Lumea contrastelor se reflecta dureros in fiecare eveniment, am simtit-o si la festivitatea de deschidere a noului an scolar. Copiii de bani gata si cei care in prima zi nu au putut purta mândri uniforma scolara, mai mult sau mai putin impusa, au alergat impreuna in curtea scolii „Miron Costin”, pâna la deschiderea festivitatilor.

Unora le-a surâs soarta, iar satisfactia se citea in orice detaliu, gest – de la uniforma impecabila, set complet (inclusiv piesele neobligatorii, gen sacou), pantofiorii de lac, coafurile „lucrate” de ultima moda, rucsacul musai „Violeta”, pâna la telefonul mobil care le-a mai alungat plictiseala pâna au venit „doamnele”, inelul cu pietricica pe care au promis sa il poarte doar pâna incep orele.

Multumirea de sine s-a citit mai ales pe chip, in atitudine, gesturi si priviri.

Bataia din picior, semn a nerabdare, se remarca tot la aceasta categorie de „privilegiati”.

In tabara opusa, generatia „trening si tenisi”, cu ghiozdane vechi, mostenite de la fratii mai mari. Copii insotiti sau nu de parinti, la rândul lor mai tot timpul cu ochii pe ceas, ingrijorati ca intârzie prea mult la serviciu.

Nu si-au permis sa-si ia liber nici in aceasta zi speciala. Pentru acesti din urma copii, universul in care au intrat cu pasi timizi, nesiguri este unul mai mult infricosator. Prea multa agitatie, dupa o vara linistita petrecuta cu bunicii la tara, prea multe informatii, prea multe necunoscute.

„Ce-o fi ala Iphone?”, pare sa se intrebe un pusti pe care au „tabarât” doi dintre colegii mai infipti, entuziasmati nevoie mare de noile achizitii.

Din multimea pestrita se disting mai multe mamici cu bebelusi de doua-trei luni, legati la piept. Una impinge si un carucior in care motaie un baietel de aproape doi ani.

„N-am avut cu cine sa-i las si am venit cu totii la fetita, care intra in clasa pregatitoare – povesteste mama. Cinci copii avem. In afara de cei mici (unul de trei luni, altul de aproape doi ani), avem trei copii la scoala – clasa pregatitoare, a treia si a cincea.

Anul acesta ne-a fost foarte greu. Eu lucrez in spital, iar acum primesc indemnizatie care nu e foarte mare. S-a intâmplat ghinionul ca in urma cu o luna sa fie disponibilizat sotul si de-abia si-a gasit un loc de munca. A fost o adevarata lovitura, tocmai acum la inceput de an scolar.

E greu… Am mai primit de la vecini ceva haine si o uniforma, de fapt doar vestuta, o fustita i-a ramas de la fata mai mare, si in rest am improvizat. Nu am putut sa iau acum decât strictul necesar – câteva creioane de colorat, niste carioci.

Doamna a spus ca ne mai asteapta vreo saptamâna, poate doua.” Geanina, fetita de la pregatitoare, este putin retrasa, intimidata de zarva din jurul ei. A invatat sa scrie câteva litere si spera ca va reusi dupa scoala sa-si faca si temele, dar sa o ajute si pe mama ei cu „bebele”.

Noul anul scolar 2014/2015 a inceput cu mult soare, cu zâmbete, dar si cu emotii, si chiar lacrimi, pentru multi scolari. Fie ei de la oras sau din mediul rural, din Bacau sau de la Nicolae Balcescu, Luncani sau Scorteni, toti elevii s-au indreptat cu pasi timizi spre scoala care ii va forma pe viitor. Clopotelul a sunat ieri in toate unitatile de invatamânt. Forforta specifica unui nou inceput de an scolar s-a simtit inca de la primele ore ale diminetii. Au spus „prezent” cei peste 105.000 de elevi inscrisi in sistemul de invatamânt bacauan din intreg judetul.

Emotii. Chiar si lacrimi. Flori, bucurie, parinti, bunici, verisori. Scolile s-au umplut de prescolari, elevi si liceeni. A sunat clopotelul in toate unitatile de invatamânt din Bacau. 15 septembrie a fost prima zi de incepere a unui nou an scolar. O zi plina. Dupa cele trei luni de vacanta, ieri unitatile de invatamânt au prins, din nou, viata.

Piticii de la „Ferdinand I”

Mare a fost diferenta, ieri, la ceremonia de deschidere a anului scolar, intre exuberanta elevilor din clasele mari de la Colegiul „Ferdinand I” si emotia prichindeilor din clasa pregatitoare, sau „clasa zero”, cum i se mai spune. Unul mai mic decât celalalt, abia vizibili din spatele ghiozdanelor parca supradimensionate, micutii au intrat intr-o lume cu totul noua, cu totul altfel decât cea cunoscuta in gradinita. Si putini au fost cei care au parut a privi lucrurile cu detasare, fiindca cei mai multi s-au smiorcait, s-au agatat temeinic de fustele mamelor, ori au plâns de-a binelea.

Invatatoarea Anisoara Tintaru a avut insa grija sa ii ia cu binisorul si le-a pregatit surprize placute. Asa ca, dupa ce au asistat nedumeriti la toata ceremonia de deschidere a anului scolar, la cuvântarile tuturor oamenilor mari, s-au retras in clasa, strâns flancati de o mare de parinti si bunici parca excesiv de grijulii, dar si amuzati. Au luat loc in bancile mici ca pentru pitici, pe care i-au asteptat sucuri si prajituri, dar si câteva manuale.

Apoi, doamna invatatoare a strigat catalogul si le-a oferit fiecaruia matricola Colegiului, ca semn distinctiv al apartenentei la institutia de invatamânt, plus o cravata, parte a uniformei Colegiului. Iar copiii au rasplatit-o pe Doamna cu flori si un pupic pe obraz. Prima zi a decurs usor, dar totodata, astfel a inceput, pentru 20 de micuti, si lungul drum al cunoasterii. Ovidiu Pauliuc

Un nou inceput la Scoala “Spiru Haret” Bacau

La primul sunet al clopotelului, elevii si profesorii au raspuns cu totii “prezent” la Scoala Gimnaziala, unde festivitatea de deschidere a inceput la ora 09.00. In prim plan au fost, bineinteles, boboceii de la clasele pregatitoare si I.

„Avem doua clase pregatitoare, trei clase I, trei clase a II-a, iar in total, pe toata scoala, sunt inscrisi 554 de elevi. Plecam la un nou drum cu multe sperante. Am reusit ca programul educational pe toate clasele sa fie organizat numai dimineata, o dorinta foarte mare a parintilor, am reorganizat spatiile, inca mai lucram la orare.

Este un nou inceput pentru toti, cu un gând de mai bine si dorinta sa obtinem in continuare rezultate foarte bune, pentru a mentine standardul sus si locul intâi intre toate scolile bacauane”, ne-a declarat prof. Codrin Chiuchi, noul director al scolii, alaturi de prof. Gabriela Veliche, director adjunct. Si parintii au simtit emotiile inceputului, mai ales cei care au copii in clasele pregatitoare.

„Sunt poate emotii mai mari decât ale copiilor. Am doi baieti, unul e mai mare, dar cel mic intra acum in clasa pregatitoare. Atmosfera este foarte placuta”, ne-a declarat o mama. Cei mari, de la gimnaziu, au fost fericiti sa-si revada colegii si profesorii preferati, dupa o lunga pauza. Odata ce s-au reintâlnit, si-au ignorat complet parintii si au stat sa-si povesteasca experientele din vacanta. Roxana Neagu

La tara, scoala incepe pe drum

Scoala a inceput, pentru multi dintre cei 264 de elevi din comuna Scorteni, pe drum. Ca si in alte multe sate din comunele pe care le strabati pâna la Scorteni. Nu poti trece cu vederea ca e prima zi de scoala: toata lumea duce buchetele de flori, hainele tuturor sunt ceva mai altfel ca in zilele obisnuite, ba, pe alocuri erau si uniforme. Ca la oras.

Comuna Scorteni a ramas, de vreo trei ani, cu o singura scoala. In centru, vizavi de primarie. “Nu mai avem copii in comuna – spune primarul Mircea Ambarus. Cauza e cunoscuta si e aceeasi ca in multe alte zone din tara si mai ales din Moldova: satele noastre imbatrânesc, tinerii au plecat la munca in strainatate. Aveam peste 600 de elevi, in trei scoli. Acum mai sunt doar 264. Si natalitatea a scazut, cum e moda vremii.”

Primarul Ambarus a fost si el elev in comuna. La Floresti. Strabatea, pe jos, sase kilometri dus-intors pâna la scoala. Acum comuna are microbuz scolar. Ieri, in prima zi, microbuzul a venit, de la Grigoreni, burdusit. Si de copii, si de parinti. Altii n-au mai avut rabdare si au ajuns la scoala cum au putut. De pe dealul din fata scolii, dintr-un catun de romi, o familie numeroasa a venit la scoala incorpore. Curati, frumos imbracati, iar copiii chiar bine educati. Ne-au dat un “buna dimineata” surprinzator!

“Avem tot mai putini copii, spune directorul scolii, Lidia Cobuz. Dintre romi, unii sunt bine educati, se cunoaste ca cei din familia lor plecati prin strainatate s-au intors cu alte deprinderi acasa. Asa cum se intâpla si cu celelalte familii plecate din sat. Acum avem o singura scoala si numai o grupa de gradinita, in Grigoreni. Dar, avem o scoala ca noua, renovata cu fonduri de la Banca Mondiala. Totul e nou, de la sala de informatica la salile de clasa cu mobilier nou, pâna la grupurile sanitare care arata ca in cel mai mare oras. Copiii intra acolo de drag, de zeci de ori pe zi. Unii n-au vazut asa ceva acasa si cu greu ii putem dezbara sa stea prea mult la baie. Am avut si cazuri in care se spalau si pe cap la chiuveta.” Petru Done

Ajutor de la straini cu suflet mare

Mihaela si Alina Negurita au trait, in urma cu câteva zile, cele mai frumoase si fericite momente din viata lor. Argelia Ledermann le-a dus la ea acasa, in Elvetia.

Surorile Mihaela si Alina Negurita, din Bacau, despre care DESTEPTAREA a scris in nenumarate rânduri inca de când a aflat de cumplita lor boala, au fost, acum, la inceputul lunii septembrie, in Elvetia. Ajutorul a venit din partea unui om de suflet, care a citit despre cazul lor si, impresionat de suferinta nemarginita a celor doua, a facut tot posibilul sa le duca in Elvetia.

„A citit in «Desteptarea» despre cazul nostru si ne-a ajutat. Este vorba despre doamna Argelia Ledermann, care colaboreaza cu Centrul «Daniel» si doamna Marioara Popa, directorul acestui centru din Bacau. A venit la noi, ne-a cunoscut si a tinut neaparat sa mergem la dumneaei acasa, in tara ei. Este un om cu cel mai mare suflet pe care l-am intâlnit pâna acum.”
Alina Negurita

Argelia Ledermann s-a oferit sa suporte pentru amândoua fete, dar si pentru un insotitor (Lenuta Neacsu, vecina lor, care a devenit pentru cele doua surori adevarata mama), tot ce inseamna cheltuieli cu transport, cazare, mâncare, consult. Programarea a fost facuta pentru data de 4 septembrie. Numai ca Alina si Mihaela au ajuns in Elvetia, la invitatia Argeliei Ledermann, inca de pe 1 septembrie.

„Ne-a plimbat peste tot. Am fost si intr-un orasel din Franta, la granita cu Elvetia, dar si in Geneva, la un lac plin cu lebede, la o crescatorie de cai, chiar si la un casino, unde amândoua am câstigat câte 10 euro, am fost si la expozitii de carte, si in Morges. A avut grija de noi de parca eram proprii ei copii. A fost minunat. A fost o experienta pe care nu o sa o uit niciodata.”
Mihaela Negurita

Insa scopul pentru care cele doua surori au ajuns in Elvetia a fost sa fie consultate de un medic specialist in boala lor. Au ajuns in Clinica Valens, la prof. dr. Jürg Kesselring.

„Si dumnealui este un om minunat. A luat-o pe sora mea, pe Mihaela, direct cu caruciorul, singur, si personal a carat-o in cabinet. M-a impresionat mult gestul dumnealui, pentru ca la noi niciodata nu am vazut asa ceva. Am vorbit mult despre boala noastra, ne-a ajutat, ne-a sfatuit, ne-a recomandat un alt stil de alimentatie si mult efort fizic. Multe exercitii. Ne-a spus ca boala noastra poate fi blocata cu foarte mult exercitiu fizic.

Avem nevoie inclusiv de ore de inot si calarie. Visul meu este sa urc pe un cal, iar al surorii mele sa inoate din nou, asa cum o facea in urma cu 10 ani”, a mai spus Alina Negurita. Profesorul le-a propus sa revina in Elvetia si sa se interneze la acea clinica trei saptamâni pentru a le invata ce sa faca, cum sa mânânce corect, cum sa devina independente.

Bucurie. Si speranta.

Chipul lor este din nou vesel. Isi fac sperante ca intr-o zi vor putea invinge boala. La cei 27, respectiv 30 de ani, Mihaela si Alina sufera de o boala rara – Ataxia Friedreich, care ataca toti muschii pâna la degenerare totala. Doua destine identice. Calvarul lor a inceput in urma cu mai bine de 10 ani, iar de atunci si problemele.

Din ce in ce mai crunte si mai amare. Sunt increzatoare in fortele lor, in puterea divinitatii si a celor din jur. Au avut o copilarie frumoasa, atât cât s-a putut. Mama lor le-a parasit de când erau mici, iar intre timp si-a refacut viata si traieste undeva in Pincesti. Doar tatal mai are grija de ele. Alina a terminat Facultatea de Litere, la Universitatea Bacau, sectia româna – engleza, dar nu a mai putut sa-si dea licenta pentru ca boala i-a atacat si musculatura mâinilor. Mihaela e licentiata in Biologie.

A ales aceasta specializare, pentru a-si studia propria boala, pentru a gasi raspunsuri si vindecarea. „Am studiat-o zi de zi timp de patru ani. Am vrut sa cunosc toate detaliile, sa cunosc stiintific aceasta afectiune ca sa o pot invinge”, ne-a spus cu tarie Mihaela, inca de când am cunoscut-o. Pe prima pagina a tezei ei de licenta scrie: „In aceasta lucrare doresc sa va prezint o boala rara – Ataxia Friedreich, boala de care sufar. Mai mult decât simptomatologie, evolutie, tratament, investigatii medicale, vreau sa va prezint drama mea. Iar motto-ul meu ales – Sanatatea nu poate fi totul, dar fara sanatate totul este nimic.”

DESTEPTAREA a deschis o campanie umanitara pentru ele, inca din luna aprilie. Pâna acum au reusit sa strânga suma de 53.993 lei si 2.340 de euro. Amândoua au nevoie de ajutorul nostru. Haideti sa fim solidari in continuare cu ele!
Cine doreste sa le ajute financiar poate trimite donatia in contul de PayPal:
alina_negurita@yahoo.com
Celelalte conturi bancare sunt:
– la BCR Bacau: RO63RNCB0313104504500001 – in lei
– la ING Bacau: RO13INGB0000999901423473 – in lei
RO90INGB0000999904249734 – in euro

A vrut sa se sinucida dupa o cearta cu iubita

La acest gest a recurs un tânar de 24 de ani, din municipiul Bacau. Acesta a fost adus la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Judetean Bacau dupa ce a incercat sa-si puna capat zilelor cu o combinatie de alcool si medicamente. Medicii de garda i-au acordat primul ajutor, insa va trebui sa fie consiliat si de psihiatri. Se pare ca acesta a vrut sa se sinucida dupa ce s-a certat cu iubita sa.

A murit la pescuit

Un barbat de 57 de ani si-a gasit sfârsitul pe malul râului Siret, in comuna Saucesti. Omul si-a luat sculele si a plecat la pescuit, numai ca, la un moment dat, i s-a facut rau, a inceput sa acuze dureri in piept si a cazut la pamânt. Ceilalti pescari care erau in zona au solicitat interventia unui echipaj de la Ambulanta care s-a deplasat la fata locului si a incercat sa-l resusciteze, insa fara rezultat.

Fugeau de puscarie, dar nu au scapat

Politistii de la Investigatii Criminale Moinesti au depistat un tânar de 26 ani, din localitate, care avea un mandat de executare a pedepsei cu inchisoarea, emis de Judecatoria Moinesti. El fusese condamnat la zece luni de detentie pentru o infractiune de vatamare corporala. Si la Onesti a fost prins un urmarit, in vârsta de 22 de ani, care are de stat un an si sase luni in spatele gratiile pentru furt. Primul a fost inchis in Penitenciarul Bacau, iar al doilea in Centrul de Retinere si Arestare Preventiva de la Inspectoratul de Politie Judetean Bacau.

Un detinut bacauan a obtinut in aceasta vara despagubiri morale de la CEDO, de 3.300 de euro, dupa ce a reclamat conditiile mizerabile din arestul Politiei si Penitenciarul Bacau.

Gabi Ainald Mihailescu (43 ani) din Bacau, aflat in Penitenciarul Vaslui, a facut, zilele acestea, o cerere la Judecatoria Vaslui prin care solicita obligarea statului român, prin Ministerul de Finante, la plata despagubirilor stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) la inceputul lunii iulie, mentioneaza, intr-un articol, corespondentul din Vaslui al ziarului Adevarul.

Mihailescu a fost condamnat, in 2012, la 10 ani de inchisoare, pentru trafic de persoane. In acelasi an, detinutul bacauan a facut plângere la CEDO in care reclama conditiile mizerabile din arestul IPJ Bacau si Penitenciarul Bacau si incalcarea flagranta a celor mai elementare drepturi, cum ar fi asistenta medicala. In cererea trimisa la CEDO, detinutul acuza ca in perioada arestului preventiv nu i s-ar fi permis sa urmeze un tratament de specialitate, nici macar cu medicamente aduse de sotia sa, si din aceasta cauza si-ar fi pierdut vederea.

Acuzatiile sunt legate si de conditiile din arestul IPJ si penitenciar. Mihailescu sustine ca a fost tinut la un loc cu detinuti fumatori, fapt ce i-ar fi afectat sanatatea, ca a fost nevoit sa doarma pe jos pentru ca nu existau suficiente paturi, pe saltele foarte vechi si mizerabile, fara lenjerie, patura sau perna si sa manânce pe podea, intrucât celulele nu erau mobilate.

Detinutul povesteste ca a fost obligat sa suporte conditii de detentie inumane in celule supraaglomerate care se inundau frecvent cu dejectii, atunci când conductele de baie si wc-uri se defectau. La fel ca multi alti detinuti incarcerati in Penitenciarul Bacau sau aflati doar in tranzit, Mihailescu vorbeste in plângerea facuta la CEDO si despre plosnite, dar si despre mâncarea stricata. CEDO i-a dat câstig de cauza, dar nu a admis despagubirile cerute de el, de 3,5 milioane euro, ci doar 3.300 de euro.

Si ceilalti detinuti au avut de suferit, este concluzia CEDO

CEDO arata ca „în temeiul articolului 3 al Conventiei Europene, statul trebuie sa se asigure ca o persoana este detinuta în conditii care sunt compatibile cu respectarea demnitatii sale umane”. In opinia instantei europene, lipsa spatiului într-o celula de închisoare este inclusa in categoria „conditiilor de detentie degradante”.

„Chiar si la gradul de ocupare prezentat de Guvern, spatiul de locuit al reclamantului în timpul perioadelor petrecute în custodia politiei si Penitenciarului Bacau pare sa fi fost în mod regulat sub 4 mp, uneori chiar la nivelul de 1,8 mp. Curtea observa ca, potrivit dovezilor disponibile, celulele de politie nu au avut nici mobilier, cu exceptia paturilor. În plus, din câte se pare, conductele de apa care curg din tavan în inchisoarea din Bacau nu au fost reparate pâna în august 2012.” Prin urmare, CEDO concluzioneaza ca nu doar Mihailescu a avut de suferit in detentie, in acea perioada, ci si ceilalti detinuti.

„Curtea a constatat în mod frecvent o incalcare a articolului 3 al Conventiei din cauza lipsei de spatiu acordat detinutilor si alte conditii nesatisfacatoare. Curtea considera ca suferinta si frustrarea reclamantului nu pot fi compensate prin simpla constatare a unei încalcari. Facând o evaluare în mod echitabil, Curtea acorda reclamantului 3.300 euro cu titlu de prejudiciu moral”, se arata in hotarârea CEDO. Statul român trebuie sa plateasca aceste despagubiri in termen de trei luni de la data la care hotarârea ramâne definitiva.

Penitenciarul are grija chiar si de numarul de calorii din mâncare

Reactia reprezentantilor Penitenciarului Bacau la toate aceste acuzatii si constatari ale CEDO este mai mult decât bizara. Niciuna dintre toate aceste probleme nu este confirmata. Din contra, citind comunicatul trimis de Penitenciar, ai spune ca detinutii au parte de conditii excelente – pat individual, saltele, perne, lenjerie de pat si paturi, camerele de detentie sunt prevazute cu fereastra, ce permite iluminatul natural si aerisirea, spatiu pentru depozitarea alimentelor si pentru servit masa.

Mai mult decât atât, „Normele de hrana sunt concepute astfel încât sa asigure numarul de calorii aferente (2855 calorii), iar distribuirea zilnica a hranei în sectiile de detinere se face în prezenta supraveghetorilor aflati în serviciu. La blocul alimentar, unde se prepara hrana detinutilor, se consemneaza zilnic aspecte legate de calitatea hranei si respectarea conditiilor igienice sanitare, aceasta fiind verificata din punct de vedere organoleptic de un cadru medical si de directorul locului de detinere si degustata de un reprezentant al persoanelor private de libertate înainte de servirea acesteia.

Igienizarea camerelor de detinere se realizeaza permanent si la nivelul unitatii nu a fost semnalata o infestare continua cu insecte parazite de tipul plosnitelor.” – inspector principal Madalina Matasaru, purtator de cuvânt Penitenciarul Bacau. Legat de problemele oftalmologice ale lui Mihailescu, reprezentantii Penitenciarului sustin ca „au fost identificate la momentul încarcerarii în sistemul penitenciar, acestea fiind dobândite în perioada de dinaintea arestarii”.

 
IPJ Bacau: „I s-a asigurat pat, saltea, patura, cearceaf si perna”

In replica, oficialii de la Inspectoratul de Politie Judetean (IPJ) Bacau sustin ca detinutul care s-a plâns la CEDO a avut parte de aceleasi conditii de detentie ca si ceilalti incarcerati in Arest si ca nu s-a inregistrat nicio reclamatie in acest sens.

„Acesta s-a aflat intr-o camera cu persoane majore si nu a depus nicio solicitare referitoare la repartizarea intr-o alta camera. Dreptul la vizita cu familia pe perioada incarcerarii a fost asigurat petentului saptamânal, beneficiind de 4 vizite pe toata perioada detentiei sale (o luna), primind de la familie ce a solicitat si avea dreptul”, se arata intr-un raspuns oficial remis de IPJ Bacau la solicitarea cotidianului Desteptarea.

Politistii mai spun ca acesta nu a cerut sa fie examinat medical, dar ca in urma consultatiilor acordate de catre medicul unitatii si a recomandarilor primite, el a fost escortat la Spitalul Judetean Bacau, unde a beneficiat de investigatii medicale de specialitate in sectiile Oftalmologie si Psihiatrie. (G.P.)

La Colegiul National Catolic „Sf.Iosif ” Bacau, inceputul de an scolar a fost … altfel. Aici, elevii au participat, ca in fiecare an, la o liturghie, care a inceput la ora 10.00 si a fost oficiata de PS Petru Gherghel, episcop al Diecezei romano-catolice din Iasi, alaturi de preotul Isidor Dâsca,decan al Bacaului, si pr.dr.Anton Saboanu, parintele director al colegiului, impreuna cu invitatii de la Iasi, pr. Benone Lucaci, rectorul Institutului Teologic Romano – Catolic „Sf.Iosif”, si pr. Eduard Soare, prorector.

„Sa fiti toti precum floarea soarelui, sa va indreptati mereu spre lumina, sa cautati lumina cunoasterii, dar, mai presus de toate, lumina lui Dumnezeu”, s-a adresat audientei PS Petru Gherghel. Intreaga sarbatoare s-a tinut la Seminarul Romano-Catolic din Gheraiesti, parte integranta a colegiului, la care au participat toate cadrele didactice si cei 440 de elevi, printre care si „bobocii” din cele 4 clase de a IX-a (una de matematica – informatica, doua de socio-umane si inca una cu seminaristi baieti, de la Teologie).

„Scoala, pentru noi, este intâlnirea cu istoria, traditia, cultura, stiinta, dar, in primul rând, cu omul. Omul in devenirea lui, cu framântarile, asteptarile, idealurile sale. Consider ca tinerii incredintati noua nu sunt doar niste recipiente care asteapta sa fie umplute cu informatii, ci oameni care au nevoie de adevaruri, de speranta, de comuniune.

Le putem oferi elevilor nostri adevaruri sau doar frânturi de adevar, dar trebuie sa ne raportam mereu la adevarul suprem care raspunde nevoilor lor, aspiratiilor profunde.

Le putem oferi speranta, amintindu-ne ca «daca Dumnezeu nu construieste o casa, in zadar trudesc cei care lucreaza la ea». De aceea, imi doresc intotdeauna ca profesorii scolii noastre sa iubeasca ceea ce invata si pe cei pe care ii invata”, a declarat si pr.dr.Anton Saboanu. In final, dupa aproape doua ore de momente solemne, cadrele didactice au oferit agapa invitatilor care au participat la cocelebrare, iar elevilor, cozonac si suc.

Timp de aproape o luna, taranii nu vor mai avea voie sa-si duca animalele la târg. Interdictia a intervenit in contextul actual al proliferarii bolii limbii albastre (bluetongue), fenomen manifestat la efectivele de cornute.

„Prin urmare, incepând din data de 8 septembrie si pâna pe 5 octombrie, cele opt târguri de animale din tot judetul vor fi inchise. Noi ii informam si pe aceasta cale pe detinatorii de animale, respectiv vite, capre si oi, sa nu deplaseze efectivele in afara stânilor sau a staulelor.

Doar in caz exceptional, se va permite transferul animalelor in baza unei notificari scrise la care detinatorul de animale a si primit autorizatie de la noi”, a precizat Florin Balta, purtatorul de cuvânt al Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Bacau.

De altfel, inspectorii sanitar-veterinari vor derula controale pe aceasta tema, insotiti fiind de lucratorii Politiei, la toate cele 8 târguri de animale care se organizeaza in zilele de sâmbata si duminica.

Din pacate, de interdictie vor fi afectati si proprietarii de pasari si porci, desi boala nu afecteaza aceste specii. In plus, bluetongue este perfect tratabila si netransmisibila altor animale decât cele din categoria cornutelor. „Boala se vindeca usor cu tratamentul de rigoare. In plus, boala este sezoniera, manifestata in conditii de temperatura ridicata, deci daca s-ar raci vremea, vor disparea vectorii si implicit boala”, au explicat veterinarii.

Aceasta boala nu se transmite la om, prin contactul direct cu animalul bolnav. Prevenirea bolii se face prin dezinsectii periodice, pentru a distruge insectele hematofage care transmit boala. Se recomanda ca animalele sa nu fie scoase la pascut pe islazurile comunale si sa fie tinute, în special, în grajdurile curatate, unde a fost efectuata dezinsectia.

Clopotelul a sunat inceperea noului an scolar si pentru elevii din clasele mai mari, si pentru liceeni, si pentru directori, si pentru profesori. Curtea Colegiul National „Vasile Alecsandri” a fost si ea neincapatoare pentru cei peste 1.200 de elevi.

Primul cuvânt la festivitatea de deschidere a apartinut directorului general adjunct, prof. Loredana Ghelasa, care a vorbit despre emotia specifica noului inceput, apoi a urmat directorul colegiului, prof. Calin Boamba, care a declarat ca „noua echipa de conducere va continua proiectele incepute de fostii directori, dar va implementa si altele noi, atât pe plan local, cât si regional si national.” Din prezidiu a mai facut parte, ca invitat, si viceprimarul Bacaului, care a preluat atributiile de primar, Vasile Tescaru.

„Vin in acest colegiu de ani buni, nu numai la deschiderea de an scolar, ci si cu ocazia premierii elevilor cu bursele scolare acordate de Primaria Bacau. Felicit bobocii care au ales sa invete aici, doresc mult succes si elevilor de clasa a XII-a care sunt in fata unui mare examen, si ii asigur pe toti, inclusiv pe profesorii buni de aici, ca vor avea in continuare sprijinul autoritatii locale si vor gasi mereu in Primaria Bacau un partener de incredere.”
Vasile Tescaru, primarul interimar al Bacaului

Inceperea scolii a fost un motiv de bucurie pentru cei mai mari, care si-au revazut colegii si isi fac deja planuri de viitor. „Noi suntem elevi de a IX-a, dar ne cunoastem pentru ca venim de la aceeasi scoala, ne-am mai intâlnit si in vacanta. Am ales acest liceu pentru ca e cel mai bun si de viitor”, a declarat la unison, un grup de elevi format din Octavian Bulai, Andrei Doros, Vlad Prejvara si Stefania Micu – toti din clasa a IX-a C.

Studenti printre elevi

O mare surpriza a fost si pentru prof. Oana Jugariu, care s-a reintâlnit cu fostii elevi – Eveline Lungu, acum studenta la Politehnica in Bucuresti, Victor Kerekes, student la Politehnica Cluj, Florina Tabacaru, studenta la Medicina Dentara Iasi, si Ciprian Nistor, de la Politehnica Bucuresti – ce au tinut neaparat sa participe la deschiderea unui nou an scolar in liceul care i-a format. „Vom incerca sa venim in fiecare an. Ne face placere sa o revedem pe doamna diriginta, sa ne revedem colegiul, sa retraim emotiile pe care le-am simtit când eram si noi la inceput, in clasa a IX-a. E frumos aici. A fost ca o a doua familie pentru noi toti”, ne-au declarat in cor.

Final plin de emotii

Manifestarea de inceput de an scolar s-a terminat la Colegiul „Alecsandri” cu un Te Deum, la care au participat doar cadrele didactice si in care cei doi preoti invitati, pr. Lucian Adam, coordonatorul tuturor profesorilor de religie catolica, si pr. Marius Popescu, prof.dr.univ. la Universitatea Iasi si paroh al Bisericii „Sf.Ioan” Bacau, au dat tuturor binecuvântarea si au oficiat o slujba de pomenire pentru cei care au plecat in Cer: profesorii Anamia Gireada, Marin Preda, Dan Grigore, Margareta Macovei si elevul Andrei Cobuz.

La ora 9 fix, curtea Scolii „George Bacovia” din Bacau rasuna de chiotele copiilor. Cei mai mari, cu state vechi in scoala erau mai seriosi, insa, centrul veseliei era la clasa zero. Dorul de fostii colegi de gradinita, regasirea cu o parte dintre ei i-a surprins in mod vadit pe parintii prichindeilor care abia s-au despartit de gradinita.

Tantosi si frumosi in uniformele noi, copiii din clasa pregatitoare au fost primii care au dat semne de oboseala. Careul format la inceput de an scolar a fost elementul de noutate pentru boboci, insa, organizatorii s-au gândit la piciorusele celor mici si le-au oferit locuri pe bancute.

Directorul Clement Florescu a tinut sa le reaminteasca parintilor ca au datoria de a trece mai des pe la scoala, de a evalua situatia copilului impreuna cu dascalii si de a stabili impreuna cu acestia pasii de urmat in vederea imbunatatirii situatiei la invatatura, acolo unde este cazul.

Odata cu incheierea discursurilor, cei mai mici dintre elevi au pasit in scoala trecând pe sub un pod de flori, improvizat de colegii mai mari. Urmati indeaproape de parinti si bunici, au intrat in salile de clasa, au facut cunostinta cu invatatoarele sau cu noii profesori.

„Ma uit la ei si nu imi vine sa cred cât au crescut. Parca mai ieri mergeau la gradinita si invatau tainele abecedarului, iar astazi sunt deja scolari. Ce-i mai rau pentru noi bunicii este faptul ca s-a terminat vacanta iar parintii i-au luat pe cei mici de lânga noi”, declara Gina Ionescu, bunica unui copil din clasa pregatitoare. Pentru copii, timpul s-a scurs repede.

„Ne-am jucat, am desenat o floricica si o inimioara, am facut cunostinta cu doamna si cu ceilalti copii si ne-am distrat”, spune Denisa Apostol, eleva in clasa zero. Prima zi de scoala a fost si cea mai scurta, pentru ca majoritatea dascalilor nu i-au tinut in banci pe copii mai mult de doua ore.

Prima zi de scoala a insemnat prilej de griji pentru foarte multi copii, data fiind reintâlnirea cu toti ceilalti colegi. Ba ca garderoba e neconforma cu moda, ba ca tableta sau telefonul nu sunt la ultimul nivel al tehnologiei si multe alte asemenea. In acelasi timp, intr-un satuc mic din comuna Izvoru Berheciului, prima zi de scoala a fost de asemenea prilej de griji pentru doua surori, Ramona si Elena, una de clasa a III-a si celalala de clasa a V-a.

Dar cu totul altfel de griji. Si-au pregatit inca de acum doua saptamâni singurele rânduri de lenjerie si corapei pe care le au, le-au asezat cu grija intr-un colt de pat si nu s-au mai atins de ele pâna ieri dimineata. Le lipsesc din ghiozdane multe lucruri dintre cele atât de obisnuite pentru alti copii. De exemplu, pâna acum, nu au scris niciodata cu stilouri.

Dar poate ce le lipseste cel mai mult este sa le duca si pe ele la scoala cineva din familie, macar in prima zi, sa le fie alaturi, asa cum li se intâmpla atât de multor copii care poate nici nu pretuiesc acest lucru, intrat in rutina. Parintii le sunt plecati la munca, in Italia, bunici nu mai au, iar fratele mai mare este inchis 25 de ani, pentru crima. Locuiesc la cine apuca. Acum, sunt gazduite si hranite de un localnic de vreo 60 de ani si sotia lui, tarani truditori cu mult suflet. „Au locuit si la altii, aproape un an la unul, alte câteva luni la altul, iar acum sunt la mine. Avem loc si pentru ele, e pacat sa fie lasate de izbeliste. Mama lor suna, se intereseaza de ele, le mai trimite pachete cu haine si altele, dar nu e lânga ele”, spune parintele de ocazie, tata si el a trei copii, aflati acum la casele lor.

Ultima oara când a fost in tara, mama le-a cumparat fetitelor ghiozdane si le-a lasat 300 de lei, sa aiba de alte cheltuieli cu scoala. Apoi a plecat, iar in urma au ramas doua suflete apasate de singuratatea a carei greutate doar orfanii poate o inteleg.

Fetitele au avut un mic noroc spre sfârsitul lunii august, când o alta fetita, pe numele ei Laura Stoica, a aflat despre soarta apasatoare a micutelor pe când se afla in vacanta acolo, in micul satuc. Laura e eleva in clasa a VII-a la un colegiu bacauan si a fost atât de marcata de lipsurile fetitelor, incât si-a convins parintii sa le cumpere Ramonei si Elenei toate cele necesare scolii, dar in primul rând stilouri. Alaturi a pus o multime de haine din propria garderoba, iar toate acestea le-a daruit micutelor duminica, inainte de inceputul scolii. Si nu poate fi descrisa emotia fetitelor atunci când au deschis penarele pline si când una dintre ele a intrebat, sfios, ce sunt cariocile. Si nici emotia sau curiozitatea lor atunci când Laura le-a explicat cum se folosesc stilourile si cum li se monteaza rezervele.

Luni dimineata, Ramona si Elena s-au imbracat frumos, cu hainute noi si au asteptat microbuzul scolar, sa le duca la Izvoru. Scoala a inceput altfel si pentru ele, si chiar daca nu au tableta sau smartphone, dar nici pe cineva drag ca sa le insoteasca, macar au stilouri noi, pentru prima data in viata lor de eleve.