Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.
În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Mențiune: Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană, ca și a a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 6, Anul V, Marți, 14 august 1907.
Din sumarul acestui număr: Slănicul suferă de pe urma fluctuațiilor politice; redacția ziarului ia atitudine împotriva denigrării în presă a epitropului C. B Pennescu; sunt publicate date și informații relevante din Raportul stagiunii balneare pe anul 1906; o dramă misterioasă produce disperare între doi logodnici; o excursie pe muntele Șandru fixată în caietul de amintiri al redactorului-șef, M. Miereanu; despre proiectele de viitor ale Slănicului; Știri din stațiune; generalul Averescu în vizită la Slănic-Moldova; din notele și impresiile redactorului-șef M. Miereanu.
În vremurile atât de tulburi ale politicii românești de pe la 1900, cei doi termeni din titlul articolului publicat pe prima pagină, respectiv ,,Politica și Slănicul” formează ,,o ciudată apropiere de cuvinte și cu toate astea, inevitabilă”, mai ales atunci când ,,politica” evocă parcă ,,un vis neplăcut într-o lume uitată pentru moment”, ca cea a Slănicului. Da, într-adevăr, ,,Politica și Slănicul e cel mai straniu și mai displăcut contrast de vorbe: splendoarea cea mai fascinantă a firii (compusă din vălmășagul acela de energii risipite, acea lacomă revărsare de viață întinsă și pasionată, acel sublim nebun de după himere de-o clipă, cel mai sublim contrast al acestei vieți zbuciumate), unită cu cea mai odihnitoare liniște a unei lumi dezmierdată de șopotul fermecător al pârâiașelor și vuietul maiestuos ce ieșea din văgăunele prăpăstioase ale munților”. Dar cu toate acestea, trebuie spus că Slănicul suferă de pe urma fluctuațiilor politice care determină ca la cârma stațiunii să se perinde diferite administrații, în funcție de interesele politice din fiecare perioadă. Și nu că administrațiile care s-au tot succedat nu s-ar fi implicat în dezvoltarea/modernizarea stațiunii, dar ,,o administrație continuă, care să se identifice, atât cu intimitatea vieții Slănicului cât și cu zilnicile necesități reclamate de propășirea lui, roadele sacrificiilor făcute ar fi, cu certitudine, mult mai mănoase”. Iar ,,dacă firul activităților înțelepte inaugurate de actuala administrație – formată din C. B. Pennescu, Dimitrie Botez și dr. Emil Pușcariu (toți cei trei au fost prezentați în numerele trecute ale ziarului) ar putea fi condus cu aceeași solicitudine și în viitor, multe și mari foloase ar putea rezulta pentru viața Slănicului”.
În articolul ,,O campanie nedreaptă”, redacția face o cuvenită mențiune, potrivit căreia părăsește pentru moment ,,linia de conduită și programul său (menite să pună în relief meritele și frumusețea celei mai importante stațiuni balneare și climaterice din țară) și ,,să ridice mănușa pentru a apăra un om lovit pe nedrept”. Persoana la care se face referire este epitropul C. B. Pennescu, ,,unul dintre epitropii Casei ,,Sf. Spiridon” și, împreună cu colegii săi, unul dintre cei mai buni și mai iscusiți administratori pe care i-a avut această binefăcătoare instituție”. De fapt, despre ce este vorba? ,,Un ziar din Capitală, a cărui specialitate este de a ataca pe oameni ce se impun prin vrednicia lor și de a lupta împotriva a tot ce e bun și sănătos, un ziar pe care toată lumea îl cunoaște din campaniile sale exagerate, nedrepte, dezordonate, absurde – și-a luat de astă dată `nobila sarcină` de a lovi în dl C. B. Pennescu, fără a voi să vadă că prin aceasta atinge mai puțin pe un om care e deasupra unor asemenea atacuri, cât mai cu seamă, în instituția pe care acest om o conduce și o reprezintă”. Mai departe, redacția afirmă că nu dorește a intra pe un teren minat și nu va căuta să demosntreze lucruri și fapte, care din fericire se pot lesne cerceta și verifica. ,,Dar – se spune în continuare – socotim că e de datoria noastră să relevăm faptul acesta, prea obișnuit în moravurile presei române și să înfierăm procedeul incalificabil, care duce lupta politică dincolo de câmpul său de desfășurare până în actele de activitate străine politicii și uneori, chiar până în viața privată a adversarilor. Acest procedeu, care culminează în cazul ziarului bucureștean este nenorocirea multora dintre oamenii noștri politici. El nu înțelege lupta decât ca mijloc de exterminare (concepție pe care nici războiul modern n-o mai înfățișează) și nu știe a-și face scrupule (adică a-și pune probleme de conștiință, n. a.) nici din armele pe care le alege, nici de felul în care le mânuiește”. Susținerea lui C. B. Pennescu, ca și a oricărui om de bine reiese și din finalul articolului: ,,Încredințați că opinia publică și nepărtinitoare și-a fixat hotărârea sa în campania de care vorbim, nu putem lăsa prilejul să treacă, fără a nu aduce, o dată mai mult, atât dlui Pennescu, ca și colegilor săi, toți oameni de valoare și de ispravă, toți însuflețiți de cele mai bune intenții pentru propășirea Slănicului, laudele și mulțumirile tuturor acelora care au fost în anul acesta la Slănic”.
Pentru o mai bună informare a cititorilor ziarului, în acest număr sunt reproduse câteva părți din lucrarea ,,Raport medical asupra stagiunii balneare de la Slănic-Moldova pe anul 1906”, practic, un buletin informativ deosebit de important pentru cunoașterea activităților desfășurate în stațiune (cu precădere a celor medicale), întocmit de către prof. dr. Ludovic Russ junior. Totuși, pe coperta și la finalul documentului apare înscris eronat numele medicului Ludovic Russ senior, care a trăit între 1816 – 1888, de unde reiese faptul că acesta nu avea cum să întocmească Raportul în 1906, ci este vorba de fiul său, dr. Ludovic Russ junior (1849 – 1911), medic-inspector al stațiunii încă din 1886.
Iată câteva interesante și inedite date și informații cuprinse în raport: temperaturile înregistrate în luna august 1906 au fost plăcute și nu au depășit de regulă 25 de grade Celsius; în anul curent, Băile de la Slănic au fost vizitate de aproximativ 5. 000 de persoane, cei mai mulți fiind din București (512), Iași (280), Galați (166) și Brăila (128); consultații medicale pentru a indica o cură balneară au fost prescrise pentru 2. 336 de persoane, de către medicii Ludovic Russ junior, dr. G. Pastia, directorul Stabilimentului de Hidroterapie, în timp de dr. D. Stenner, asistent la același stabiliment a făcut ,,analizele chimico-microscopice biologice”; bolnavii care și-au căutat vindecare sau alinare sufereau de boli digestive, respiratorii, renale, circulatorii, neurologice, glandulare etc; în afară de climatul natural atât de benefic al stațiunii și de bogația și diversitatea izvoarelor minerale de aici, un alt factor terapeutic de valoare incontestabilă l-au prezentat și ,,aparatele de inhalații Thermo-variator ale dr. Bulling, din Bad Reichenhall (renumită stațiune balneară și salină din Germania, n. a.); alte mijloace curative mai sunt ,,instalațiile de aer comprimat, Stabilimentul de Hidroterapie și instalațiile de băi minerale calde din hotelul Racoviță”; s-a construit o nouă spălătorie și s-a pus un accent sporit pe igiena și salubritatea din stațiune; a crescut gradul de confort și calitatea serviciilor în unitățile de cazare și restaurante, cu observația că cele din urmă, mare parte dintre ele, conțineau anumite feluri de mâncare nepotrivite curei de ape minerale (adică lipsa dietei, n. a.); alimentele de primă necesitate au fost în genere de bună calitate, precum carnea, laptele și pâinea; legumele s-au adus fie din Brăila sau Galați, dar și din localitate, deși uneori s-a simțit lipsa de legume proaspete, mai cu seamă spre sfârșitul sezonului, drept pentru care s-a propus înființarea unei grădini/sere în care s-ar putea cultiva spanac, mazăre, fasole boabe, conopidă, salată verde, morcovi etc, tocmai pentru a preveni aceste lipsuri; și în acest an a funcționat în timpul sezonului farmacia foarte bine aprovizionată a farmacistului I. Werner din Iași, care mai avea și calitatea de ,,exploatator al apelor de la Slănic”, acesta reușind să expedieze în ultimul an (septembrie 1905 – septembrie 1906), un număr de 38. 909 sticle de apă minerală de la Slănic (în 1907 exportul apei de Slănic aproape că s-a dublat); în 1906 s-au înregistrat o serie de venituri importante obținute din tratamentele efectuate: băi minerale calde (5.562 de proceduri) în valoare de 13. 163 lei, băi de hidroterapie (12. 155 de proceduri) în valoare de 19. 808 lei, ședințe de aer comprimat (1. 166 de proceduri) în valoare de 2. 332 lei, inhalații Bulling (874 proceduri) în valoare de 1. 748 lei. Totodată, sa-u acordat băi gratuite, scutire de taxe și locuințe, pentru 728 de persoane, din care 40 au primit și o indemnizație de hrană de 1 leu pe zi până la completarea sumei de 1. 000 lei. Referitor la veniturile obținute din cazare și agrement acestea au fost: 47. 732 lei pentru spațiile de cazare închiriate, 13. 917 lei pentru taxa de cură și muzică, 11. 441, 25 lei pentru jocul de căișori, 12. 358 lei pentru jocul de cărți 5. 745, 75 lei din serviciul la camere, 177, 25 lei fotoplasticul etc. Ultimul capitol al raportului are în vedere mai multe deziderate considerate necesare pentru prosperitatea Slănicului, din punct de vedere medical: o nouă analiză a izvoarelor minerale și captarea Izvorului Nr. 6; existența unui personal format din băieți sau fete în costume naționale care să îi servească pe vizitatori și să mențină curate aceste locuri; modernizarea Stabilimentului de Hidroterapie; grajdul de la frontieră să fie mărit și populat cu vaci sănătoase, bine hrănite și controlate din punct de vedere sanitar-veterinar; modernizarea și dotarea cu aparate noi a instalațiilor pentru inhalații, cum ar fi de exemplu aparatele Guttafer (inventate tot de dr. Bulling), prin care ,,se pot pulveriza lichidele de inhalat așa de fin, încât să pătrundă până în cele mai fine ramificații bronhiale din plămâni, aparatele fiind o combinație de aer comprimat cu un aparat special de pulverizat; ca aparate de control pentru cură este necesară procurarea unui spirometru (dispozitiv medical care măsoară capacitatea de respirație a plămânilor și poate diagnostica și monitoriza anumite afecțiuni respiratorii), precum și achiziționarea de scaune cu rotile pentru persoanele cu probleme de motricitate sau alte grave afecțiuni. Raportul a apărut sub formă de broșură, editată de Casa Spitalelor și Ospiciilor ,,Sf. Spiridon” din Iași, Tipografia ,,H. Goldner”, Iași, 1907.
În ,,Reportajul Slănicului” este publicată ,,o dramă plină de peripeții misterioase care ar putea constitui subiectul unui roman senzațional” și care se referă la povestea de dragoste a unui băiat din Poiana Sărată, un alt sat vecin de peste munte al Slănicului. Ajuns la Iași, acesta se îndrăgosti de fata unui pensionar bine cunoscut în oraș, iar după mai multe peripeții, în chiar ziua logodnei celor doi tineri (Mihai și Maria), în momentul în care mama băiatului își făcu apariția, tatăl logodnicei ,,dădu un țipăt de uimire și îngălbenindu-se, căzu trăsnit”. De ce? Pentru că o recunoscuse pe cea pe care o părăsise cu mulți ani în urmă și cu care avea un băiat, nimeni altul, decât cel de față, viitorul logodnic și ginere, de fapt, fratele vitreg al fiicei sale! ,,Oricine își poate închipui dezolarea celor doi logodnici și jalea ce a urmat în casa bătrânului pensionar. Nenorocitul Mihai e cu mintea aproape rătăcită, iar sărmana Maria abia mai poate suferi chinurile pricinuite de această dramă”, se arată în finalul acestui nou și inedit reportaj.
Impulsionați probabil de crearea în 1903 a Societății Turiștilor Români, care a înființat secțiuni în mai multe localități din țară, inclusiv la Iași și la Bacău, redactorul-șef al Curierului a constituit grupuri de excursioniști formate din iubitorii de drumeții și a început să organizeze excusrii prin împrejurimile Slănicului. Motivația acestuia a avut în vedere atât scopul asociației, respectiv cel „de a dezvolta sportul excursiilor, de a înlesni cunoașterea frumuseților țării și de a întări astfel iubirea de patrie și de neam”, cât și ,,membrii acesteia, printre care s-au numărat personalități de seamă ale vieții culturale și politice din acea vreme: prințul moștenitor Ferdinand, Simion Mehedinți, Alexandru Vlahuță, Ion I. C. Brătianu, Ion Cantacuzino, Tache Ionescu, Spiru Haret, Grigore Antipa, Ion Pillat, Alexandru Davilla și alții. Așadar, după vreo două excursii organizate peste munte, la Hârja și Poiana Sărată, iată că, luni, 30 iulie 1907, cei ,,treizeci și mai bine de excursioniști” și-au propus și au și realizat, o ascensiune pe Muntele Șandru, în ciuda condițiilor meteo, nu tocmai favorabile: ,,Ce mare lucru e însă puterea hotărârii și ce bun lucru e speranța! Am plecat fiindcă trebuia să plecăm, fiindcă eram hotărâți să plecăm. Nu ne-au putut opri nici indicațiile barometrului, nici trista coamă a munților, fiincă barometrul entuziasmului nostru indica cel mai statornic `beau fixe` (adică totul arăta bine, n.a.). După ce au fost încântați de superbitatea peisajelor ce li se desfășurau în fața ochilor, drumeții au ajuns în jurul orei 13.00, pe Vârful Șandru, la peste 1. 600 m deasupra mării, în plini nori. ,,Da, în plini nori! Și tocmai aceasta a fost partea măreață și tristă a excursiei. Dacă e măreț ca prin mijloace simple de locomoție să te vezi plutind în mijlocul norilor cenușii, noi am avut totuși, o vagă senzație de tristețe în fața orizontului închis, care nu putea mulțumi ochii noștri lacomi de frumos”. Într-adevăr, după cum relata redactorul-șef, dintre toate frumusețile care trebuiau să se întrezărească la orizont, respectiv alte importante culmi muntoase din țară, sau zona Brețcu – Brașov, nimic nu se putea desluși din cauza norilor. Însă, povestirea unuia dintre excursioniși, i-a deschis aripile fanteziei naratorului nostru, care l-au făcut să vadă undeva departe, dincolo de nori, ,,nu numai Brașovul, ci Alpii înșiși, cu toată bogata lor splendoare”. Și spre seară, ,,când cavalcada iubitorilor de munte a intrat cu zgomot în Valea Slănicului, am simțit deodată toată oboseala uitată în mijlocul plăcutelor senzații. Și cu mâna amorțită am scris pe carnetul de însemnări: `Luni, 30 iulie 1907, Șandru`, pentru a fixa data aceasta, de frumoase și bogate amintiri”, scria la încheierea drumeției, redactorul-șef, M. Miereanu (articolul ,,O ascensiune pe Șandru”).
În mod cert, așa este, căci unul dintre cele mai frumoase și mai căutate trasee din Munții Nemira, care oferă și senzații unice are ca punct de plecare fostul camping al stațiunii Slănic-Moldova (RAI 11), după care urcă pe Culmea Căprioarei până aproape de Vârful Șandru Mare (1. 640 m), străbate culmea principală a Munților Nemira și se termină la coada Lacului de acumulare Poiana Uzului. Traseul Slănic-Moldova-Valea Uzului este marcat cu bandă albastră, are circa 30 km (cam 9 – 10 ore de mers) și necesită, în funcție de anotimp, echipament corespunzător și o condiție fizică bună. ,,Frumusețea muntelui, peisajele care încântă privirea, sălbăticia locurilor fac să merite tot efortul depus pentru parcurgerea traseului. Dar mai ales, faptul că aici întâlnim un fenomen unic în toată zona Moldovei și destul de rar în România, care poate fi observat doar de pe vârful Șandru Mare. Este locul de unde, în condiții meteorologice optime, adică în perioadele mai reci ale anului, cu cer senin, se pot admira crestele Munților Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa (aflați la aprox. 150 km depărtare), sau Depresiunea Târgu-Secuiesc – Brașov. Iar ceva mai jos, de pe Vârful Farcu Mare (1. 498 m) ni se dezvăluie imaginea impresionantă a Barajului și Lacului de acumulare Poiana Uzului, barajul fiind construit din contraforţi de 80 m înălţime şi cu un volum de apă de 90 mil. mc, al doilea de acest fel din Europa, fiind dat în exploatare în anul 1972. Toate aceste imagini, parcă realizate cu efecte speciale sunt posibile datorită reflexiei luminii, în anumite condiții atmosferice, când aerul este curat și rece (din articolul intitulat ,,Fenomen rar în zona Moldovei, vizibil în stațiunea Slănic-Moldova”, semnat de subsemnatul, care poate fi citit integral în Deșteptarea, la https://www.desteptarea.ro/fenomen-rar-in-zona-moldovei-vizibil-in-statiunea-slanic-moldova/.
Epitropia Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași și-a propus o serie de reforme privitoare la stațiune, câteva dintre ele fiind publicate în acest număr: ,,desființarea actualei clădiri a hidroterapiei care este total improprie și construirea unei instalații sitematice, pe locul dintre Cazinou și intrarea în Slănic; canalizarea Slănicului și alimentarea lui cu apă potabilă; dărâmarea tuturor clădirilor existente în parc și reclădirea lor pe terenul cuprins între pârâul Slănicului și poalele muntelui, de sub vila dlui Gheorghiu, schimbare necesară pentru ca central Slănicului, cuprins de jur împrejur de munți, să fie rezervat exclusive parcului și florăriei, iar clădirile să formeze un cerc care să împrejmuiască parcul; construirea unui nou hotel vis-à-vis de Casa Administrației, cu 20 de camere și restaurant propriu; continuarea refacerii cheiului pârâului Slănic și a parapeților de pe malurile lui; să se construiască pe malul drept al pârâului Slănic, două restaurante, farmacia, băcănia și magazii etc”.
Ziarul anunță că în data de 6 august 1907, Slănicul ,,a avut cinstea de a primi, pe neașteptate, vizita domnului General Averescu”, numit nu cu multă vreme în urmă, ministru de război în guvernul Sturdza (la 12 martie 1907): ,,Dl General a sosit cu automobilul, direct din București, însoțit fiind de prințul George Valentin Bibescu și soția acestuia, prințesa Martha Bibescu (romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză). Distinsul oaspete a fost salutat la intrarea în Slănic de către dl C. B. Pennescu, deputat de Iași și epitropul Casei `Sf. Spiridon`, cu care s-a întreținut vreme îndelungată. După aceea, domnul General a vizitat cu de amănuntul localitatea noastră, admirând frumusețea naturală și instalațiile moderne de pe proprietatea Epitropiei. În dimineața zilei de marți, dl ministru a părăsit Slănicul, nu înainte de a mulțumi cu multă căldură dlui Pennescu, pentru frumoasa primire ce i s-a făcut aici”. (Alexandru Averescu (1859 – 1938), general de armată, apoi mareşal, om politic, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1923, a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului).
Mai aflăm din acest număr al ziarului că ASR Principesa Maria a renunțat de a mai veni anul acesta la Slănic, așa cum se anunțase în prealabil. În schimb însă, A lteța Sa a hotărât ca anul viitor (în 1908) să petreacă 25 de zile la Băile Slănic.
Și tot M. Miereanu mai publică și o frumoasă descriere a Cascadei în timpul nopții, scriere pe care i-o dedică lui Eugen Herovanu, prozator, jurist (doctor în drept) și om politic român (1874 – 1956), care a îndeplinit și funcția de primar al orașului Iași (în 1922). Toate însemnările pe care le-a publicat în acest ziar M. Miereanu au fost incluse în lucrarea ,,O vară la Slănicul Moldovei”, un volum de note şi impresii, apărut în anul 1906, datorită lui M. Miereanui. Și o notă a acestuia: ,,Prea puţine volume au mai rămas disponibile. Preţul este de 60 bani exemplarul. A se adresa redacţiei ziarului nostru”.
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.
În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)
