Jandarmii băcăuani recompensați cu certificate de apreciere

de

-

8 decembrie 2023

Cinci jandarmii băcăuani au primit certificate de apreciere la festivitatea organizată de Batalionul 631 Tancuri Oituz din Bacău, eveniment care a reunit oameni speciali din diverse domenii de activitate, implicați activ în viața comunității, care au reușit să facă echipă și să ducă în alergare Ștafeta Invictus în județul Neamț.

În cadrul acestei festivități, cinci jandarmi băcăuani au primit câte un certificat de apreciere în semn de recunoștință pentru respectul purtat eroilor României și valorilor naționale cu ocazia participării la activitatea Ștafeta Invictus 2023.

De asemenea, domnului comandant al Batalionului 631 Tancuri Oituz, locotenent-colonel Stanciu Adrian i-a fost oferită din partea jandarmilor băcăuani Placheta Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău .

Este încă o confirmare a faptului că eforturile colegilor noștri în slujba comunitătii sunt recunoscute și apreciate.

Ca român, ca popor, ca jandarm, să nu uităm că avem nevoie de responsabilitate și atașament ferm față de valorile pentru care strămoșii noștri și-au dat viața, pentru care am depus un jurământ și pentru care muncim zi de zi.

1 de 6

Numărul asiguraților la pensii a crescut

de

Elena Țintaru

-

8 decembrie 2023

Ultimele date statistice, publicate de către Casa Națională de Pensii Publice pe site-ul său, arată că în județul Bacău la sfârșitul lunii septembrie numărul angajaților care contribuiau la bugetul asigurărilor sociale de stat (pensii) a crescut cu cel puțin 5 la sută față de finele lunii noiembrie 2022.

Astfel, dacă la 30 noiembrie 2022, din județul nostru erau asigurați la sistemul public de pensii 129.515 salariați, la 31 septembrie 2023 numărul acestora a ajuns la 135.705. Așadar, numărul angajaților a crescut cu 6.190 persoane. Și numărul angajatorilor a avut aceeași evoluție pozitivă.

La 30 noiembrie 2022, în județul nostru erau 10.469 operatori economici, iar la 31 septembrie 2023 au fost 12.696, adică mai mulți cu 2.227 față de anul trecut. Cât despre salariul mediu brut, la nivelul județului, acesta a urcat de la 4.792 lei la 5.164 lei.

Dar în țară sunt salarii medii brute și mai mari. Evident, cel mai mare este la București, respectiv de 7.515 lei. Urmează județele Cluj-6.668 lei, Timiș-6.432 lei, Sibiu-5.953 lei, Brașov-5.713 lei, Ilfov-5.608 lei, Iași-5.394 lei și Prahova-5.194 lei. Să mai notăm că salariul mediu brut pe economie a fost de 5.717 lei, la 31 septembrie 2023.

Fotbal: Ascensiunea și căderea lui Vasile Chitaru

de

Dan Sion

-

8 decembrie 2023

Pe 5 decembrie s-au împlinit două decenii de când fostul copil teribil al fotbalului băcăuan s-a stins din viață, aruncându-se de la etaj. Nu împlinise 45 de ani. Debutant în Divizia A la doar 15 ani, campion cu Dinamo la 17, cel poreclit Zira, după unul din personajele filmului Planeta Maimuțelor, a terminat-o cu fotbalul mult înainte de vreme din cauza alcoolului. Cei care l-au prins jucând susțin însă și azi că, alături de Sorin Avram, a fost cel mai mare talent al Bacăului

„Un apartament aproape gol…”

Vasile Chitaru a fost un om al extremelor. Pe terenul de fotbal, ca și în viață. Pe teren putea juca la fel de bine extremă dreaptă sau stângă. În viață, în schimb, a fost când foarte sus, când foarte jos. Talentul de excepție l-a ridicat. Sus de tot. La 15 ani, patru luni și 14 zile pășea pe scena Diviziei A în tricoul alb-roșu al Sport Clubului Bacău, devenind al doilea cel mai precoce debutant după Nicolae Dobrin. Iar la 17 ajungea la Dinamo București unde, înainte de a deveni al campion al României, alături de Mircea Lucescu, Cornel Dinu și Dudu Georgescu, se bătea cu AC Milan în cupele europene. Alcoolul însă a dat cu el de pământ. Mai întâi la figurat, punând capăt prematur unei cariere începută prematur. Apoi, la propriu, Chitaru sfârșind-o cu viața într-o noapte gri de decembrie a anului 2003, după un salt în gol de la balconul apartamentului său de pe strada Alecu Russo. Fostul copil teribil al fotbalului băcăuan avea doar 44 de ani. Și, așa cum nota cotidianul „Deșteptarea” în ediția sa din 6-7 decembrie 2003, nu lăsa prea multe în urmă: „O soție, Marusia, care-l părăsise în mai multe rânduri. Un apartamant aproape gol, televizorul și covoarele fiind vândute de mult pentru o sticlă de băutură în plus. În fine, Chitaru mai lasă în urmă o carieră de fotbalist ce ar fi putut fi strălucitoare dacă nu era înecată în alcool”.

„Ăsta vă întrece pe toți”

Hârtia de ziar a îngălbenit. Amintirile își păstrează însă culorile. Le îmbujorează frigul de decembrie. Poate că și paharele de altădată, din anii în care Bacăul avea fotbal. Și ce fotbal! Așa că e timpul să vărsăm câteva picături, mai ales că, la 20 de ani de la dispariția lui Lică Chitaru, fratele său vitreg, Valentin Cioancă a ținut să i se facă o slujbă de pomenire. Au fost prezenți diverși oamani de fotbal, o bună parte dintre ei foști prieteni și colegi de echipă ai lui Chitaru. „Mă bucur că lumea nu l-a uitat pe fratele meu. Țin să mulțumesc tututor celor au venit la pomenire și, în special, celor care m-au sprijinit pentru realizarea ei: domnilor Gheorghe Andrieș, Gheorghe Poenaru, Valerian Voicu și Constantin Vlase”, spune Vali Cioancă, fratele mai mare („suntem frați după mamă”), care l-a dus pe Chitaru pentru prima oară la fotbal: „Ai mei nu mă lăsau la fotbal dacă nu-l luam și pe Lică. Avea doar patru-cinci ani când a venit cu mine la un antrenament pe stadionul din Parcul Libertății. Noi eram pe teren, el pe margine, jucându-se cu o minge. La un moment dat, antrenorul nostru, Ghica Cristea, un mare descoperitor de talente, a oprit antrenamentul și ne-a zis: <Ia uitați-vă la ăsta micu ce face cu mingea! Vă întrece de pe acum pe toți. Ascultați la mine: va ajunge mare, mare de tot>”.

O placă de lemn în loc de perete

Fostul mijlocaș și, ulterior, stoper al Sport Club Bacău, Mihai Cărpuci cunoaște povestea. Și cum să n-o cunoască? În anii 60, familia Cărpuci și familia Chitaru erau vecine într-unul din stabilimentele aflate în zona fabricii „Partizanul”. Stabilimentul se numea sugestiv, „La Baraca” sau „La Barăci”, iar despre cele două familii am putea spune că stăteau perete în perete, asta dacă ar fi existat și pereți. „Ne despărțea doar o placă de lemn, peste care ai mei puseseră o pătură. Auzeam tot ce se vorbea la vecini și invers. Eram ca o mare familie și, cu toate că ne lipseau multe, ne simțeam ca în paradis; aveam aproape și ștrandul și stadionul Partizanul: ce ne trebuia mai mult? Dimineața, eu aduceam pâinea, iar Vali Cioancă marmelada. Mâncam și plecam la antrenament, de pe Ștefan cel Mare tocmai în Parcul Libertății. Așa cum spunea și Cioancă, Ghica Cristea a fost un antrenor de copii și juniori ieșit din comun”, își amintește „Englezul” Cărpuci. „Nouă ni se spunea frații siamezi”, adaugă Vali Cioancă: „Amândoi blonzi, amândoi topiți după fotbal. Mihai cu numărul 5, eu cu 10”. Și între ei, viitorul număr 7, Vasile Chitaru.

Zira, învingătorul lui Guzman

Apropo de numărul 7. Mihai Cărpuci face o paralelă ce ar putea părea exagerată: „Poate că și e exagerată, dar cu mâna pe inimă spun că, atunci când l-am văzut prima oară jucând pe Cristiano Ronaldo, de Zira mi-am amintit. Aceeași lovire a mingii, aceeași explozie, aceeași forță de pătrundere”, este de părere cel care i-a botezat fata lui Chitaru. Mai întâi, însă, Cărpuci l-a botezat chiar pe Chitaru. I-a spus Zira, după unul din personajele filmului Planeta Maimuțelor. „Adevărul este că Zira Chitaru era leit Zira din film. Dacă s-ar fi făcut un casting în Bacău, Chitaru lua rolul fără probleme”, fac și astăzi caterincă foștii colegi de echipă ai lui Zira. „Chitaru nici nu se căsătorise când mi-a zis: <Mihăiță, tu îmi vei boteza primul copil, ai înțeles? Tu vei fi nașul, nu altcineva>”, dă timpul înapoi Mihai Cărpuci. În vara lui 1980, la turneul de 25 de zile pe care SC Bacău l-a efectuat în China, „alb-roșii” au jucat finala pentru locul 3 cu reprezentativa olimpică a Mexicului: „Mexicanii aveau un fundaș rău de tot, Guzman, care tăia lemne, nu alta. Pe Chitaru îl căpăcea de câte ori îl prindea. Am câștigat însă finala pentru bronz cu 2-0, marcatori eu și Chitaru, iar după meci, Zira s-a oprit direct în fața lui Guzman, de parcă ăla ar fi înțeles românește: <Na, fir-ai al dracului, că v-am bătut eu și cu nașu>”, zâmbește Cărpuci.

Lucru în echipă

Amintirile curg. Așa cum curgea berea în turneul din China, din 1980. „Era teribil de cald. 40 grade și o umiditate criminală”, rememorează Gioni Andrieș, care nu poate uita nici cel mai dificil adversar al turneului: naționala de tineret a RF Germania, cu Rudi Voller și Pierre Littbarski în atac și cu Berti Vogts pe banca tehnică. „Abia-abia ne-au bătut cu 6-2”, intervine, pufnind în râs, Cărpuci. „Fiind foarte cald, trebuia să ne hidratăm în permanență. Berea era la mare căutare, dar nu prea era ușor de găsit. Asta doar dacă nu nimereai în camera de hotel unde stăteau Cărpuci, Chitaru și Șoșu. Ăștia aveau o tehnică specială: apăsau pe un buton și le sărea cartonul de bere în spinare”, face haz Gioni Andrieș. „Așa e, noi eram mereu aprovizionați”, explică Mihai Cărpuci: „În prima zi, coborând cu liftul, în loc să ajungem la parter, am nimerit la demisol, unde era o magazie în care țineau ășta berea. Ne-am organizat imediat, lucrând în echipă: eu fiind mai înalt, înșfăcam un carton cu bere, i-l pasam lui Lică Șoșu, iar acesta i-l trecea rapid lui Zira Chitaru, care ținea liftul pe loc. Până să ajung la al doilea carton, Zira era deja în cameră cu primul transport. Porția zilnică era de trei cartoane. În 25 de zile le-am creat ălora un deficit pe care cred că nu l-au acoperit nici azi”.

Favoritul lui Adrian Păunescu și Cornel Dinu…

De la bere, să trecem pe vin. Doar se știe: vinul după bere e o plăcere. Mai ales dacă ai apucat să-l bei în compania lui Adrian Păunescu. Chitaru a ciocnit paharele cu bardul de la Bârca. „Nea Adi Păunescu a ținut să-l cunoască în mod special pe frate-miu și să facă un reportaj cu el în Revista Flacăra. Era spre finalul anilor 70, iar Chitaru era considerat atunci una din marile speranțe ale fotbalului. L-am însoțit pe Lică la Hotelul Decebal, unde-l aștepta Păunescu”, își amintește Vali Cioancă. Poetul a sărit peste „încălzire”: „Am auzit că nu duci paharul la ureche. Uite, eu beau whisky. Tu?”. Zira a intrat imediat în combinație: „Grasă de Cotnari”. A ieșit un reportaj pe cinste în Flacăra. Nu neapărat și o beție. Bețiile „de lux” au fost altele. Și au început la București, în perioada Dinamo, alături de Cornel Dinu. „Lui Dinu îi spuneam Tăicuțule. Îi plăcea de mine și mă lua cu el peste tot. La <Primăvara<, la <Perla>, la <Pescărușul>, în Herăstrău, trăgeam câte o chindie și apoi, spre dimineață, jucam fotbal cu cutiile de bere. Beam whisky și ne dregeam cu bere. Eu mă matoleam primul”, își amintea, peste ani, Vasile Chitaru.

Adversarul lui Albertosi, Collovati și Fabio Capello

Ediția 1976-77 petrecută la Dinamo trebuia să fie o trambulină pentru Vasile Chitaru, ajuns în Ștefan cel Mare la doar 17 ani. S-a dovedit, mai degrabă, o groapă de nisip. Nisip mișcător. E adevărat, băcăuanul s-a laureat campion al României într-un sezon în care pe extrema dreaptă el era rezerva lui Mircea Lucescu, iar în centrul atacului Dudu Georgescu cucerea a doua Gheată de Aur, cu un record european de goluri marcate: 47. Dar la fel de adevărat este că Zira a jucat puțin pentru Dinamo: doar șapte meciuri în campionat. Plus o repriză, a doua, ca înlocuitor al lui Lucescu, în Cupa UEFA, împotriva lui AC Milan, la București. La Milan în poartă se afla Ricky Albertosi, vice-campion mondial cu naționala Italiei în 1970, ca stoper strălucea Fulvio Collovati, viitor campion al lumii cu Squadra Azzurra în 1982, iar la mijloc juca Fabio Capello. Marele star al Milanului era însă fostul Balon de Aur, Gianni Rivera. Absent în turul de la București, încheiat nedecis, 0-0, Rivera avea să-și conducă echipa spre victoria cu 2-1 în returul de pe „San Siro”, în care Zira Chitaru avea să fie doar rezervă.

Centrările cu „știrțul”

Revenit la Sport Club în vara lui 1977, Zira avea să alterneze meciurile bune cu cele în care lustruia banca de rezerve. Între ele începuseră să-și facă loc loc bețiile. „Dacă nu ar fi avut acest viciu, Chitaru ar fi fost urmașul lui Lucescu nu doar la Dinamo, ci și la echipa națională. Un talent imens. După părerea mea, și nu doar a mea, cel mai mare talent al Bacăului după nea Sorin Avram. Centra perfect și cu stângul și cu dreptul. Îi dădea cu <știrțu>, așa cum spunea nea Mircea Nedelcu, când era vorba de centrările-covrig, ce găseau mereu centrul înaintaș cu fața la poartă. Avea o lovire a mingii ireproșabilă. Făcea pariuri că de la jumătatea terenului nimerește bara. Și o nimerea! Mamă, câți bani i-a luat lui Mihuț la astfel de pariuri. Aveam antrenament la 10, iar ei doi veneau la teren la 9, pentru a se întrece”, povestește Gioni Andrieș, fundașul dreapta care deține recordul de prezențe în prima divizie sub culorile Bacăului. „Vasile Chitaru a debutat în Divizia A pe 19 mai 1974, la victoria de acasă cu Jiul: 1-0. În acel an am debutat și eu în A. Doamne, ce calități avea Zira! Țin minte că într-o vară, la un cros, ne-a lăsat pe toți în urmă cu șase minute. El a terminat în 29 de minute, iar noi am ajuns în 35 de minute. Avea un fizic fantastic”, adaugă fundașul stânga al Sport Clubului din anii 70-80, Cornel Elisei.

Din „La Baraca” până „La Ciocanul”

Oricât de fantastic ar fi fost fizicul său, Zira nu putea câștiga bătălia cu alcoolul. Sezonul 1983-84 a fost, practic ultimul important pentru Chitaru la SC Bacău. Avea doar 25 de ani și era deja un fost fotbalist. Au urmat echipe mici, tot mai mici, de la Partizanul la Foresta Fălticeni și de la Proletarul la Flamura Roșie Sascut, până când paharul a înlocuit cu totul mingea de fotbal. Copilul talentat pornit din „La Baraca”, trecut pe la naționalele de juniori (unde s-a crestat cu briceagul pe antebrațul stâng pentru a se face frate de cruce cu Rodion Cămătaru) și ajuns pe „San Siro” din Milano, a devenit, peste ani, bărbatul fără rost și viitor. Zi de zi, rejuca meciurile tinereții la o crâșmă de cartier, al cărei nume părea coborât din Nicuță Tănase: „La Ciocan”. Seară de seară, sfârșea beat, făcând scandal. Zi de zi, seară de seară, mereu la fel. Asta până în seara unei zile de decembrie, când un strigăt disperat și o cădere în gol au curmat viața unui om al extremelor. La 20 de ani distanță de la dispariția sa și la aproape 50 de la debutul, la o vârstă neverosimilă, în Divizia A, Vasile Chitaru rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut și, mai ales, l-au văzut jucând fotbal, un imens talent risipit mult prea ușor. Imaginea mișcată a ceea ce putea fi, dar nu a fost să fie.

1 de 6

Nest / Cuib: ”Ne-am gândit că suntem ca patru pui într-un cuib”

de

Deșteptarea

-

8 decembrie 2023

La Galeria ”Frunzetti”, din Bacău, a avut loc vernisajul unei expoziții de pictură, grafică și ceramică, gândită și realizată de artistele Katy Andrieș, Anca Mihăilă, Mari Bucur și Florența Bogdan. Aceste doamne au reușit să unească mai multe pasiuni ca într-o ,,încăpere a artei”, în care să-și exprime sentimentele, prin operele lor unice. Ideea pe lângă care s-au rotit făcând aceste lucrări este ”cuib”, în engleză ,,Nest”, cuvânt ce a dat și titlul expoziției.

Când am intrat în galerie toată lumea era entuziasmată pentru că știau cu cine au onoarea să se întâlnească și pe cine să asculte. Personal, m-am simțit foarte bine și chiar am apreciat fiecare cuvânt spus cu o emoție specială de doamna Violeta Savu, cea care a prezentat expoziția. Fiecare vibrare făcută de corzile vocale răspândea un sentiment aparte, care a făcut pe toată lumea să fie liniștită și tăcută, deși oamenii erau fericiți și dornici să vadă lucrările.

În final, după ce am ascultat cu drag povestea titlului expoziției, am savurat din priviri toate minunățiile de lucrări făcute.

Mi-a plăcut foarte mult și, pe viitor, mi-ar plăcea să mai merg la o expoziție făcută de aceste artiste unice!

Iarina Maria Gologan (clasa a VI-a), elevă la Cercul de journalism al Palatului Copiilor Bacău

Katy Andrieș: ”Sunt lucrări legate de figura umană, de familie, de început”

Anastasia Ciulină: Ce profesie aveți?

Katy Andrieș: Sunt profesor la Colegiul Național de Artă ”George Apostu”. Și artist, bineînțeles.

Anastasia Ciulină: Ce lucrări prezentați în această expoziție?

Sunt niște lucrări inspirate de ideea de cuib, “nest”, în engleză, am găsit noi această variantă de titlu. Sunt lucrări care sunt legate mai degrabă de figura umană, care formează un cuib, de familie, de început.

Anastasia Ciulină: Care este cea mai muncită lucrare? De ce?

Katy Andrieș: Cred că toate lucrările sunt la fel de muncite. Am stat mult și m-am gândit, le-am analizat, le-am refăcut, straturi, peste straturi. Nu e vreuna la care să fi stat mai puțin decât la alta.

Anastasia Ciulină: V-ați dori ca arta dumneavostră să schimbe viața admiratorilor? Cum?

Katy Andrieș: Nu as vrea neapărat să le schimbe viața, cât să le ofere câte o după-amiază plăcută.

Anastasia Ciulină: Cum ați găsit vocația pentru artă?

Katy Andrieș: Cred că atunci când eram de vârsta ta. De la început, mi-a plăcut foarte tare să desenez și să văd lucruri frumoase și să le așez pe hârtie. Și lucrul ăsta, plăcerea mea, s-a dezvoltat mai târziu într-o profesie, să-i învăț pe alții să descopere la fel, frumosul, cum am făcut-o și eu când eram micuță, ca tine.

Anastasia Ciulină: Ce ați dori să mai realizați pe viitor?

Katy Andrieș: Cred că mi-aș dori să mai fac expoziții în grup. Sunt foarte palpitante. Să cunosc, așa, alți artiști ca și mine și să împărtășesc cu ei aceeași experiență.

Anastasia Ciulină: Ați mai avut expoziții de grup? V-au plăcut?

Katy Andrieș: Este prima mea expoziție de grup și asta îmi place foarte tare și de aceea îmi doresc să refac experiența.

Anastasia Ciulină: A cui a fost ideea de a crea această expoziție?

Katy Andrieș: Cred ca a fost a colegei noastre, Mari Bucur. Ea a venit cu ideea ”cuibului” în patru.

Anastasia Ciulină: Care este muza care v-a inspirat?

Katy Andrieș: Muza care m-a inspirat cred că e legată de ceva din copilărie, ceva care am văzut în biserică, copilăria mea fiind legată de biserica din sat. Am crescut la țară. Și acolo erau foarte multe lucrări de artă, sculpturi și picturi, bine, religioase, ce-i drept, dar frumoase.

Interviu realizat de Anastasia Ciulină (clasa a III-a, Școala “Alexandru cel Bun”), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău)

Florența Bogdan: ”Este o colaborare între sunet și imagine”

Andrei Prisacariu: De ce se cheamă expoziția ”Nest”?

Florența Bogdan: Ne-am adunat patru prietene, patru artiste și am construit împreună un cuib, ”nest” înseamnă ”cuib”. Fiecare și-a adus contribuția și ințelegerea în realizarea acestei teme, la fiecare dintre noi tema ”cuib” este abordată diferit: la mine, de exemplu, e intr-adevăr ideea de cuib de pasăre, la Katy este o altă interpretare, regăsim ideea de cuib uman, la ceramică, la Anca Mihăilă, este interpretarea tot umană a ideii de cuib, prin prezența mâinilor.

Andrei Prisacariu: Cum ați ajuns să lucrați împreună?

Florența Bogdan: Ne cunoaștem de foarte mulți ani, încă din liceu, cu Anca, iar cu Mari am mai lucrat împreună. Și așa ne-am adunat, ne-am reîntâlnit la Uniune (Uniunea Artiștilor Plastici – Filiala Bacău, nota noastră) și ne-am hotărât împreună să realizăm acestă expoziție.

Andrei Prisacariu: De ce ați vrut să contribuiți la această expoziție?

Florența Bogdan: Din plăcerea de-a lega oamenii în jurul unei idei și de-ai aduce împreună la vernisaj, de-a face lucruri frumoase, de-a aduce noutăți.

Andrei Prisacariu: Ce fel de tipuri de lucrări ați adus în expoziție?

Florența Bogdan: Am și grafică și pictură; pe pânză și pe hârtie.

Andrei Prisacariu: În ce domeniu al artei sunteți specializată?

Florența Bogdan: Eu am terminat sculptura și sunt la bază sculptoriță, dar și pictez, cu drag, pictura chiar îmi place, este pasiunea mea, chiar dacă gândul și sufletul mi-au rămas la sculptură.

Andrei Prisacariu: Care este lucrarea dvs. cu cea mai interesantă poveste, din această expoziție?

Florența Bogdan: Cred că se numește ”Zgomotul crângului”, este redată ideea de zgomot într-un cuib de păsări, un orășel al păsărilor. Și zgomotul ăsta l-am redat prin tehnica pensulației pusă pe pânză, care e mai tăioasă și mai ascuțită și, cumva, m-am gândit că zgârie puțin privirea și te duce după sunet, este o colaborare între sunet și imagine.

Andrei Prisacariu: Credeți că arta va schimba lumea?

Florența Bogdan: Arta schimbă lumea întotdeauna, pentru că frumosul atrage lumea și eu zic că este bine ca oamenii să vină către artă.

Andrei Prisacariu: Unde v-ați găsit inspirația, pentru arta dumneavoastră?

Florența Bogdan: În natură, pentru că eu văd foarte multe lucruri în natură, care continuă să fie baza noastră de inspirație, de acolo ne luăm foarte multe idei.

Interviu realizat de Andrei Prisacariu (clasa a VI-a), elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Anca Mihăilă: ”Scopul este ca tu să te depășești pe tine”

Iulia Ciulpan: Cum ați ajuns să le cunoașteți pe celelalte artiste alături de care ați făcut această expoziție?

Anca Mihăilă: Prin intermediul prietenei mele Mari Bucur, una dintre expozante. Ea se cunoștea de mulți ani cu cele două artiste, Katy Andrieș și Florența Bogdan, și așa ne-a cunoscut, prin intermediul acestei idei de expoziție în grup.

Iulia Ciulpan: Cine a venit cu ideea de a deschide acestă expoziție?

Anca Mihăilă: Mari Bucur. Ea a avut ideea, ea a lansat provocarea, ea ne-a unit în acest cuib.

Iulia Ciulpan: De ce ați dorit să participați la acestă activitate de azi? Ați fi putut foarte bine să refuzați.

Anca Mihăilă: Da, inițial, când s-a propus această idee, puțin am avut teamă. Teamă de ce? De a nu fi în conexiune cu celelalte colege și de ideea de a colabora și de a fi cu lucrări în comunicare cu ele. Mi-a fost teamă și de timp, de-a nu avea timp pentru a face aceste lucrări. Ceramica necesită foarte mult timp, câteva luni, și era teama de a nu avea suficiente lucrări pentru a expune împreună.

Iulia Ciulpan: Care dintre lucrările dumneavoastră din expoziție are cea mai interesantă poveste?

Anca Mihăilă: Toate au cam aceeași temă, bine, poate din compoziția mâinilor ar fi unele mai interesante. Cromatic, sunt asemănătoare, dar compozițional sunt diferite.

Iulia Ciulpan: De ce ați ales să vă exprimați prin ceramică, și nu print-un alt domeniu al artei plastice?

Anca Mihăilă: A fost o provocare de acum trei ani, când în jurul meu am cunoscut mai mulți ceramiști și ei m-au încurajat în acest drum, și am urmat master în ceramică la București, la Universitatea Națională de Arte. Am studiat doi ani acolo și încă îmi continui studiul în ceramică, individual sau consultându-mă cu artiști sau cu foști profesori.

Iulia Ciulpan: Care este lucrarea de artă de care vă mândriți cel mai mult?

Anca Mihăilă: Anul trecut am avut o expoziție personală, și acolo sunt câteva lucrări care mi-au rămas la suflet. Am lucrat și în sticlă, și acolo este o lucrare,”Brail”, numită, pot să spun că pe aceea nici nu vreau să o dau, o am acasă. E la sufletul meu.

Iulia Ciulpan: Ați avut vreo persoană anume care v-a sprijinit de-a lungul acestei călătorii?

Anca Mihăilă: Eu consider că mai multe persoane pot fi, dintre artiști, tot discutând, tot schimbând păreri, și din diferite domenii, că-i ceramică, că-i sticlă, că-i pictură, fiecare a avut acolo un cuvânt și a ajutat la creșterea mea profesională.

Iulia Ciulpan: Este, cumva, o lucrare mai nouă aici expoziție cu dumneavoastră? Dacă da, care-i aceasta?

Anca Mihăilă: Toate care sunt acum în expoziție sunt foarte noi și anul acesta le-am lucrat pe toate.

Iulia Ciulpan: Care a fost momentul în care dumneavoastră ați fost sigură că doriți să deveniți artist plastic?

Anca Mihăilă: Să știi că, dacă te gândești profund, la cât implică să fii o artistă, nu cred că mai pornești pe drumul acesta. Dar nu-i un scop să devii artistă, scopul este ca tu să te depășești pe tine. Tot lucrând, vrei parcă mai mult, să afli, să cunoști, să știi, și-ți place și nu te gândești ”sunt artistă” sau ”nu sunt artistă”, pur și simplu te exprimi, prin alte forme. Fiecare se exprimă printr-o modalitate personală, prin vorbit, prin cântat, eu am ales să mă exprim prin ceramică.

Iulia Ciulpan: Cât de mult timp a durat să pregătiți toată expoziția?

Anca Mihăilă: Am început să lucrez din luna martie, până acum, în noiembrie. Toate aceste luni au fost dedicate numai acestor lucrări, nelucrând ore în șir, având și serviciu, deci după orele de serviciu, sâmbăta.

Interviu realizat de Iulia Ciulpan (clasa a V-a), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Mari Bucur: ”Ne-am gândit să ne creăm un loc special, în care să creeze fiecare, în zona sa”

Vlad Gumeniuc: De ce ați ales să organizați această expoziție?

Mari Bucur: Aveam planificat de acum doi ani, nu aveam un titlu pentru ea, dar o aveam planificată, și m-am gândit că e păcat să o fac singură și am ales niște artiste din Bacău, care îmi plac foarte mult: Katy, Florența și Anca. Am zis să fim cât mai diferite, ca să ne iasă ceva frumos, ceva inedit.

Vlad Gumeniuc: De ce expoziția se numește “NEST”?

Mari Bucur: Ne-am gândit că suntem ca patru pui într-un cuib, că ne-ar sta bine să fim protejati de paiele cuibului și… de tot… și să ne creăm singuri, așa, un loc special, în care să creeze fiecare, în zona sa. Și s-a făcut un cuib… Și atunci am simțit că ”Nest”, ”Cuib” e cel mai bun titlu… Și toate pictam păsări și flori și era o atmosferă frumoasă.

Vlad Gumeniuc: Cum ați ajuns să lucrați împreună?

Mari Bucur: Impreună nu am lucrat. Ne-am pus fotografiile pe messenger. Făceam două – trei lucrări, le postam, ”Aoleu, asta nu merge…”, discutam, scoteam… iar puneam. Ne trimiteam fotografii. Am vorbit împreună mult și am colaborat.

Vlad Gumeniuc: Ce lucrări ați adus în expoziție?

Mari Bucur: Ceramică a făcut Anca și noi trei avem grafică și pictură. Eu am cele mai multe picturi.

Vlad Gumeniuc: De ce ați ales să contribuiți la expozitie?

Mari Bucur: Stai în atelier… ești tu, cu tine, așa, și nu știi dacă e bine ce faci. Când ieși in public, afli păreri, afli tot felul de vorbe și ai mare nevoie să te vadă lumea, să îți vadă lucrările și expoziția.

Vlad Gumeniuc: Care este lucrarea dumneavoastră cu cea mai interesantă poveste din aceasta expoziție?

Mari Bucur: La mine, chiar toate au o poveste. Nu știu, sunt stări, știi… e primăvară, vezi mult verde, te bucuri și vrei și tu să lucrezi cu verde. Încerc și eu să o copiez, dar în felul meu, așa, artistic. După aceea, vara, care este foarte colorată, plină de flori… atunci lucrez cu mult roșu… Și tot așa….

Vlad Gumeniuc: Doriți ca arta dvs. să schimbe lumea? Daca da, de ce?

Mari Bucur: Nu știu, văd că aduce bucurie, știi? Adică, cine a cumpărat sau la cine am dăruit o lucrare a mea a fost bucuros și văd că în casă îi face foarte bine.

Vlad Gumeniuc: Ce v-ați dori să mai realizați?

Mari Bucur: O să continuăm cu expoziția asta, o dată, la doi, trei ani. Nu știu dacă o să-i păstrăm componența, dar încercăm, a fost foarte faină colaborarea cu fetele.

Interviu realizat de Vlad Gumeniuc (clasa a VI-a), elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Foto credits: Iarina Maria Gologan (clasa a VI-a), elevă la Cercul de journalism al Palatului Copiilor Bacău

Prof.coord.: Laura Huiban

Stejărel Vișinar, stejar adevărat

de

Dan Sion

-

8 decembrie 2023

Născut ca un joc bărbătesc, fotbalul este din ce în ce mai puțin o lume a bărbaților. Și nu, nu-i deloc problema că, de ani buni, îl joacă tot mai multe femei. Misoginismul nu are niciun amestec. Au în schimb treabă, și încă destulă, factorii de alterare.

Sunt nenumărați, începând cu banii, înșelătoriile și lipsa demnității și încheiind tot cu bani, înșelătorii și lipsa demnității. Vorba lui TRU: „Fotbalul a ajuns să însemne, tot mai des, lucruri care vin din afara fotbalului”. Mai dai însă și peste bărbați adevărați; în mijlocul sau, după caz, la marginea gazonului.

Nu sunt neapărat super-talente. Așa cum nu sunt toți super-eroi ori super-mediatizați. Au, în schimb, meritul că au păstrat intactă esența jocului. Probabil că nu foarte mulți microbiști îl cunosc pe Stejărel Vișinar. Poate doar cei familiarizați cu liga secundă din România.

Și, în mod sigur, suporterii Aerostarului Bacău, iar de iarna trecută, și fanii Ceahlăului Piatra Neamț. Transferat în ianuarie 2023, sub formă de împrumut pe un an, de la Aerostar la CSM Ceahlăul, Vișinar- un stoper de 24 de ani, căruia Dorin Goian îi prevedea, încă de la debutul sucevean, un viitor solid- a devenit sub Pietricica exact ce era și la Bacău: un fotbalist care dă totul pe teren.

Când dai totul nu înseamnă neapărat că și câștigi tot. Rămâi însă cu conștiința împăcată. Că ai făcut tot ceea ce depindea de tine. Că nu te-ai menajat, indiferent dacă ai ieșit învins ori învingător. Sâmbăta trecută, la Slobozia, Stejărel Vișinar a ieșit de pe teren pe targă.

A ieșit în minutul 8, la 0-0, cu un diagnostic care poate pune la pământ o întreagă pădure de stejari: triplă fractură. Mai impresionantă decât imaginea piciorului stâng, frânt de la gleznă, a fost însă cea a bărbăției cu care Viși a făcut față situației. Nu a urlat, nu a plâns, ba, mai mult, în momentul în care brancardierii îl duceau spre ambulanță, a găsit resurse pentru a-și încuraja colegii! Inimă de leu.

„Sunt împăcat cu ideea că Dumnezeu mi-a dat o încercare atât de mare pentru a-mi arăta că sunt puternic. Și pe targă să fiu, nu mă voi da bătut niciodată. Știu că oamenii îmi sunt alături, am familia lângă mine, colegii, oamenii din club. (…) M-a sunat și Christ Afalna, dar el nu are nicio vină.

Gazonul era foarte prost și am rămas cu piciorul înfipt. Lumea trebuie să știe că mi-am încheiat contractul cu CSM Ceahlăul luptând până la ultima picătură de energie. A fost ultimul meci la CSM Ceahlăul, conform contractului actual”, a transmis Vișinar înainte de a fi operat, marți, la Cluj.

La cuvintele de bărbat adevărat ale lui Stejărel, conducerea Ceahlăului a reacționat prompt și brav. A anunțat că va prelungi contractul fotbalistului, activând astfel clauza financiară din acordul încheiat cu Aerostar.

Chiar dacă recuperarea se anunță lungă și anevoioasă, gruparea pietreană este dispusă să-l aștepte pe Stejărel Vișinar. Are nevoie de Viși, așa cum fotbalul are nevoie de bărbați adevărați. Iar dacă poartă și nume de stejari, cu atât mai bine!

Agresarea unui polițist local (III)

de

Dan Nitu

-

8 decembrie 2023

Nici faptul că actuala poliţie locală a rezultat din reorganizarea succesivă a altor instituţii (Corpul gardienilor publici şi Poliţia Comunitară), care existau sau nu la momentul adoptării, modificării şi/sau completării legii penale, cu referire la incriminarea variantei agravate a infracţiunii de ultraj, nu poate conduce la o altă concluzie în ce priveşte protecţia penală specială de care trebuie să se bucure poliţiştii locali în activitatea desfăşurată, în condiţiile în care reorganizarea succesivă a respectivelor instituţii nu a reprezentat doar o schimbare de titulatură, ci a adus modificări şi la nivelul atribuţiilor exercitate.

Tot astfel, nici împrejurarea că poliţia locală se organizează şi funcţionează prin hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale şi este un compartiment funcţional din cadrul aparatului de specialitate al primarului nu prezintă relevanţă, căci calitatea de subiect pasiv secundar pentru varianta agravată a infracţiunii de ultraj se întemeiază pe atribuţiile şi obligaţiile profesionale ale poliţistului în asigurarea securităţii publice, iar nu pe modalitatea de organizare şi funcţionare a instituţiei din care face parte, după cum nu este condiţionată de recunoaşterea în prealabil a unui statut special în favoarea respectivului poliţist.

În al doilea rând, însuşi legiuitorul a subliniat în cuprinsul Legii nr. 155/2010 că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul local beneficiază de o protecţie similară cu cea acordată poliţistului din cadrul Poliţiei Române.

Astfel, dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 155/2010 prevăd următoarele:

„(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul local beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii, similară cu a poliţistului din cadrul Poliţiei Române.

(2) Poliţistul local şi membrii familiei sale au dreptul la protecţie, în condiţiile legii, din partea structurilor specializate ale statului faţă de ameninţările sau violenţele la care ar putea fi supuşi ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.”

O dispoziţie similară există şi în art. 33 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit căreia „în exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii”.

Or, această protecţie specială de care beneficiază în egală măsură atât poliţistul din Poliţia Română, cât şi poliţistul local nu poate însemna, din perspectiva legii penale, decât faptul că acesta din urmă este subiect pasiv secundar al infracţiunii de ultraj, în forma agravată prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal, ca şi poliţistul din Poliţia Română.

Materialul informativ are la bază decizia nr. 19/22.06.2020 a Î.C.C.J. – COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT, publicată în Monitorul Oficial nr. 874/24.09.2020 și a fost realizat de avocat Blăjuț Dragoș – Tiberiu din cadrul Cabinetului de Avocat Dan Nițu.

În ciuda celebrității

de

Carmen Mihalache

-

8 decembrie 2023

Revin la unul dintre subiectele mele preferate, la oamenii de teatru care au schimbat configurația acestui fascinant teritoriu. Teatrul, care de peste două milenii nu încetează să se înnoiască mereu. Unul dintre cei mai importanți creatori, care se pare că a găsit secretul tinereții perpetue în artă, este regizorul Andrei Șerban. Și omul, și artistul sunt deopotrivă interesanți, în ultima vreme, de când este octogenar, Șerban dând mai multe interviuri în care vorbește despre el, despre neliniștile sale și confruntările cu o serie de fenomene din lumea actuală. Din care, cel mai mult îl revoltă curentul „cancel culture”, combătând-ul cu argumente foarte puternice. Așa cum fac, de altfel, toți oamenii cu capul pe umăr. Astăzi m-am oprit la răspunsul dat de regizor la întrebarea: Care este pentru dumneavoastră cel mai mare mister? Pentru că este foarte sincer și te pune pe gânduri. El sună așa: „Visez să fiu liber. Dar cum? Acesta este cel mai mare mister. Ținta finală a tuturor școlilor ezoterice e să obțină libertatea. Lupta e lupta cu sine. Obstacolele majore: Mândria, Vanitatea, Lăcomia, Invidia, Ambiția; și cel mai periculos: iubirea de sine. Primul pas spre libertate – să fiu conștient de obstacole. Oare pot să le observ de la o anumită distanță liniștit: Voi fi liber vreodată?” Cred că sunt foarte puțini oameni, mai ales artiști, care au ieșit învingători în lupta despre care vorbește Andrei Șerban. Și asta pentru că artiștii sunt peste măsură de orgolioși. Nu toți, din fericire, existând și mari artiști cărora virtutea modestiei nu le-a rămas străină.

Într-o carte de evocări („Niciodată singur”), Andrei Șerban creionează foarte sugestiv portretele a doi actori uriași, care erau și buni prieteni, Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică. Pe ultimul, regizorul îl numește „marele Gigi”, dezvăluind că a trăit, când l-a văzut pe scenă, „o stare de uimire, de venerație și recunoștință”. Regizorul mărturisește, pe un ton poetic avântat, că, a-l privi pe Dinică jucând este „echivalent cu a simți (păstrând proporțiile) că avem în noi soarele, luna, planetele, cum spunea Milton”. Grație talentului său cameleonic, actorul a putut să joace o varietate incredibilă de tipuri umane, deținând capacitatea de a trece fulgerător de la comic la tragic. „În ciuda celebrității, era extrem de disciplinat, de modest și deschis sugestiilor”, și de aceea era o plăcere să lucrezi cu el, mărturisește autorul cărții, care-i trasează lui Dinică un portret veridic, surprinzând personalitatea complexă și contradictorie a acestuia. Solar, pozitiv, blând în timpul zilei, când se afla la lucru, în teatru, devenea cu totul altul în componenta lui nocturnă, în nopțile etilice, când era ironic, tăios, cu atacuri verbale foarte colorate, „un spectacol în sine”. Pentru ca, a doua zi, să fie din nou senin și lucid. Gheorghe Dinică avea calități de clovn suprem, era „un fel de Buster Keaton al nostru”.

Cuvântul „modestie”, apare aproape de fiecare dată când este vorba despre un mare actor. La Poldi, de pildă, cum i se spunea Leopoldinei Bălănuță, care a jucat aproape întotdeauna personaje, tipuri umane marcate de suferință și durere, după cum singură recunoștea. Ea „avea o timiditate combinată cu tristețe și duioșie, în viață”, pe scenă aducând „o melancolie gravă care crea momente-surpriză, de un comic metafizic”. Așa cum se întâmpla în „Livada cu vișini”, unde ea era Ranevskaia. Emotivă, de o profundă sensibilitate, era și de o generozitate extraordinară, crezând că misiunea ei de actriță era aceea de a transmite curaj oamenilor. Tot ea îi inspirase lui Emil Botta acest vers: „Poldi e o poezie pe care n-am apucat să-o aștern pe hârtie”. Păcat!

Avea grație, forță și un nesfârșit șarm, un talent cu totul original și o modestie naturală. Pentru că există și o falsă modestie, afișată de unii norocoși care au ajuns pe culmile succesului. Și pe care acesta îi strică, le alterează umanitatea, făcându-i să se creadă niște semizei. Dar când este vorba despre modestie, de fapt despre smerenie, mai bine zis, nimeni nu l-a întrecut pe Emil Botta, inegalabilul „dom Botta, cu prezența lui stranie, cu totul aparte și cu o autoritate ciudată, care impunea respect”. Un poet tragic, un om damnat, un actor care nu ascundea pe scenă faptul că suferă de o depresie acută, și care, în filme, a rămas prin câteva apariții hipnotice, Emil Botta trăia, încarna și redescoperea cuvintele, în timp ce alții le declamau. Făcându-i acest sensibil și atât de pătrunzător portret, Andrei Șerban încheie: „Nu am cunoscut pe nimeni ca el”.

Camera ascunsă: Adevăr sau iluzie?

de

Răzvan Bibire

-

8 decembrie 2023

Românul e un tip simplu și ușor de condiționat. Dacă îi zici că l-ai filmat pe un oarecare cu camera ascunsă, se gândește imediat că l-ai prins cu ceva. Că, altfel, de ce l-ai filma cu camera ascunsă? Dacă îi arăți și înregistrarea în care demonstrezi că i-ai dat ziua bună aluia, deja sare în sus: l-ai prins, mă!

Dacă-i mai întinzi, în înregistrare aluia și niște bani, chiar dacă tu îi cumperi ceva sau ala nu vrea să-i primească, „case closed”, cel din filmare e și condamnat deja.

Ce dovezi, ce argumente, ce dacă nu a luat spaga? Se vede, domnule, în filmare că negociază, că doar nu a căzut degeaba pe tehnică.
În era tehnologiei avansate, în care smartphone-urile și camerele ascunse sunt la îndemâna oricui, românul pare a deveni un individ ușor de manipulat și condus către concluzii preconcepute.

Un exemplu edificator este cazul „caltaboșilor pentru Remes”, în care o întreagă țară s-a mobilizat în urma unor imagini aparent compromițătoare. O persoană a fost surprinsă aducând o cutie la ușa fpstului ministru, care nici nu era acasă și care avea și ferma de porci, deci nu i-ar fi lipsit „porcăriile”. Fără dovezi clare și cu argumente subțiri, s-a ajuns rapid la concluzia că respectiva cutie conținea mită sub forma unor caltaboși.

Romanul, fiind un individ înclinat spre a gândi în termeni simpli și adesea susceptibil la manipulare, a acceptat această versiune a realității, susținută de înregistrarea cu camera ascunsă. Un gest inofensiv a devenit brusc proba supremă a corupției, iar individul din filmare a fost deja etichetat drept vinovat în ochii opiniei publice.

Adevărul, însă, este deseori mult mai complex decât aparențele. În cazul filmării cu camera ascunsă, doar un fragment mic din context este prezentat, iar interpretarea acestuia este lăsată în seama privitorului. Romanul, obișnuit să înțeleagă lumea în nuanțe simple de alb și negru, devine astfel vulnerabil în fața manipulării.

Ar trebui să ne întrebăm în ce măsură înregistrările cu camera ascunsă reprezintă adevărul absolut și dacă acestea nu pot fi utilizate într-un mod subiectiv, pentru a modela percepția publicului. Oamenii, deseori dornici să găsească vinovați și soluții rapide, pot cădea în capcana acceptării veridicității unei înregistrări doar pentru că aceasta există, fără a analiza contextul și faptele în întregimea lor.

De asemenea, putem observa o tendință a românilor de a se lăsa convinși de înregistrările cu camera ascunsă, chiar și în situații în care argumentele și dovezi solide lipsesc. Gesturi banale pot fi interpretate eronat, iar indivizi nevinovați pot suferi consecințe grave din cauza presiunii publice.

Nu orice înregistrare cu camera ascunsă înseamnă ceva și că nu orice video reprezintă o probă concludentă. Mai mult, chiar și atunci când par că dovezile sunt absolute, este posibil să avem surprize și să descoperim că un gest, interpretat de unii într-un anumit fel, să însemne, de fapt, altceva.

Zece mașini s-au tamponat pe Podul Mărgineni

de

Deșteptarea

-

8 decembrie 2023

Videoclipul surprinde un eveniment nefericit ce a avut loc pe podul de la Mărgineni, unde nu mai puțin de 10 mașini s-au implicat într-o serie de tamponări.

Se pare că poleiul a fost principalul vinovat pentru această situație periculoasă, afectând semnificativ aderența autovehiculelor la suprafața șoselei.

Sursa video: Bacău Informații

,,Fascismul corporatist”, noua ideologie

de

Deșteptarea

-

8 decembrie 2023

O ideologie ce nu seamănă cu nimic din ceea ce omenirea a experimentat până acum. De aceea e și greu ca populațiile să înțeleagă/conceptualizeze ce se întâmplă cu libertățile, cu urgențele și impunerile din ce în ce mai intruzive din viața lor. Libertățile naturale, dreptul de mișcare, dreptul de a respira, dreptul de a te încălzi, dreptul la alegerea tratamentului, ori refuzul acestuia, dreptul de a crește animale în gospodărie, dreptul la intimitate, dreptul de a-ți educa copiii, dreptul la exprimare sunt subordonate, dintr-o dată, ideologiei de gen, controlului emisiilor de carbon, sănătății publice, a luptei împotriva terorismului, împotriva evaziunii fiscale, a corupției, luptei împotriva rușilor, a Hamas și împotriva tuturor celor ce se opun curentului. Ultimele frământări guvernamentale privind limitarea plăților cash reprezintă un ordin corporatist care profită băncilor, nu are de a face cu evaziunea fiscală. E ca și cum un criminal în serie s-ar plimba liber prin oraș, iar autoritățile, care au părghiile necesare și obligația să-l aresteze, ne-ar sili pe toți să stăm în case pentru a eradica criminalitatea. Prin plafonarea utilizării banilor cash de către persoanele fizice, li se îngrădește acestora din urmă dreptul (constituțional) de proprietate, respectiv posesia, folosința și dispoziția. Banii sunt refugiul în timp de criză, ei îți conferă independență, libertate de mișcare, siguranță și intimitate privind modul în care îi folosești. De ce doresc ca operațiunile privind modul cum îmi cheltui banii să fie confidențiale? Pentru că nu vreau să renunț la un drept. Atât și ar fi suficient. Nu am de ascuns nimic nici atunci când merg la wc.-ul public, dar asta nu înseamnă că las ușa deschisă. Și nu e o analogie forțată. Amintiți-vă cum au inițiat destructurarea drepturilor fundamentale, începând cu aberanta obligație de a purta mască, a interdicției circulației pe timp de noapte și obligația de a aveau un itinerariu fix pe timpul zilei, până la absurditatea obligației de injectare cu un ser experimental. Dreptul la sănătate, consfințit de constituție, s-a convertit din 15 martie 2020 într-o obligație la o sănătate îndoielnică, impusă de vaccinarea hotărâtă de către politicieni. Fiecare element al vieții noastre a început să fie controlat până la cele mai intime aspecte. Drepturile naturale au devenit fraudulos subiecte de reglementare și astfel au intrat sub jurisdicția statului. V-ați întrebat oare ce înseamnă acest deziderat globalist, ,,internetul lucrurilor” ; de ce un om ar avea nevoie de asta? Răspunsul e simplu, sistemul vrea controlul. În ipoteza că ai o mobilă, un aparat electrocasnic, un obiect valoros- el trebuie înregistrat-cipat. Narațiunea oficială va fi aceea că e necesar pentru a se controla amprenta de carbon aferentă producerii acelui bun, în vederea protejării planetei de încălzirea globală. Cum spuneam și cu alte ocazii, acest gaz, dioxidul de carbon, reprezintă un procent mic în atmosfera terestră (0,04%) și fiind mult mai greu decât aerul rămâne la nivelul de absorbție al plantelor. Nu are legătură cu fenomenul ciclic, de altfel, al modificărilor climatice. Guvernelor li se va impune inventarierea tuturor bunurilor noastre în vederea impozitării. Așa cum pentru o rablă de mașină continui să plătești impozit deși ea nu mai are nici o valoare economică utilă, electrocasnicele, mobilierul etc. pot fi mai valoroase și, în noua viziune, cu atât mai mult ar trebui impozitate. Inconvenientul e că încă nu există posibilitatea tehnică de inventariere la nivel individual ori gospodărie, dar se va găsi o soluție. Semnele insinuării noii forme de societate totalitară sunt mai mult decât evidente. Ea încă nu are o definiție pentru că omenirea nu a mai experimentat-o (în forma asta) la un așa nivel. În lipsă de altceva, filozoful italian Giorgio Agamben l-a numit „capitalism comunist”. Considerat o autoritate printre marii strategi globali americani, Zbigniew Brzezinski, polonez de origine, a scris în 1970 despre „apariția treptată a unei societăți controlate și direcționate”, în „Revoluția Tehnotronică”, explicând că: „O astfel de societate ar fi dominată de o elită a cărei pretenție către puterea politică se bazează pe presupusele cunoștințe științifice superioare. Neîntreruptă de restricțiile valorilor tradiționale liberale, această elită nu ar ezita să își atingă scopurile politice prin utilizarea celor mai noi tehnici moderne de influențare a comportamentului public și de menținere a societății sub supraveghere și control strâns. ….” Dar impunerea unei astfel de dominații nu se poate face decât controlând politicile statelor. Cea mai importantă pârghie e îndatorarea excesivă și condiționările impuse ulterior pentru rostogolirea datoriei. Datoria nu va putea fi niciodată plătită și astfel suveranitatea națională trece treptat în mâinile unei oligarhii financiare suprastatale. Atribuțiile parlamentelor se rezumă la dispoziții administrative minore, toate politicile naționale urmând a fi dictate de creditori. Rădăcina fascismului presupune sacrificiul indivizilor și a grupurilor sociale față de idei, entități, abstracțiuni, lideri în spatele cărora se ascund alte grupuri sociale și indivizi care beneficiază de politicile implementate. Fascismul în esența sa sacrifică drepturi reale în beneficiul unei ideologii imaginare. Noua formă de fascism corporatist, prin controlul surselor de informare și criminalizarea surselor independente, îndoctrinează ori înspăimântă populația, după caz, pentru a o convinge că renunțarea la drepturile lor nu valorează prea mult în comparație cu noile ideologii și credințe. Temele sunt vaste și diverse funcție de conjuncturile locale, regionale, etc. : pentru viitorul planetei, mediu, sănătate publică, pentru siguranță (care presupune achiziționarea armelor necesare într-un conflict potențial), pentru păstrarea nivelului de trai, confort, putere, pentru …..!! Lista de motive poate fi nesfârşită. Mereu există un motiv nou; acum e războiul… Pentru Ucraina și împotriva rușilor, pentru Israel împotriva Hamas, pentru SUA împotriva ,,axei răului”, indiferent ce reprezintă asta. Și nu în ultimul rând pentru democrație, reguli și unipolaritate, chiar dacă pare o contradicție în termeni. Toate încălcările drepturilor individuale au fost inițiate și mai apoi impuse de guvernele statelor cu ,,democrații consolidate”. Avem încă iluzia libertății, dar lucrurile sunt în schimbare, noi nu ne mai aparținem, aparținem statului. Statul ne-a inventariat împreună cu bunurile noastre și independența noastră, câtă a mai rămas, va dispărea treptat. Guvernarea prin frică, stare de urgență, prioritizarea ,,interesului de stat”, a situațiilor de excepție, fac parte din panoplia de control fascistă. Cea de-a treia comisie a celei de-a 78-a sesiuni a Adunării Generale a Națiunilor Unite din 18-22 sept. 2023, în ciuda opoziției ,,democrate”, a adoptat o rezoluție inițiată de Rusia pentru a combate ,,glorificarea nazismului, neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată.” Statele care au fost împotriva rezoluției și împotriva condamnării rasismului și a glorificării nazismului sunt tocmai ,,marile democrații”, SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Spania, Danemarca, Belgia, Austria, Grecia, urmate de vasalii, România, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Albania, Ucraina, Bulgaria și restul coloniilor. Există o explicație pentru asta. Democrația a fost utilă inițial pentru a răsturna imperiile, dar a început să fie o piedică pentru cei care au acum banii imperiilor iar mai mulți bani se pot obține doar prin controlul absolut, așa numita identitate digitală. Cooperarea strânsă a corporațiilor cu politicieni, guverne și înalți oficiali este explicată în Great Reset Project of Davos, guvernarea părților interesate. (https://imprimis.hillsdale.edu/what-is-the-great-reset/) Corporatism la scară globală implicat în politicile de guvernare prin intermediul unor instituții susținute și controlate de ,,părțile interesate”. ,,….doar 8 ultrabogați au echivalentul bogăției a peste 50% din populația lumii ,…. Iar cei mai bogați 1% au o avere mai mare decât restul de 99%.”, ne dezvăluie https://noticiasholisticas.com.ar/el-club-bilderberg-rothschild-rockefeller-y-los-4-grandes-de-la-elite-global-cap-i-por-fausto-frank/ . După aceeași sursă, ,,CEO și proprietari ai unor bănci și corporații importante precum Goldman Sachs, Barclays, Lazard, JP Morgan Chase, Rothschild, HSBC, Google, Shell, Exxon, British Petroleum, Bayer, Nestlé, PRISA, Ericsson, Fiat Chrysler, Hewlett Packard etc. (își) coordonează acțiunile cu reprezentanți ai înaltei nobilimi europene, liderii militari ai NATO și servicii de informații precum CIA și MI6.” Un fost director senior al Facebook, Chamath Palihapitiya, a declarat pe 10 noiembrie 2017 la Stanford Graduate School of Business: „…. sunt aproximativ 150 de oameni care conduc lumea. Ei controlează majoritatea activelor importante, controlează fluxurile de bani. Oricine vrea să intre în politică sunt marionete. ” George Soros, Bill Gates, David Rockefeller, reprezintă doar „fețele vizibile” ale puterii corporative. Adevărata putere nu se arată niciodată, în ciuda faptului că ocupă poziții și privilegii mari în dinastii care se întind pe secole. Pentru ei, restul omenirii e un balast în condițiile când nu concură la crearea unui supliment de valoare a averii lor. Și, ce faci cu animalul de povară când nu-ți mai folosește? Urmând logica capitalismului, munca este o condiție pentru existența claselor muncitoare. Deci, dacă o forță de muncă în masă nu mai este considerată necesară, nu mai este nevoie de educație în masă, asistență socială, servicii de sănătate și sisteme care au servit în mod tradițional la reproducerea și menținerea forței de muncă pe care activitatea economică capitalistă a cerut-o. Degradarea sistemelor convenționale deja se observă. Sugrumarea prin suprareglementare a micilor ferme și controlul totalitar asupra lanțului alimentar ar urma să fie una dintre ultimele etape ale aservirii finale a umanității.

Comunicat de presă

Comunicat de presă

de

Deșteptarea

-

8 decembrie 2023

Comunicat de presă

Comunicat de presă

de

Deșteptarea

-

8 decembrie 2023

Atenție în trafic: semafoarele și monitorizarea video, operaționale în Moinești!

de

Deșteptarea

-

7 decembrie 2023

Primăria Moinești anunță că, începând de astăzi, semafoarele și sistemul de monitorizare video sunt active, contribuind semnificativ la îmbunătățirea siguranței în trafic în municipiul Moinești.

Automobiliștii, pietonii și bicicliștii sunt rugați să acorde o atenție sporită semafoarelor din oraș, deoarece acestea sunt acum obligatorii pentru toate categoriile de participanți în trafic. Prin intermediul acestora, se dorește organizarea și fluidizarea circulației, reducând riscul de accidente rutiere.

Primăria Moinești a implementat o funcționalitate inovatoare pentru trecerile de pietoni, permitându-le pietonilor să comande preschimbarea culorii semaforului pentru a traversa în siguranță. Timpul alocat pentru traversare este de 16 secunde, dintre care 12 secunde sunt alocate culorii verzi, iar 4 secunde culoarii verzi intermitente, oferind astfel participanților în trafic un interval optim pentru a traversa în siguranță.

Sistemul de gestionare a traficului monitorizează cu atenție circulația în întreg municipiul Moinești, folosind înregistrări video de înaltă calitate. Această tehnologie permite autorităților să monitorizeze și să reacționeze rapid la orice evenimente sau situații de urgență care pot apărea în trafic.

Primăria face apel la toți participanții în trafic să respecte cu strictețe semnalizarea rutieră și indicațiile semafoarelor. Aceasta este o măsură esențială pentru a asigura o circulație fluidă și în condiții de siguranță pentru toți cetățenii.

Siguranța în trafic este o responsabilitate comună, iar implementarea acestor măsuri tehnologice reprezintă un pas important pentru îmbunătățirea experienței de circulație în Moinești. Cu toții suntem chemați să ne alăturăm eforturilor de a menține siguranța pe șosele și de a contribui la un mediu mai sigur pentru toți participanții în trafic.

Primăria Moinești mulțumește cetățenilor pentru înțelegere și colaborare în implementarea acestor măsuri, subliniind că acestea au fost luate în considerare pentru binele comun al comunității.

Țeapă: Guvernul crește salariile profesorilor doar cu 13%, nu cu 40% cât a promis după grevă

de

Deșteptarea

-

7 decembrie 2023

În locul creșterii promise de 40%, proiectul de ordonanță de urgență al Ministerului Finanțelor prevede doar o majorare de 13% începând cu 1 ianuarie 2024 și încă 7% în august același an. Această decizie a generat nemulțumiri în rândul sindicatelor și al profesorilor, care așteptau o îmbunătățire semnificativă a condițiilor salariale.

Potrivit unui proiect de ordonanță de urgență (OUG) consultat de Edupedu.ro, majorare va avea loc începând cu 1 ianuarie 2024, urmată de o creștere suplimentară de 7% în august 2024.

Proiectul de OUG prevede că salariile de bază ale personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic vor crește cu 13% începând cu 1 ianuarie 2024 și cu încă 7% începând cu 1 august 2024. Aceste măsuri vin în contextul alegerilor locale programate pentru septembrie 2024.

Sindicatele au reacționat prompt, criticând propunerile guvernamentale. Președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Simion Hăncescu, a declarat că, conform grilei lor, ar trebui să se obțină o majorare de cel puțin 20%, nu doar 13%. Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, a amenințat cu proteste în cazul în care salariile nu vor fi conform OUG 57.

OUG 57/2023 stabilește o grilă de salarizare începând cu 1 ianuarie 2024, pornind de la salariul mediu brut pe economie. Conform acestei ordonanțe, personalul din învățământ ar trebui să beneficieze de 50% din diferența dintre salariul de bază actual și cel stabilit prin noua grilă.

Premierul Marcel Ciolacu le promisese profesorilor creșteri salariale, afirmând că guvernul său va face dreptate în educație. Cu toate acestea, în ultimele luni, ministrul Educației, Ligia Deca, a dat semnale contradictorii privind aplicarea OUG 57, sugerând că legea salarizării ar putea să nu fie gata până la 1 ianuarie 2024.

Țeapa trasă de guvern profesorilor, prin modificarea procentelor anunțate anterior, a generat nemulțumiri semnificative în rândul cadrelor didactice. Incertitudinea privind aplicarea OUG 57 și promisiunile neîndeplinite au creat un climat de tensiune în sistemul educațional, iar reacțiile sindicatelor și ale profesorilor ar putea escalada în acțiuni de protest în cazul în care guvernul nu va oferi clarificări și soluții imediate.

Prefectul județului Bacău susține Campania #SpuneNU consumului de Droguri

de

Deșteptarea

-

7 decembrie 2023

Astăzi, Lucian-Gabriel Bogdănel, prefectul Județului Bacău, a participat la un eveniment deosebit organizat în cadrul Campaniei de informare și conștientizare privind riscurile și consecințele consumului de droguri, sub sloganul #SpuneNU. Desfășurat la Universitatea „George Bacovia” din Bacău, evenimentul a adunat peste 200 de elevi și cadre didactice din cinci unități de învățământ din Municipiul Bacău, evidențiind importanța abordării acestei teme sensibile în comunitatea locală.

Cele cinci unități de învățământ reprezentate la eveniment au fost Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”, Colegiul Național „Ferdinand I”, Colegiul Național de Artă „George Apostu”, Colegiul Economic „Ion Ghica” și Colegiul „Mihai Eminescu”. Împreună, aceste școli au contribuit la formarea unui public numeros și divers, dispus să asculte și să înțeleagă riscurile implicate în consumul de substanțe interzise.

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Instituției Prefectului – Județul Bacău și al partenerilor implicați activ în această luptă împotriva consumului de droguri. Printre aceștia se numără Inspectoratul Școlar al Județului Bacău, Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău, Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău și Agenția Națională Antidrog – Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Bacău. Colaborarea dintre acești parteneri a contribuit la realizarea unui eveniment coerent și eficient, care să atragă atenția asupra gravității problemei consumului de droguri în rândul tinerilor.

De asemenea, evenimentul a beneficiat de prezența unor invitați speciali, reprezentanți ai Penitenciarului Spital Tg. Ocna și ai Centrului Educativ Tg. Ocna. Acești tineri privați de libertate sau internați au împărtășit cu audiența din experiența lor de viață, oferind povești sincere și impresionante despre drumul lor dificil și despre impactul devastator al consumului de droguri. Prin astfel de marturii, organizatorii au dorit să transmită un mesaj puternic despre consecințele reale ale acestui fenomen și să încurajeze prevenirea și conștientizarea în rândul tinerilor.

În final, Prefectul Lucian-Gabriel Bogdănel a subliniat importanța implicării comunității în combaterea consumului de droguri și a reiterat angajamentul său în sprijinirea acestor inițiative. Evenimentul de astăzi a reprezentat un pas semnificativ în promovarea unei abordări responsabile față de această problemă, subliniind faptul că educația și conștientizarea sunt instrumente cheie în prevenirea și reducerea consumului de droguri în rândul tinerilor. #SpuneNU.

Două microscoape de ultimă generație în dotarea laboratorului medical al Spitalului Buhuși”

de

Deșteptarea

-

7 decembrie 2023

Laboratorul de Analize Medicale și Serviciul de Anatomie Patologică din Buhuși au primit recent o dotare de excepție: două microscoape de ultimă generație. Această achiziție impresionantă a devenit realitate datorită unui proiect ambițios inițiat de spitalul buhușean, beneficiind de o finanțare semnificativă din partea Ministerului Sănătății și a Primăriei/Consiliului Local Buhuși.

Proiectul, axat pe modernizarea și eficientizarea activității laboratoarelor medicale, a primit un sprijin covârșitor din partea Ministerului Sănătății, care a contribuit cu 90% din bugetul total necesar. Restul de 10% a provenit din cofinanțarea Primăriei/Consiliului Local Buhuși, subliniind astfel importanța acordată îmbunătățirii infrastructurii și a echipamentelor medicale în cadrul comunității locale.

Cele două microscoape de ultimă generație aduse în dotarea laboratoarelor din Buhuși reprezintă o evoluție semnificativă în diagnosticul și analiza medicală. Aceste echipamente de înaltă performanță permit specialiștilor să exploreze detalii anatomice și celulare cu o acuratețe și claritate sporite, ceea ce contribuie la o diagnosticare mai rapidă și mai precisă a afecțiunilor medicale.

Reprezentanții spitalului din Buhuși exprimă recunoștința lor față de Ministerul Sănătății și Primăria/Consiliul Local Buhuși pentru sprijinul acordat în realizarea acestui proiect esențial. Această investiție în echipamente medicale de vârf nu doar îmbunătățește capacitatea laboratoarelor de a oferi servicii de calitate, dar consolidează și poziția Buhușiului în domeniul medical, atrăgând specialiști talentați și consolidând încrederea pacienților în sistemul local de sănătate.

Recuperatorii de creanțe pot transforma facturi prescrise într-un coșmar financiar! Lucrul simplu care trebuie făcut

de

Deșteptarea

-

7 decembrie 2023

Recent, avocatul Elena Radu a atras atenția asupra unei practici discutabile des întâlnite în cererile de chemare în judecată cu valoare redusă. Societăți din țările străine pretind că au preluat creanțe prescrise, adăugând diverse taxe și penalități, astfel cerând sume semnificativ mai mari de la cetățeni, care, în multe cazuri, nu au cunoștințe juridice sau dovezi clare ale achitării.

Potrivit Codului Civil, furnizorii de servicii au la dispoziție trei ani pentru a acționa în judecată pentru a obține un titlu executoriu împotriva utilizatorilor. Însă, în multe cazuri, acest termen a fost depășit, iar creanțele au fost prescrise. Cu toate acestea, furnizorii cesionează creanțele către firmele de recuperare de creanțe, care încearcă să obțină sume mari de bani de la cetățeni.

Cetățenii, adesea lipsiți de cunoștințe juridice, primesc cereri de chemare în judecată fără să înțeleagă pe deplin implicațiile acestora. Mulți dintre ei nu știu că pot invoca prescripția dreptului material la acțiune și nu au la îndemână documente sau dovezi ale achitării sumelor cerute.

Avocatul Elena Radu atrage atenția asupra necesității de a acționa rapid în astfel de situații. Cetățenii sunt îndemnați să contacteze un avocat pentru a răspunde la cerere în termenul indicat de instanță. Invocarea prescripției trebuie făcută în termen, iar neîntâmpinarea poate duce la executări silite și plata unor sume semnificative.

Recuperatorii de creanțe, obținând titluri executorii, pot executa silite cetățenii, adesea obligându-i să plătească sume care pot reprezenta chiar și salariul pe 2-3 luni. Ignorarea acestor cereri poate avea consecințe grave, iar cetățenii se pot trezi în situații financiare dificile.

Este esențial ca cetățenii să fie conștienți de drepturile lor, să acționeze prompt și să caute asistență juridică atunci când primesc cereri de chemare în judecată cu valoare redusă. Invocarea prescripției dreptului material la acțiune este crucială pentru a evita executările silite și consecințele financiare devastatoare. Recomandarea avocatei Elena Radu este clară: datoriile nu se prescriu de la sine, iar cetățenii trebuie să invoce prescripția pentru a se proteja împotriva practicilor abuzive ale recuperatorilor de creanțe.

Depistat în trafic de polițiști la volanul unui autoturism, deși avea o alcoolemie de 1,11 mg/l alcool pur în aerul expirat

de

Comunicat de presa

-

7 decembrie 2023

La data de 06 decembrie a.c., în jurul orei 22.30, polițiștii rutieri din Oneşti au depistat în trafic, pe B-dul Republicii, din localitate, un tânăr de 25 de ani, din comuna Ştefan cel Mare care conducea un autoturism, deși avea o alcoolemie de 1,11 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Cel în cauză a fost condus la spital în vederea prelevării de mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei şi s-a luat măsura reţinerii permisului de conducere.

Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumul public sub influenţa alcoolului.

Jandarmii băcăuani au ajutat un șofer rămas înzăpezit

de

Comunicat de presa

-

7 decembrie 2023

În ultimele zile, iarna și-a intrat în drepturi și, în multe cazuri, zăpada si viscolul pot crea dificultăți celor care se deplasează cu autovehiculele pe drumurile publice.

În dificultate s-a aflat și un bărbat care a rămas înzăpezit cu mașina în această după-amiază, pe un drum din satul Cuba, comuna Pîrgărești.

Jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău au observat autoutilitara imobilizată în zăpadă, dar și pe șoferul care depunea eforturi pentru a-și elibera mașina și au intervenit imediat, oferindu-i ajutorul necesar pentru a-și scoate autoutilitara din zăpadă.

Pentru a evita astfel de situații, vă recomandăm să verificați prognoza meteo înainte să plecați la drum, să vă asigurați că purtați echipament corespunzător și, dacă aveți posibilitatea, să aflați informații despre starea traseului pe care îl veți parcurge.

Percheziții efectuate de polițiștii din Moinești

de

Comunicat de presa

-

7 decembrie 2023

La data de 06 decembrie a.c, polițiștii din cadrul Poliției municipiului Moinești, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești au efectuat patru percheziții domiciliare în localitate, în baza mandatelor emise de Judecătoria Moinești și au reținut un tânăr de 21 de ani, bănuit de furt calificat.

Polițiștii din Moinești au fost sesizați cu privire la faptul că, persoane necunoscute ar fi sustras bunuri de la imobilele a 6 localnici, în perioada noiembrie-decembrie a.c.

În urma activităților investigativ-operative desfășurate de polițiști au fost identificați doi tineri, de 13 și 21 de ani, ambii din localitate, bănuiți de furt calificat.

La cele patru imobile percheziționate au fost identificate bunuri provenite din infracţiunile de furt comise în dauna a 6 păgubiți şi alte mijloace materiale de probă, o parte din prejudiciu fiind recuperat.

Polițiștii l-au reținut pe tânărul de 21 de ani, pentru 24 de ore, pe bază de ordonanță și l-au introdus în arestul I.P.J. Bacău.

Cercetările sunt continuate în cadrul unui dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat.