25 mai 2024
Zona zeroNew PressNest / Cuib: ”Ne-am gândit că suntem ca patru pui într-un cuib”

Nest / Cuib: ”Ne-am gândit că suntem ca patru pui într-un cuib”

La Galeria ”Frunzetti”, din Bacău, a avut loc vernisajul unei expoziții de pictură, grafică și ceramică, gândită și realizată de artistele Katy Andrieș, Anca Mihăilă, Mari Bucur și Florența Bogdan. Aceste doamne au reușit să unească mai multe pasiuni ca într-o ,,încăpere a artei”, în care să-și exprime sentimentele, prin operele lor unice. Ideea pe lângă care s-au rotit făcând aceste lucrări este ”cuib”, în engleză ,,Nest”, cuvânt ce a dat și titlul expoziției.

  Când am intrat în galerie toată lumea era entuziasmată pentru că știau cu cine au onoarea să se întâlnească și pe cine să asculte. Personal, m-am simțit foarte bine și chiar am apreciat fiecare cuvânt spus cu o emoție specială de doamna Violeta Savu, cea care a prezentat expoziția. Fiecare vibrare făcută de corzile vocale răspândea un sentiment aparte, care a făcut pe toată lumea să fie liniștită și tăcută, deși oamenii erau fericiți și dornici să vadă lucrările.

  În final, după ce am ascultat cu drag povestea titlului expoziției, am savurat din priviri toate minunățiile de lucrări făcute.



Mi-a plăcut foarte mult și, pe viitor, mi-ar plăcea să mai merg la o expoziție făcută de aceste artiste unice!

Iarina Maria Gologan (clasa a VI-a), elevă la Cercul de journalism al Palatului Copiilor Bacău

 

Katy Andrieș: ”Sunt lucrări legate de figura umană, de familie, de început”

Anastasia Ciulină: Ce profesie aveți?

Katy Andrieș: Sunt profesor la Colegiul Național de Artă ”George Apostu”. Și artist, bineînțeles.

 

Anastasia Ciulină: Ce lucrări prezentați în această expoziție?

Sunt niște lucrări inspirate de ideea de cuib, “nest”, în engleză, am găsit noi această variantă de titlu. Sunt lucrări care sunt legate mai degrabă de figura umană, care formează un cuib, de familie, de început.

 

Anastasia Ciulină: Care este cea mai muncită lucrare? De ce?

Katy Andrieș: Cred că toate lucrările sunt la fel de muncite. Am stat mult și m-am gândit, le-am analizat, le-am refăcut, straturi, peste straturi. Nu e vreuna la care să fi stat mai puțin decât la alta.

Anastasia Ciulină: V-ați dori ca arta dumneavostră să schimbe viața admiratorilor? Cum?

Katy Andrieș: Nu as vrea neapărat să le schimbe viața, cât să le ofere câte o după-amiază plăcută.

 

Anastasia Ciulină: Cum ați găsit vocația pentru artă?

Katy Andrieș: Cred că atunci când eram de vârsta ta. De la început, mi-a plăcut foarte tare să desenez și să văd lucruri frumoase și să le așez pe hârtie. Și lucrul ăsta, plăcerea mea, s-a dezvoltat mai târziu într-o profesie, să-i învăț pe alții să descopere la fel, frumosul, cum am făcut-o și eu când eram micuță, ca tine.

 

Anastasia Ciulină: Ce ați dori să mai realizați pe viitor?

Katy Andrieș: Cred că mi-aș dori să mai fac expoziții în grup. Sunt foarte palpitante. Să cunosc, așa, alți artiști ca și mine și să împărtășesc cu ei aceeași experiență.

 

Anastasia Ciulină: Ați mai avut expoziții de grup? V-au plăcut?

Katy Andrieș: Este prima mea expoziție de grup și asta îmi place foarte tare și de aceea îmi doresc să refac experiența.

 

Anastasia Ciulină: A cui a fost ideea de a crea această expoziție?

Katy Andrieș: Cred ca a fost a colegei noastre, Mari Bucur. Ea a venit cu ideea ”cuibului” în patru.

 

Anastasia Ciulină: Care este muza care v-a inspirat?

Katy Andrieș: Muza care m-a inspirat cred că e legată de ceva din copilărie, ceva care am văzut în biserică, copilăria mea fiind legată de biserica din sat. Am crescut la țară. Și acolo erau foarte multe lucrări de artă, sculpturi și picturi, bine, religioase, ce-i drept, dar frumoase.

 

Interviu realizat de Anastasia Ciulină (clasa a III-a, Școala “Alexandru cel Bun”), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău)

 

Florența Bogdan: ”Este o colaborare între sunet și imagine”

Andrei Prisacariu: De ce se cheamă expoziția ”Nest”?

Florența Bogdan: Ne-am adunat patru prietene, patru artiste și am construit împreună un cuib, ”nest” înseamnă ”cuib”. Fiecare și-a adus contribuția și ințelegerea în realizarea acestei teme, la fiecare dintre noi tema ”cuib” este abordată diferit: la mine, de exemplu, e intr-adevăr ideea de cuib de pasăre, la Katy este o altă interpretare, regăsim ideea de cuib uman, la ceramică, la Anca Mihăilă, este interpretarea tot umană a ideii de cuib, prin prezența mâinilor.

 

Andrei Prisacariu: Cum ați ajuns să lucrați împreună?

Florența Bogdan: Ne cunoaștem de foarte mulți ani, încă din liceu, cu Anca, iar cu Mari am mai lucrat împreună. Și așa ne-am adunat, ne-am reîntâlnit la Uniune (Uniunea Artiștilor Plastici – Filiala Bacău, nota noastră) și ne-am hotărât împreună să realizăm acestă expoziție.

 

Andrei Prisacariu: De ce ați vrut să contribuiți la această expoziție?

Florența Bogdan: Din plăcerea de-a lega oamenii în jurul unei idei și de-ai aduce împreună la vernisaj, de-a face lucruri frumoase, de-a aduce noutăți.

 

Andrei Prisacariu: Ce fel de tipuri de lucrări ați adus în expoziție?

Florența Bogdan: Am și grafică și pictură; pe pânză și pe hârtie.

 

Andrei Prisacariu: În ce domeniu al artei sunteți specializată?

Florența Bogdan: Eu am terminat sculptura și sunt la bază sculptoriță, dar și pictez, cu drag, pictura chiar îmi place, este pasiunea mea, chiar dacă gândul și sufletul mi-au rămas la sculptură.

 

Andrei Prisacariu: Care este lucrarea dvs. cu cea mai interesantă poveste, din această expoziție?

Florența Bogdan: Cred că se numește ”Zgomotul crângului”, este redată ideea de zgomot într-un cuib de păsări, un orășel al păsărilor. Și zgomotul ăsta l-am redat prin tehnica pensulației pusă pe pânză, care e mai tăioasă și mai ascuțită și, cumva, m-am gândit că zgârie puțin privirea și te duce după sunet, este o colaborare între sunet și imagine.

 

Andrei Prisacariu: Credeți că arta va schimba lumea?

Florența Bogdan: Arta schimbă lumea întotdeauna, pentru că frumosul atrage lumea și eu zic că este bine ca oamenii să vină către artă.

 

Andrei Prisacariu: Unde v-ați găsit inspirația, pentru arta dumneavoastră?

Florența Bogdan: În natură, pentru că eu văd foarte multe lucruri în natură, care continuă să fie baza noastră de inspirație, de acolo ne luăm foarte multe idei.

Interviu realizat de Andrei Prisacariu (clasa a VI-a), elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

 

Anca Mihăilă: ”Scopul este ca tu să te depășești pe tine”

Iulia Ciulpan: Cum ați ajuns să le cunoașteți pe celelalte artiste alături de care ați făcut această expoziție?

Anca Mihăilă: Prin intermediul prietenei mele Mari Bucur, una dintre expozante. Ea se cunoștea de mulți ani cu cele două artiste, Katy Andrieș și Florența Bogdan, și așa ne-a cunoscut, prin intermediul acestei idei de expoziție în grup.

 

Iulia Ciulpan: Cine a venit cu ideea de a deschide acestă expoziție?

Anca Mihăilă: Mari Bucur. Ea a avut ideea, ea a lansat provocarea, ea ne-a unit în acest cuib.

 

Iulia Ciulpan: De ce ați dorit să participați la acestă activitate de azi? Ați fi putut foarte bine să refuzați.

Anca Mihăilă: Da, inițial, când s-a propus această idee, puțin am avut teamă. Teamă de ce? De a nu fi în conexiune cu celelalte colege și de ideea de a colabora și de a fi cu lucrări în comunicare cu ele. Mi-a fost teamă și de timp, de-a nu avea timp pentru a face aceste lucrări. Ceramica necesită foarte mult timp, câteva luni, și era teama de a nu avea suficiente lucrări pentru a expune împreună.

 

Iulia Ciulpan: Care dintre lucrările dumneavoastră din expoziție are cea mai interesantă poveste?

Anca Mihăilă: Toate au cam aceeași temă, bine, poate din compoziția mâinilor ar fi unele mai interesante. Cromatic, sunt asemănătoare, dar compozițional sunt diferite.

 

Iulia Ciulpan: De ce ați ales să vă exprimați prin ceramică, și nu print-un alt domeniu al artei plastice?

Anca Mihăilă: A fost o provocare de acum trei ani, când în jurul meu am cunoscut mai mulți ceramiști și ei m-au încurajat în acest drum, și am urmat master în ceramică la București, la Universitatea Națională de Arte. Am studiat doi ani acolo și încă îmi continui studiul în ceramică, individual sau consultându-mă cu artiști sau cu foști profesori.

Iulia Ciulpan: Care este lucrarea de artă de care vă mândriți cel mai mult?

Anca Mihăilă: Anul trecut am avut o expoziție personală, și acolo sunt câteva lucrări care mi-au rămas la suflet. Am lucrat și în sticlă, și acolo este o lucrare,”Brail”, numită, pot să spun că pe aceea nici nu vreau să o dau, o am acasă. E la sufletul meu.

 

Iulia Ciulpan: Ați avut vreo persoană anume care v-a sprijinit de-a lungul acestei călătorii?

Anca Mihăilă: Eu consider că mai multe persoane pot fi, dintre artiști, tot discutând, tot schimbând păreri, și din diferite domenii, că-i ceramică, că-i sticlă, că-i pictură, fiecare a avut acolo un cuvânt și a ajutat la creșterea mea profesională.

 

Iulia Ciulpan: Este, cumva, o lucrare mai nouă aici expoziție cu dumneavoastră? Dacă da, care-i aceasta?

Anca Mihăilă: Toate care sunt acum în expoziție sunt foarte noi și anul acesta le-am lucrat pe toate.

 

Iulia Ciulpan: Care a fost momentul în care dumneavoastră ați fost sigură că doriți să deveniți artist plastic?

Anca Mihăilă: Să știi că, dacă te gândești profund, la cât implică să fii o artistă, nu cred că mai pornești pe drumul acesta. Dar nu-i un scop să devii artistă, scopul este ca tu să te depășești pe tine. Tot lucrând, vrei parcă mai mult, să afli, să cunoști, să știi, și-ți place și nu te gândești ”sunt artistă” sau ”nu sunt artistă”, pur și simplu te exprimi, prin alte forme. Fiecare se exprimă printr-o modalitate personală, prin vorbit, prin cântat, eu am ales să mă exprim prin ceramică.

 

Iulia Ciulpan: Cât de mult timp a durat să pregătiți toată expoziția?

Anca Mihăilă: Am început să lucrez din luna martie, până acum, în noiembrie. Toate aceste luni au fost dedicate numai acestor lucrări, nelucrând ore în șir, având și serviciu, deci după orele de serviciu, sâmbăta.

 

Interviu realizat de Iulia Ciulpan (clasa a V-a), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

 

Mari Bucur: ”Ne-am gândit să ne creăm un loc special, în care să creeze fiecare, în zona sa”

Vlad Gumeniuc: De ce ați ales să organizați această expoziție?

Mari Bucur: Aveam planificat de acum doi ani, nu aveam un titlu pentru ea, dar o aveam planificată, și m-am gândit că e păcat să o fac singură și am ales niște artiste din Bacău, care îmi plac foarte mult: Katy, Florența și Anca. Am zis să fim cât mai diferite, ca să ne iasă ceva frumos, ceva inedit.

 

Vlad Gumeniuc: De ce expoziția se numește “NEST”?

Mari Bucur: Ne-am gândit că suntem ca patru pui într-un cuib, că ne-ar sta bine să fim protejati de paiele cuibului și… de tot… și să ne creăm singuri, așa, un loc special, în care să creeze fiecare, în zona sa. Și s-a făcut un cuib… Și atunci am simțit că ”Nest”, ”Cuib” e cel mai bun titlu… Și toate pictam păsări și flori și era o atmosferă frumoasă.

 

Vlad Gumeniuc: Cum ați ajuns să lucrați împreună?

Mari Bucur: Impreună nu am lucrat. Ne-am pus fotografiile pe messenger. Făceam două – trei lucrări, le postam, ”Aoleu, asta nu merge…”, discutam, scoteam… iar puneam. Ne trimiteam fotografii. Am vorbit împreună mult și am colaborat.

 

Vlad Gumeniuc: Ce lucrări ați adus în expoziție?

Mari Bucur: Ceramică a făcut Anca și noi trei avem grafică și pictură. Eu am cele mai multe picturi.

 

Vlad Gumeniuc: De ce ați ales să contribuiți la expozitie?

Mari Bucur: Stai în atelier… ești tu, cu tine, așa, și nu știi dacă e bine ce faci. Când ieși in public, afli păreri, afli tot felul de vorbe și ai mare nevoie să te vadă lumea, să îți vadă lucrările și expoziția.

 

Vlad Gumeniuc: Care este lucrarea dumneavoastră cu cea mai interesantă poveste din aceasta expoziție?

Mari Bucur: La mine, chiar toate au o poveste. Nu știu, sunt stări, știi… e primăvară, vezi mult verde, te bucuri și vrei și tu să lucrezi cu verde. Încerc și eu să o copiez, dar în felul meu, așa, artistic. După aceea, vara, care este foarte colorată, plină de flori… atunci lucrez cu mult roșu… Și tot așa….

 

Vlad Gumeniuc: Doriți ca arta dvs. să schimbe lumea? Daca da, de ce?

Mari Bucur: Nu știu, văd că aduce bucurie, știi? Adică, cine a cumpărat sau la cine am dăruit o lucrare a mea a fost bucuros și văd că în casă îi face foarte bine.

 

Vlad Gumeniuc: Ce v-ați dori să mai realizați?

Mari Bucur: O să continuăm cu expoziția asta, o dată, la doi, trei ani. Nu știu dacă o să-i păstrăm componența, dar încercăm, a fost foarte faină colaborarea cu fetele.

 

Interviu realizat de Vlad Gumeniuc (clasa a VI-a), elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

 

Foto credits: Iarina Maria Gologan (clasa a VI-a), elevă la Cercul de journalism al Palatului Copiilor Bacău

Prof.coord.: Laura Huiban

 

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri