul de discuții legate de diagnosticele greșite puse de medici și mulți din public acuză că sunt dese astfel de cazuri. E valabil și pentru oftalmologie?

–    Nu, sunt foarte rare. Nu prea am întâlnit astfel de cazuri. Nu asta este marea problemă în oftalmologie, ci întârzierea cu care ne sunt trimiși anumiți pacienți. Diagnosticul cu care îi preluăm este corect, dar pacienții ajung cam târziu. În astfel de situații, încercăm să recuperăm timpul printr-un tratament imediat.

Controale: copiii – de la 3 ani, adulții – la fiecare doi ani

–    Dacă este să vorbim despre timp, când ar trebui copiii să facă un control oftalmologic. Când ar fi cel mai potrivit? Dar la vârstnici?

–    Primul control pe care îl fac copiii este la o lună de la naștere. Dar, categoric, nu este pentru acuitate vizuală. După aceea, în jurul vârstei de 3 ani și jumătate este bine de mers și de făcut un control, asta dacă nu cumva părinții deja sesizează o problemă, cum ar fi un strabismul. Pe la 4 ani jumătate sau 5, ar mai fi nevoie de un control. Și cât timp va fi școlar, mai trebuie monitorizat din când în când, pentru că poate să apară acea miopie școlară, determinată și de utilizarea în exces a computerului, laptopului sau tabletei. Vârstnicii, cam o dată la doi an ar trebui să facă un examen complet, care să includă măsurarea tensiunii intraoculare și examinarea fundului de ochi.

–    Cu ani în urmă, cam un singur elev dintr-o clasă avea nevoie de ochelari. Acum, cam unul singur nu are. Au aceste device-uri un efect atât de distructiv?

–    Categoric, au. Dar mai există acum și o adresabilitate crescută, adică a crescut considerabil numărul oftalmologilor, iar lumea a devenit mai conștientă că trebuie să se controleze și trateze. Erau și înainte mai multe cazuri decât în aparență, dar copiii ajungeau mult mai rar la oftalmolog.

„Nu există medic care să nu fi făcut sacrificii”

–    Cum ați reușit să echilibrați activitatea profesională cu viața de familie?

–    Sacrificând, într-o măsură, viața de familie. Reducând din timpul în care trebuia să fiu cu copiii. Mă rog, am încercat să mențin un echilibru. Dar mi-aduc aminte cât de greu mi-a fost când fetița mea avea doi ani și jumătate, iar eu plecam la rezidențiat, și fetița mea alerga după tren, plângând. Și mi se rupea inima. Dar… Au fost sacrificii și eu cred că nu există medic care să nu fi făcut sacrificii. Mai ales în conjuncturile pe care le-am prins. A existat o perioadă grea, în care medicii erau destul de prost plătiți, dar era obligatoriu să avem mereu acele cursuri de educație medicală continuă. Și nu numai cerințele forurilor superioare te împingeau la educație continuă, ci mai ales te mâna din spate această dezvoltare tehnologică de care spuneam. Trebuia să te menții în trend cu utilizarea aparaturilor noi, cu investigațiile și cu noile tehnici chirurgicale. Dar, pentru asta, congresele costau bani, la fel și deplasările sau cărțile… Nu pot să mă plâng, dar nu a fost ușor pentru noi. Acum, e mai bine pentru medici, mai simplu.

–    Copiii dvs. merg pe același drum?

–    Băiatul meu este rezident oftalmolog în anul al doilea, la București. Fetița a făcut Dreptul și lucrează într-o multinațională. Ea a ales alt drum decât medicina. Mă bucur că am intrat cu fiul meu într-o sală de operație – el deocamdată doar asistă. Dar este pe mâini bune, învățat de foștii mei colegi, care sunt acum profesori universitari, conferențiari… Sper să aibă un drum mai ușor decât al meu și să performeze mai mult decât mine.

–    Cum împăcați îndatoririle manageriale cu activitatea de chirurg, la care nu ați renunțat?

–    Greu! Acum învăț! A trebuit să renunț la o mare parte din activitatea pe care o desfășuram în privat, deoarece aș fi fost în incompatibilitate cu funcția de manager al Spitalului Județean, chiar și interimar, cum sunt eu. Așa că îmi împart timpul între intervențiile chirurgicale la pacienții care vor ca eu să îi operez și activitățile manageriale. Învăț de la colegii mei din echipa managerială și de la fostul manager, care are generozitatea de a mă sprijini. Fără ajutorul lor, chiar nu știu dacă aș putea. Când merg pe lângă spital și văd cât e de mare, mă sperii puțin.

–    Cum vă ajută experiența de medic în management?

–    Este un avantaj, dar și un dezavantaj. Ai tendința să fii apropiat de colegii tăi, pentru că le cunoști foarte bine problemele și îi cunoști de 15 ani. Pe de altă parte, ai datoria să fii mai rece și să privești situația din spital și din punct de vedere economic sau din punct de vedere al pacienților. Iar atunci canalizezi mai multe energii către porțile de intrare în Spital, cum ar fi UPU sau Ambulatoriul. Totul pentru ca timpul de așteptare la consultații sau la tratament să fie cât mai mic, iar pacienții să fie mulțumiți. Trebuie să am în vedere că fiecare vine la spital apăsat de propria lui suferință. Nu este ca și cum ai sta la coadă la bancă. La fel, la UPU, e normal ca fiecare om să-și considere propria suferință ca fiind prioritară, deși nu avem capacitatea de a-i băga pe toți în față. De aceea, trebuie multă diplomație și răbdare din partea întregului personal medical. Asta doresc să fie o constantă a noastră. Și mai precizez că eu văd acest proiect ca o datorie pe care o am față de Spital, nu ca pe o cunună de lauri. Este extrem de serios și de important ce se întâmplă într-un spital. E imperios necesar să meargă bine, de aceea încerc să iau modelul altor colegi care sunt și medici, și manageri de succes.

–    Aveți un model concret?

–    Desigur, cel mai apropiat și bun este al dlui. dr. Cotârleț, de la Moinești, care conduce de mult timp un spital care merge foarte bine. Și sigur că este un model pentru noi.

SJU Bacău se dezvoltă în continuare!

–    La ce schimbări în bine ne putem aștepta în următoarea perioadă, la SJU Bacău?

–    Sunt proiectele deja demarate. Cum ar fi integrarea clădirii Spitalului Municipal în Spitalul Județean, într-un timp mai scurt decât este prevăzut în proiect. Ne dorim să terminăm șantierele începute, în primul rând de la Pediatrie, clădirea în care va funcționa Chirugia Pediatrică. La fel, și pentru Recuperarea Pediatrică. În planul activității, mi-aș dori ca pacienții să fie mulțumiți, dar nu numai de actul medical, ci și de felul în care se rezolvă formalitățile lor. În momentul în care au toate actele necesare, la noi trebuie ca totul să meargă foarte repede, cu promptitudine și amabilitate. Dar, fac o paranteză, de multe ori pacienții vin fără hârtiile necesare și nu putem să ne ocupăm de ei. Pentru că și noi suntem verificați și trebuie să decontăm legal toată activitatea noastră. Suntem întrebați, în folosul cui și de ce așa? Or, unii pacienți vin fără măcar un act de identitate, ca să nu mai vorbim de altele. Reluând, ca manager interimar nu pot să am o viziune pe termen lung, dar continuăm proiectele dlui. Adrian Popa, care a fost un manager foarte bun și care este regretat de mine și de majoritatea colegilor mei.

–    Se tot vorbește că sistemul medical românesc este în criză de personal. Nu sunt medici suficienți, nu sunt asistenți suficienți…

–    Această problemă nu va fi rezolvată niciodată într-o manieră totală. Mereu va fi loc de mai bine. Dar, la noi, au fost acoperite aproape toate specialitățile și ne îmbunătățim structura în continuare. O să avem și un hematolog, un chirurg cardiovascular sau mai mulți și ne gândim și la cardiologie intervențională, adică ne dorim să fim în pas cu alte spitale. Totul pentru ca pacienții să poată fi tratați aici, să nu fie nevoiți să plece în altă parte, decât în cazuri extreme. Iar pentru acele cazuri, avem heliportul, care pentru unii a fost controversat, dar care a salvat deja vieți. Iar asta contează cel mai mult.

–    Există în toată țara această problemă a agenților patogeni intraspitalicești. În Bacău e chiar mai mult, a devenit o legendă înfricoșătoare de-a lungul anilor. S-au făcut pași înainte în combaterea acestor infecții căpătate în spital?

–    Există un interes deosebit pentru raportarea infecțiilor nosocomiale, iar colegii noștri de la serviciul de prevenire a acestor infecții muncesc foarte mult pentru a le depista și limita. Și trebuie precizat că nu există în lume un spital fără astfel de agenți patogeni. Dar, peste tot, este o muncă grea să le limităm cât mai mult posibilitatea de a-i contamina pe pacienți. La noi, la Bacău, situația este la același nivel cu spitale care au o reputație foarte bună. De fapt, nu a fost niciodată la nivelul atât de rău pe care l-au trâmbițat unii.

Marius FUNDULEA

Primăria Bacău a transmis asociațiilor de proprietari o notificare cu privire la obligațiile pe care le au de la apariția Legii 212/2022, privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor.

Potrivit normelor de aplicare a legii sus-menționate, asociațiile de proprietari au obligația (la fel ca și proprietarii clădirilor, persoanele fizice sau juridice) să asigure urmărirea comportării clădirilor din proprietate sau administrare pentru a identifica din timp degradările care pot conduce la diminuarea aptitudinii în exploatare, dar și să expertizeze tehnic clădirile pentru a vedea rezistența mecanică și stabilitatea, după ce au observat degradări, în vederea încadrării într-o clasă de risc seismic și fundamentarea unor măsuri de intervenție.

Legea obligă asociațiile să transmită în termen de 30 de zile concluziile raportului de expertiză tehnică și încadrarea într-o clasă de risc, nu doar către primărie, ci și ANCPI, pentru a nota în cartea funciară rezultatele.

„Dacă la parterul blocurilor funcționează spațiile comerciale, proprietarii acestora trebuie să contribuie, alături de locatari, la susținerea costurilor expertizării”, a declarat primarul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu.

Toate aceste informații trebuie să ajungă la fiecare proprietar, în special prin intermediul adunărilor generale obligatorii la început de an și la care cred că e important să participați. Expertizele tehnice se vor face din fondul de reparații.

Blocurile construite înainte de 1978 și înscrise într-o categorie de risc pot fi incluse în Programul național de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat.

„Am cerut asociațiilor să ne transmită expertizele tehnice efectuate în baza Codului de proiectare seismică în vigoare la data efectuării expertizei, așa încât să avem și noi o radiografie clară, la zi, în ceea ce privește siguranța pe care o prezintă imobilele din municipiu”, a declarat primarul Lucian – Daniel Stanciu- Viziteu.

Conform IPJ Vrancea, ieri, 14 februarie, polițiștii Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Vrancea, împreună cu procurorii D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vrancea, au efectuat șapte percheziții domiciliare, în județul Bacău, la persoane bănuite de trafic de droguri de risc și mare risc. Trei bărbați au fost reținuți.

Din cercetări a reieșit că, începând cu anul 2022 – până în prezent, la diferite intervale de timp, cei trei bărbați, de 21, 46 respectiv 47 de ani, toți din județul Bacău, ar fi procurat, deținut și vândut, fără drept, diverse cantități de droguri de risc și mare risc.

În urma perchezițiilor domiciliare, au fost descoperite și ridicate aproximativ 35 de grame de cannabis, 2 grindere, 1 cântar electronic și 8 telefoane mobile.

17 mandate de aducere au fost puse în executare.

În urma probatoriului administrat, un procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vrancea a dispus măsura reținerii, pentru 24 de ore, față de trei bărbați, urmând să fie prezentați Tribunalului Vrancea, cu propunerea de arestare preventivă.

Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcția Operațiuni Speciale din cadrul Poliției Române.

Acțiunea a beneficiat de sprijinul polițiștilor din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea, polițiștilor de combatere a criminalității organizate din Bacău și al jandarmilor din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Bacău.

Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.

În fapt, un  jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.

Mențiune: Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană, ca și a a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.

În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 6, Anul V, Marți, 14 august 1907.

Din sumarul acestui număr: Slănicul suferă de pe urma fluctuațiilor politice; redacția ziarului ia atitudine împotriva denigrării în presă a epitropului C. B Pennescu; sunt publicate date și informații relevante din Raportul stagiunii balneare pe anul 1906; o dramă misterioasă produce disperare între doi logodnici; o excursie pe muntele Șandru fixată în caietul de amintiri al redactorului-șef, M. Miereanu; despre proiectele de viitor ale Slănicului; Știri din stațiune; generalul Averescu în vizită la Slănic-Moldova; din notele și impresiile redactorului-șef M. Miereanu.

În vremurile atât de tulburi ale politicii românești de pe la 1900, cei doi termeni din titlul articolului publicat pe prima pagină, respectiv ,,Politica și Slănicul” formează ,,o ciudată apropiere de cuvinte și cu toate astea, inevitabilă”, mai ales atunci când ,,politica” evocă parcă ,,un vis neplăcut într-o lume uitată pentru moment”, ca cea a Slănicului. Da, într-adevăr, ,,Politica și Slănicul e cel mai straniu și mai displăcut contrast de vorbe: splendoarea cea mai fascinantă a firii (compusă din vălmășagul acela de energii risipite, acea lacomă revărsare de viață întinsă și pasionată, acel sublim nebun de după himere de-o clipă, cel mai sublim contrast al acestei vieți zbuciumate), unită cu cea mai odihnitoare liniște a unei lumi dezmierdată de  șopotul fermecător al pârâiașelor și vuietul maiestuos ce ieșea din văgăunele prăpăstioase ale munților”. Dar cu toate acestea,  trebuie spus că Slănicul suferă de pe urma fluctuațiilor politice care determină ca la cârma stațiunii să se perinde diferite administrații, în funcție de interesele politice din fiecare perioadă.  Și nu că administrațiile care s-au tot succedat nu s-ar fi implicat în dezvoltarea/modernizarea stațiunii, dar ,,o administrație continuă, care să se identifice, atât cu intimitatea vieții Slănicului cât și cu zilnicile necesități reclamate de propășirea lui, roadele sacrificiilor făcute ar fi, cu certitudine, mult mai mănoase”. Iar ,,dacă firul activităților înțelepte inaugurate de actuala administrație – formată din C. B. Pennescu, Dimitrie Botez și dr. Emil Pușcariu (toți cei trei  au fost prezentați în numerele trecute ale ziarului) ar putea fi condus cu aceeași solicitudine și în viitor, multe și mari foloase ar putea rezulta pentru viața Slănicului”.

În articolul ,,O campanie nedreaptă”, redacția face o cuvenită mențiune, potrivit căreia părăsește pentru moment ,,linia de conduită și programul său (menite să pună în relief meritele și frumusețea celei mai importante stațiuni balneare și climaterice din țară) și ,,să ridice mănușa pentru a apăra un om lovit pe nedrept”. Persoana la care se face referire este epitropul C. B. Pennescu, ,,unul dintre epitropii Casei ,,Sf. Spiridon” și, împreună cu colegii săi, unul dintre cei mai buni și mai iscusiți administratori pe care i-a avut această binefăcătoare instituție”. De fapt, despre ce este vorba? ,,Un ziar din Capitală, a cărui specialitate este de a ataca pe oameni ce se impun prin vrednicia lor și de a lupta împotriva a tot ce e bun și sănătos, un ziar pe care toată lumea îl cunoaște din campaniile sale exagerate, nedrepte, dezordonate, absurde – și-a luat de astă dată `nobila sarcină` de a lovi în dl C. B. Pennescu, fără a voi să vadă că prin aceasta atinge mai puțin pe un om care e deasupra unor asemenea atacuri, cât mai cu seamă, în instituția pe care acest om o conduce și o reprezintă”. Mai departe, redacția afirmă că nu dorește a intra pe un teren minat și nu va căuta să demosntreze lucruri și fapte, care din fericire se pot lesne cerceta și verifica. ,,Dar – se spune în continuare – socotim că e de datoria noastră să relevăm faptul acesta, prea obișnuit în moravurile presei române și să înfierăm procedeul incalificabil, care duce lupta politică dincolo de câmpul său de desfășurare până în actele de activitate străine politicii și uneori, chiar până în viața privată a adversarilor. Acest procedeu, care culminează în cazul ziarului bucureștean este nenorocirea multora dintre oamenii noștri politici. El nu înțelege lupta decât ca mijloc de exterminare (concepție pe care nici războiul modern n-o mai înfățișează) și nu știe a-și face scrupule (adică a-și pune probleme de conștiință, n. a.) nici din armele pe care le alege, nici de felul în care le mânuiește”. Susținerea lui C. B. Pennescu, ca și a oricărui om de bine reiese și din finalul articolului: ,,Încredințați că opinia publică și nepărtinitoare și-a fixat hotărârea sa în campania de care vorbim, nu putem lăsa prilejul să treacă, fără a nu aduce, o dată mai mult, atât dlui Pennescu, ca și colegilor săi, toți oameni de valoare și de ispravă, toți însuflețiți de cele mai bune intenții pentru propășirea Slănicului, laudele și mulțumirile tuturor acelora care au fost în anul acesta la Slănic”.

Pentru o mai bună informare a cititorilor ziarului, în acest număr sunt reproduse câteva părți din lucrarea ,,Raport medical asupra stagiunii balneare de la Slănic-Moldova pe anul 1906”, practic, un buletin informativ deosebit de important pentru cunoașterea activităților desfășurate în stațiune (cu precădere a celor medicale), întocmit de către prof. dr. Ludovic Russ junior. Totuși, pe coperta și la finalul documentului apare înscris eronat numele medicului Ludovic Russ senior, care a trăit între 1816 – 1888, de unde reiese faptul că acesta nu avea cum să întocmească Raportul în 1906, ci este vorba de fiul său, dr. Ludovic Russ junior (1849 – 1911), medic-inspector al stațiunii încă din 1886.

Iată câteva interesante și inedite date și informații cuprinse în raport: temperaturile înregistrate în luna august 1906 au fost plăcute și nu au depășit de regulă 25 de grade Celsius; în anul curent, Băile de la Slănic au fost vizitate de aproximativ 5. 000 de persoane, cei mai mulți fiind din București (512), Iași (280), Galați (166) și Brăila (128); consultații medicale pentru a indica o cură balneară au fost prescrise pentru 2. 336 de persoane, de către medicii Ludovic Russ junior, dr. G. Pastia, directorul Stabilimentului de Hidroterapie, în timp de dr. D. Stenner, asistent la același stabiliment a făcut ,,analizele chimico-microscopice biologice”; bolnavii care și-au căutat vindecare sau alinare sufereau de boli digestive, respiratorii, renale, circulatorii, neurologice, glandulare etc; în afară de climatul natural atât de benefic al stațiunii și de bogația și diversitatea izvoarelor minerale de aici, un alt factor terapeutic de valoare incontestabilă l-au prezentat și ,,aparatele de inhalații Thermo-variator ale dr. Bulling, din Bad Reichenhall (renumită stațiune balneară și salină din Germania, n. a.); alte mijloace curative mai sunt ,,instalațiile de aer comprimat, Stabilimentul de Hidroterapie și instalațiile de băi minerale calde din hotelul Racoviță”;  s-a construit o nouă spălătorie și s-a pus un accent sporit pe igiena și salubritatea din stațiune; a crescut gradul de confort și calitatea serviciilor în unitățile de cazare și restaurante, cu observația că cele din urmă, mare parte dintre ele, conțineau anumite feluri de mâncare nepotrivite curei de ape minerale (adică lipsa dietei, n. a.); alimentele de primă necesitate au fost în genere de bună calitate, precum carnea, laptele și pâinea; legumele s-au adus fie din Brăila sau Galați, dar și din localitate, deși uneori s-a simțit lipsa de legume proaspete, mai cu seamă spre sfârșitul sezonului, drept pentru care s-a propus înființarea unei grădini/sere în care s-ar putea cultiva spanac, mazăre, fasole boabe, conopidă, salată verde, morcovi etc, tocmai pentru a preveni aceste lipsuri; și în acest an a funcționat în timpul sezonului farmacia foarte bine aprovizionată a farmacistului I. Werner din Iași, care mai avea și calitatea de ,,exploatator al apelor de la Slănic”, acesta reușind să expedieze în ultimul an (septembrie 1905 – septembrie 1906), un număr de  38. 909 sticle de apă minerală de la Slănic (în 1907 exportul apei de Slănic aproape că s-a dublat); în 1906 s-au înregistrat o serie de venituri importante obținute din tratamentele efectuate: băi minerale calde (5.562 de proceduri) în valoare de 13. 163 lei, băi de hidroterapie (12. 155 de proceduri) în valoare de 19. 808 lei, ședințe de aer comprimat (1. 166 de proceduri) în valoare de 2. 332 lei, inhalații Bulling (874 proceduri) în valoare de 1. 748 lei. Totodată, sa-u acordat băi gratuite, scutire de taxe și locuințe, pentru 728 de persoane, din care 40 au primit și o indemnizație de hrană de 1 leu pe zi până la completarea sumei de 1. 000 lei. Referitor la veniturile obținute din cazare și agrement acestea au fost: 47. 732 lei pentru spațiile de cazare închiriate, 13. 917 lei pentru taxa de cură și muzică, 11. 441, 25 lei pentru jocul de căișori, 12. 358 lei pentru jocul de cărți 5. 745, 75 lei din serviciul la camere, 177, 25 lei fotoplasticul etc. Ultimul capitol al raportului are în vedere mai multe deziderate considerate necesare pentru prosperitatea Slănicului, din punct de vedere medical: o nouă analiză a izvoarelor minerale și captarea Izvorului Nr. 6; existența unui personal format din băieți sau fete în costume naționale care să îi servească pe vizitatori și să mențină curate aceste locuri; modernizarea Stabilimentului de Hidroterapie; grajdul de la frontieră să fie mărit și populat cu vaci sănătoase, bine hrănite și controlate din punct de vedere sanitar-veterinar; modernizarea și dotarea cu aparate noi a instalațiilor pentru inhalații, cum ar fi de exemplu aparatele Guttafer  (inventate tot de dr. Bulling), prin care ,,se pot pulveriza lichidele de inhalat așa de fin, încât să pătrundă până în cele mai fine ramificații bronhiale din plămâni, aparatele fiind o combinație de aer comprimat cu un aparat special de pulverizat; ca aparate de control pentru cură este necesară procurarea unui spirometru (dispozitiv medical care măsoară capacitatea de respirație a plămânilor și poate diagnostica și monitoriza anumite afecțiuni respiratorii), precum și achiziționarea de scaune cu rotile pentru persoanele cu probleme de motricitate sau alte grave afecțiuni. Raportul a apărut sub formă de broșură, editată de Casa Spitalelor și Ospiciilor ,,Sf. Spiridon” din Iași, Tipografia ,,H. Goldner”, Iași, 1907.

În ,,Reportajul Slănicului” este publicată ,,o dramă plină de peripeții misterioase care ar putea constitui subiectul unui roman senzațional” și care se referă la povestea de dragoste a unui băiat din Poiana Sărată, un alt sat vecin de peste munte al Slănicului. Ajuns la Iași, acesta se îndrăgosti de fata unui pensionar bine cunoscut în oraș, iar după mai multe peripeții, în chiar ziua logodnei celor doi tineri (Mihai și Maria), în momentul în care mama băiatului își făcu apariția, tatăl logodnicei ,,dădu un țipăt de uimire și îngălbenindu-se, căzu trăsnit”. De ce? Pentru că o recunoscuse pe cea pe care o părăsise cu mulți ani în urmă și cu care avea un băiat, nimeni altul, decât cel de față, viitorul logodnic și ginere, de fapt, fratele vitreg al fiicei sale! ,,Oricine își poate închipui dezolarea celor doi logodnici și jalea ce a urmat în casa bătrânului pensionar. Nenorocitul Mihai e cu mintea aproape rătăcită, iar sărmana Maria abia mai poate suferi chinurile pricinuite de această dramă”, se arată în finalul acestui nou și inedit reportaj.

Impulsionați probabil de crearea în 1903 a Societății Turiștilor Români, care a înființat secțiuni în mai multe localități din țară, inclusiv la Iași și la Bacău, redactorul-șef al Curierului a constituit grupuri de excursioniști formate din iubitorii de drumeții și a început să organizeze excusrii prin împrejurimile Slănicului. Motivația acestuia a avut în vedere atât scopul asociației, respectiv cel „de a dezvolta sportul excursiilor, de a înlesni cunoașterea frumuseților țării și de a întări astfel iubirea de patrie și de neam”, cât și  ,,membrii acesteia, printre care s-au numărat  personalități de seamă ale vieții culturale și politice din acea vreme: prințul moștenitor Ferdinand, Simion Mehedinți, Alexandru Vlahuță, Ion I. C. Brătianu, Ion Cantacuzino, Tache Ionescu, Spiru Haret, Grigore Antipa, Ion Pillat, Alexandru Davilla și alții. Așadar, după vreo două excursii organizate peste munte, la Hârja și Poiana Sărată, iată că, luni, 30 iulie 1907, cei ,,treizeci și mai bine de excursioniști” și-au propus și au și realizat, o ascensiune pe Muntele Șandru, în ciuda condițiilor meteo, nu tocmai favorabile: ,,Ce mare lucru e însă puterea hotărârii și ce bun lucru e speranța! Am plecat fiindcă trebuia să plecăm, fiindcă eram hotărâți să plecăm. Nu ne-au putut opri nici indicațiile barometrului, nici trista coamă a munților, fiincă barometrul entuziasmului nostru indica cel mai statornic `beau fixe` (adică totul arăta bine, n.a.). După ce au fost încântați de superbitatea peisajelor ce li se desfășurau în fața ochilor, drumeții au ajuns în jurul orei 13.00, pe Vârful Șandru, la peste 1. 600 m deasupra mării, în plini nori. ,,Da, în plini nori! Și tocmai aceasta a fost partea măreață și tristă a excursiei. Dacă e măreț ca prin mijloace simple de locomoție să te vezi plutind în mijlocul norilor cenușii, noi am avut totuși, o vagă senzație de tristețe în fața orizontului închis, care nu putea mulțumi ochii noștri lacomi de frumos”. Într-adevăr, după cum relata redactorul-șef, dintre toate frumusețile care trebuiau să se întrezărească la orizont, respectiv alte importante culmi muntoase din țară, sau zona Brețcu – Brașov, nimic nu se putea desluși din cauza norilor. Însă, povestirea unuia dintre excursioniși, i-a deschis aripile fanteziei naratorului nostru, care l-au făcut să vadă undeva departe, dincolo de nori, ,,nu numai Brașovul, ci Alpii înșiși, cu toată bogata lor splendoare”. Și spre seară, ,,când cavalcada iubitorilor de munte a intrat cu zgomot în Valea Slănicului, am simțit deodată toată oboseala uitată în mijlocul plăcutelor senzații. Și cu mâna amorțită am scris pe carnetul de însemnări: `Luni, 30 iulie 1907, Șandru`, pentru a fixa data aceasta, de frumoase și bogate amintiri”, scria la încheierea drumeției, redactorul-șef, M. Miereanu (articolul ,,O ascensiune pe Șandru”).

În mod cert, așa este, căci unul dintre cele mai frumoase și mai căutate trasee din Munții Nemira, care oferă și senzații unice are ca punct de plecare fostul camping al stațiunii Slănic-Moldova (RAI 11), după care urcă pe Culmea Căprioarei până aproape de Vârful Șandru Mare (1. 640 m), străbate culmea principală a Munților Nemira și se termină la coada Lacului de acumulare Poiana Uzului. Traseul Slănic-Moldova-Valea Uzului este marcat cu bandă albastră, are circa 30 km (cam 9 – 10 ore de mers) și necesită, în funcție de anotimp, echipament corespunzător și o condiție fizică bună. ,,Frumusețea muntelui, peisajele care încântă privirea, sălbăticia locurilor fac să merite tot efortul depus pentru parcurgerea traseului. Dar mai ales, faptul că aici întâlnim un fenomen unic în toată zona Moldovei și destul de rar în România, care poate fi observat doar de pe vârful Șandru Mare. Este locul de unde, în condiții meteorologice optime, adică în perioadele mai reci ale anului, cu cer senin, se pot admira crestele Munților Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa (aflați la aprox. 150 km depărtare), sau Depresiunea Târgu-Secuiesc – Brașov. Iar ceva mai jos, de pe Vârful Farcu Mare (1. 498 m) ni se dezvăluie imaginea impresionantă a Barajului și Lacului de acumulare Poiana Uzului, barajul fiind construit din contraforţi de 80 m înălţime şi cu un volum de apă de 90 mil. mc, al doilea de acest fel din Europa, fiind dat în exploatare în anul 1972. Toate aceste imagini, parcă realizate cu efecte speciale sunt posibile datorită reflexiei luminii, în anumite condiții atmosferice, când aerul este curat și rece (din articolul intitulat ,,Fenomen rar în zona Moldovei, vizibil în stațiunea Slănic-Moldova”, semnat de subsemnatul, care poate fi citit integral în Deșteptarea, la https://www.desteptarea.ro/fenomen-rar-in-zona-moldovei-vizibil-in-statiunea-slanic-moldova/.

Epitropia Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași și-a propus o serie de reforme privitoare la stațiune, câteva dintre ele fiind publicate în acest număr: ,,desființarea actualei clădiri a hidroterapiei care este total improprie și construirea unei instalații sitematice, pe locul dintre Cazinou și intrarea în Slănic; canalizarea Slănicului și alimentarea lui cu apă potabilă; dărâmarea tuturor clădirilor existente în parc și reclădirea lor pe terenul cuprins între pârâul Slănicului și poalele muntelui, de sub vila dlui Gheorghiu, schimbare necesară pentru ca central Slănicului, cuprins de jur împrejur de munți, să fie rezervat exclusive parcului și florăriei, iar clădirile să formeze un cerc care să împrejmuiască parcul; construirea unui nou hotel vis-à-vis de Casa Administrației, cu 20 de camere și restaurant propriu; continuarea refacerii cheiului pârâului Slănic și a parapeților de pe malurile lui; să se construiască pe malul drept al pârâului Slănic, două restaurante, farmacia, băcănia și magazii etc”.

Ziarul anunță că în data de 6 august 1907, Slănicul ,,a avut cinstea de a primi, pe neașteptate, vizita domnului General Averescu”, numit nu cu multă vreme în urmă, ministru de război în guvernul Sturdza (la 12 martie 1907): ,,Dl General a sosit cu automobilul, direct din București, însoțit fiind de prințul George Valentin Bibescu și soția acestuia, prințesa Martha Bibescu (romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză). Distinsul oaspete a fost salutat la intrarea în Slănic de către dl C. B. Pennescu, deputat de Iași și epitropul Casei `Sf. Spiridon`, cu care s-a întreținut vreme îndelungată. După aceea, domnul General a vizitat cu de amănuntul localitatea noastră, admirând frumusețea naturală și instalațiile moderne de pe proprietatea Epitropiei. În dimineața zilei de marți, dl ministru a părăsit Slănicul, nu înainte de a mulțumi cu multă căldură dlui Pennescu, pentru frumoasa primire ce i s-a făcut aici”. (Alexandru Averescu (1859 – 1938), general de armată, apoi mareşal, om politic, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1923, a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului).

Mai aflăm din acest număr al ziarului că ASR Principesa Maria a renunțat de a mai veni anul acesta la Slănic, așa cum se anunțase în prealabil. În schimb însă, A lteța Sa a hotărât ca anul viitor (în 1908) să petreacă 25 de zile la Băile Slănic.

Și tot M. Miereanu mai publică și o frumoasă descriere a Cascadei în timpul nopții, scriere pe care i-o dedică lui Eugen Herovanu, prozator, jurist (doctor în drept) și om politic român (1874 – 1956), care a îndeplinit și funcția de primar al orașului Iași (în 1922). Toate însemnările pe care le-a publicat în acest ziar M. Miereanu au fost incluse în lucrarea ,,O vară la Slănicul Moldovei”, un volum de note şi impresii, apărut în anul 1906, datorită lui M. Miereanui. Și o notă a acestuia: ,,Prea puţine volume au mai rămas disponibile. Preţul este de 60 bani exemplarul. A se adresa redacţiei ziarului nostru”.

Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.

Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.

Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.

În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.

(Va urma)

La data de 14 februarie a.c., polițiștii Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase au pus în aplicare două mandate de percheziție domiciliară, pe raza comunei Oituz.

La domiciliul unui bărbat de 68 de ani, polițiștii au depistat două arme neletale supuse autorizării, deținute ilegal și 103 cartușe.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit faptul că, armele ar fi fost introduse ilegal în România.

Polițiștii au deschis dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor şi contrabandă calificată.

Armele şi muniţia identificate au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.