Inainte vreme, la scoala, se invata meserie. Indiferent de ce profil urmai, când plecai de pe bancile scolilor erai pregatit, atât cât putea un ucenic de 16-19 ani, sa prestezi intr-un domeniu sau altul. Imi aduc aminte ca, in programul scolar, erau dedicate zeci de ore, in fiecare luna, practicii in atelierele scolilor.
Aici, invatai cu adevarat sa tii cu folos un ciocan in mâna, sa folosesti mistria sau sa masori tensiunea intr-o retea electrica. Din timpul liceului, stiai cum sa pui o atela, sa bandajezi o rana sau sa acorzi primul ajutor in situatii extreme. Aveai deja meseria in tine. Imi aduc aminte de un meserias care, cu ani in urma, mi-a pus faianta in bucatarie. Era atât de entuziasmat omul de ceea ce facea, incât totul devenise o bagatela.
In plus, de bun ce era, nu mai prididea sa le faca fata ofertelor venite prin telefonul fara fir: din gura in gura. „Mi-am dorit atât de mult sa ajung la Liceul de constructii, incât am plâns când am fost admis”, povestea meseriasul meu. Dupa ’89, din pacate, cultul meseriilor, promovat de aceste unitati de invatamânt, s-a pierdut, „multumita” in principal ministrilor care s-au perindat in cei 25 de ani, fiecare dorind sa lase un semn in urma sa.
Numai ca aceste semne s-au dovedit a fi adevarate schingiuiri ale sistemului, copiii si parintii lor, deopotriva, fiind debusolati de schimbarile dese care interveneau de la un an la altul, de la o legislatura la alta. Pe de alta parte, cei care reuseau sa treaca de BAC, aproape ca nu aveau nicio sansa sa-si gaseasca de lucru, din simplul fapt ca nu stiu sa faca nimic.
A trebuit sa ajungem in anul de gratie 2014, pentru ca niste francezi sa ne reaminteasca despre bogatia existenta in român, si nu de ieri, de azi, ci de sute de ani: talentul nativ al meseriasului. Abia acum am inteles din nou ca „meseria e bratara de aur”.
Caci strainii sunt cei care le-au propus dascalilor bacauani sa porneasca o colaborare, in premiera, cu producatori de materiale de constructii, lideri mondiali in domeniu. In felul acesta, priceperea românilor are mai multe sanse sa se regaseasca si la cei de acasa, nu doar la meseriasii goniti in Occident de viata grea din tara. Mai ales acum, când tehnologiile au evoluat, ajungând la un nivel pe care nici macar nu-l visam in urma cu trei decenii.
