Frigul din ultimele zile le-a dat mari batai de cap soferilor. Cel mai mult au avut de suferit cei ai caror masini au refuzat sa porneasca la primele ore ale diminetii. Gerul napraznic a inghetat motoarele, mecanismele s-au miscat greu, iar acumulatorii masinilor au ramas fara energie.

In lipsa altor resurse, soferii au apelat la vecini sau la prietenii care au masini sa-i ajute sa reporneasca motoarele. Temperaturile de – 20 de grade au fost un test si pentru Adi Vanea, detinatorul unui autoturism marca Ford.

„N-as fi crezut vreodata ca o sa ma lase masina din cauza frigului. Este tare greu cu motoarele capsulate in astfel de situatii. Am apelat in schimb la un prieten care a venit cu masina si mi-a dat curent”, spune Adi Vanea.

Cum gerul a transformat destule masini in blocuri inerte de metal inghetat, multi soferi au fost nevoiti sa caute solutii alternative. Unii au apelat la redresoare, altii l-a conducatorii auto pe care i-au gasit in parcare.

Soferii cu experienta spun ca la temperaturi extrem de scazute, curentul de pornire al bateriei ar trebui sa fie mai mare pentru a ajuta la pornirea motorului. „La temperaturi de – 20 de grade, bateria ar trebui sa dea tot ce are mai bun, insa, de multe ori nu se intampla acest lucru pentru ca la astfel de temperaturi capacitatea bateriei scade cu pana la 50 la suta.

In plus, gerul afecteaza piesele din motor aflate in miscare, iar frecarile suplimentare solicita intens motorul. Din aceasta cauza este recomandat sa folosim iarna un ulei de calitate superioara aditivat”, declara Radu Custura, mecanic intr-un service auto.

Meseriasii le recomanda soferilor ca pe timp de ger sa nu tureze excesiv motorul rece, iar accelerarile trebuie sa fie cat mai line si progresive cu putiinta.

Era odata un joc care se numea „Fazan”. Tâlcul expresiei ,,ai cazut de fazan’’ este greu de patruns. A fost asociat, intr-o societate mai elitista, cu expresia neaosa ,,ai cazut de prost’’, folosit ca si compliment.

Adica nu te supara frate, asta e! Despre fazanit… multe povesti. Iarasi asociate unor stari normale. Ba ca este ceva fraged, dar pute, pâna a-ti da seama ca ce rezulta este comestibil si, mai ales, gustos, ba ca un lucru, indiferent care, are timpul lui de asteptare. Fezandatul aduce ideea, chiar daca vorbim despre o pasare, ca si mistretul sau iepurele, pentru a bucura papilele gustative, trebuie sa ,,zaca’’ câteva zile la macerat.

Sa fie clar, nu vorbim aici de fazanii crescuti intensiv, indopati si jumuliti ca niste gaini, nici macar cufurite, pe care ii putem cumpara odata cu potârnichile din marile magazine. Fazanul este o pasare desteapta, cu penaj frumos si carne gustoasa, dar putina, care traieste si se inmulteste liber, in arealul marilor bazine hidrografice. Fara ajutorul unui câine special dresat, nevasta vânatorului se va uita degeaba in farfurie. Drept dovada ca nici cea mai simpla reteta, din cartile vechi de bucate, nu-ti recomanda sa te apuci de treaba daca nu pui in tigaie macar doua bucati. Era sa le spun… piese.

„Ocaziile nu se repeta”

Pospai de zapada abia asternuta in lunca Siretului. Se anunta ger si viscol. In câteva zile avea sa vina peste noi iarna cea adevarata. Primesc seara un telefon de la Dom’ profesor. ,,Mâine mergem la fazani. Poti sa vii?” Asteptam invitatia aceasta de mult timp, numai ca a doua zi aveam programate alte treburi. ,,Nea Nelu… ocaziile nu se repeta!”. L-am intrebat la ce ora este plecarea, promitând ca-l sun intr-o ora.

Dimineata eram la punctul de intâlnire, echipat cu cel mai bun teleobiectiv din dotare. Pornim din Bacau incolonati, in ghilimele, datorita traficului, spre fondul de vânatoare de la Buhoci. Oprim undeva, la marginea comunei. Am luat ca punct de reper acoperisul unei case vopsit in rosu. Aici lunca se invecineaza cu dealul impadurit. O liniste sacra la nici douazeci de kilometri de oras. Sus, zona impadurita este imparatia mistretilor. In partea mediana, cotcodacitul gainilor arata ca ar fi o vulpe.

Iepurii oscileaza dintr-o latura in alta (traversând soseaua care desparte doua habitaturi diferite) doar noaptea. Printre spinii de macies si catina se ascund inaripatele. Exista autorizatie pentru douazeci de fazani. Am parcat toti masinile pe marginea unui drum care se infunda in lunca. Sedinta tehnica, vestele obligatorii si bucuria patrupedelor dresate imi dau incredere ca voi avea o vânatoare foto reusita.

Boni, Beti, Rudi, Bella, Sara

Nu exista vânatoare de fazani fara câine de vânatoare special dresat. Cu cât este mai antrenat, cu atât vânatorul, daca si el are reflexul de a apasa când trebuie pe tragaci, are mai multe sanse de a indesa in tolba o piesa la colectie. Pornim pe poteca ce desparte miristea de stuf, fiecare pe o directie prestabilita.

,,Nu va grabiti, lasati câinii sa-si faca treaba.’’ Stau in spatele sefului, la doi metri distanta, sa nu-l incurc. Degetul pare ca s-a lipit pe declansator. Armele nu mai au piedica pusa. La fazani, daca iti suna telefonul nu e nicio problema. Totul e sa fii pe faza. Depasim liziera ce desparte zona inundabila de o portiune de teren, proaspat arata. In fata a mai ramas doar italianul, impreuna cu sotia, care si-a asumat cu placere si rolul de traducator. Noi suntem invitatii domnului profesor, la o lectie de biologie predata pe viu.

Numai ca Ordonseli are o Bereta, cu o singura teava, care se incarca automat. Maxim trei cartuse. Este numarul impus de Comunitatea Europeana, la acest tip de arma. Aveam sa ma conving, peste doua minute, ca nu o tine degeaba in mâna. Rudi, de rasa Spaniol breton, câinele lor, deja adulmecase urma. Fâl fâl si deodata poc. Cred ca am tras in acelasi timp. La doua secunde, inca doua focuri din latura estica. ,,V-am spus ca este vânat! Este. Mergeti incet.”

Când vizualizez pe monitor actiunea, simt in nari mirosul prafului de pusca. O senzatie ciudata da sa ma cuprinda. Parca as fi apasat eu pe tragaci. De peste deal, din padure, alte ecouri. Alti vânatori. Imi revin repede. Vânatoarea organizata are rolul ei. De a mentine echilibrul. Si-mi vin in minte câte plângeri au venit la redactie, peste vara.

Revad amaraciunea acelor oameni care si-au vazut recoltele distruse de mistreti. Isi pazeau noaptea ogoarele cu talangi si faclii. Cei drept, si omul a intrat peste ei, reducându-le habitatul. In desis, lupta cu viata ascute instinctele. Nu mai este o joaca. Doar supravietuire. Câinii adulmeca si trec. Cocotata, la mijlocul unui pom din adunatura de spini, fazanita nu misca o pana. Asteapta ca raul sa plece.

,,O vânatoare la fazani, ca sa fie reusita, trebuie sa indeplineasca trei conditii. Optim ar fi sa fie cinci câini la cinsprezece vânatori. Dar daca doi vânatori stau unul lânga altul, si din graba de a trage uita sa ocheasca…? A doua conditie este sa-ti dresezi bine câinele. Dar sa-l lasi sa-si faca treaba asa cum simte el. Sa inveti sa-i recunosti reactiile. Areturile false se fac pe urma proaspata, când vânatul este plecat de acolo. Dupa intensitatea mirosului, câinele isi da seama in ce directie a luat-o vânatul. Si a treia… Calm, atentie si rabdare. Multa rabdare. Aici graba strica treaba.”

Merg in urma domnului profesor Catalin Rang si inteleg de ce este atât de respectat de catre ceilalti vânatori. Tot ce a spus s-a adeverit. Ba ca acolo, intr-un colt de luminis, „trebuie sa fie un iepure”. N-au trecut doua minute si urechiatul a zbughit-o printe vânatori in desis. „Lânga copacul ala inalt sunt doua piese”.

Nu trece un minut si doi fazani zboara. Nu apuca nimeni sa traga. Cred ca a repetat de zece ori cuvintele ,,se grabesc’’, ,,n-au rabdare”, cu morala: ,,nu-i asa ca nu este vânat?” La primul fazan care s-a ridicat in fata noastra nu a tras. Un copac ar fi deviat focul. Pe al doilea nu l-a ratat. Nici eu. Un fulg de puf, coborât dintr-un zbor fara intoarcere, mi-a cazut in palma intinsa. Pacat ca n-am putut recupera si restul, piesa cazând intro zona inaccesibila patrupedelor. Umblam de ore bune pe poteci incâlcite in spini, ascultând. Si as mai fi mers, furat de vocea domoala a maestrului. Retrairi de trairi, intr-o lunca a Siretulului, cu fructe de coacaz, matraguna si catina.

Trei in unu

Câinii au obosit. Ne pregatim de plecat spre casa. ,,Uite, aici e mâncare, miroase a catina zdrobita.” Si când se intoarce spre mine, ma vede cum molfaiam câteva boabe… de sete. Zâmbetul i se deschide larg sub mustata stufoasa. Ma simt de parca m-a prins la furat. Insa Beti si Boni zvâcnesc ca din arc. Simt urma proaspata.

,,Aici e o piesa”. Zece secunde a durat. Din dreapta, fâl fâl fâl… si poc! N-am mai avut timp sa scot aparatul din „pufoaica” mea de camuflaj, unde il tineam la caldura. L-am vazut pe dom’ profesor cum ia linia de ochire. Poc! Zborul cade frânt. Au fost doua focuri simultane. De cealalta parte a desisului, Marius a tras si el. Boni face aportul.

Nea Tuti ia fazanul si il da italianului. El a tras primul. Sunt regulile nescrise ale vânatorii. Frustat ca nu am facut fotografii, ma bucur ca am vazut cu ambii ochi, totul. Ciripit de pasarele in crâng. ,,Daca esti la dibuit la caprioare si a cântat mierla, poti sa te duci acasa.” Mergem si noi la masini. Ii fac o poza lui Ordonseli, cu cei trei fazani impuscati. Nu este deloc incântat de o asa mica captura. Nu-i nimic, este bine primit si la urmatoarea iesire. Fazani sunt.

[wonderplugin_gallery id=”140″]
[/lock_content]

Sute de familii din Bacau vor beneficia de confort sporit in locuinte, pentru ca Primaria le va izola blocurile. Consiliul Local a aprobat, in ultima sa sedinta, alocarea fondurilor necesare pentru anveloparea a zeci de imobile din oras.

Acestea sunt din toate zonele si figureaza pe lista pentru ca asociatiile de locatari de care apartin au depus documentatia necesara la Primarie, aprobata prin semnaturi de toti locatarii. De altfel, izolarea blocurilor este unul dintre principalele proiecte pe care Primaria si l-a asumat pentru acest an, atât prin fonduri proprii, dar si cu fonduri europene.

„Preocuparea muncipalitatii bacauane este in contextul preocuparilor Uniunii Europene de conservare a energiilor, de crestere a confortului termic in locuinte si de scadere cu circa 45-55% a costurilor pentru intretinere. Totodata, programul de izolare va imbunatati si estetica urbanistica. Municipalitatea va incepe, anul acesta, reabilitarea mai multor blocuri cu fonduri europene nerambursabile, iar rezultatele vor fi vizibile.”
Vasile Tescaru, viceprimarul municipiului Bacau, cu atributii de primar

Iata si lista imobilelor din programul de reabilitare termica:
– Calea Marasesti 120, 189, 98A/B/C, 102A/B/C, 114A/B/C, 169E2, 171E3, 179E5, 165E1, 187E7, 185 E6;
– strada Letea 2 A/B/C/D;
– strada Slanicului 4 A/B, 5 A/B;
– strada Neagoe Voda 1, 10A/B, 7A/B;
– strada Alecu Russo 15E/F;
– strada Razboieni 44, 40A, 32A;
– strada Garii 54C3, 58C1, 80C4, 58C2;
– strada Radu Negru 3A/B;
– strada Narciselor 2A/B, 9A/B, 8A/B;
– Calea Republicii 5A/B, 44A/B, 19A/B/C, 25A/B, 46A, 54A/B. 70A/B/C/D;
– strada Milcov 4A/B/C/D, 53A/B/C, 55A/B, 57A/B, 59A/B, 61A/B, 63A/B, 65A/B, 67A/B/C/D, 71A/B/C, 140A/B, 142A/B;
– strada Mioritei 15A/B/C/D, 38A, 26A/B, 40A;
– strada Cornisa Bistrita 34A, 33A;
– strada Energiei 21A/B.

In ultimele zile, in care a fost ger naprasnic nu doar noaptea ci si ziua, Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Judetean Bacau a fost luata cu asalt de oamenii fara adapost. Miercuri seara, 15 persoane s-au cazat in salonul de observatie sau au ramas in sala de asteptare pentru a se incalzi si cu greu au fost convinsi de personalul medical sa mearga la adapostul din cartierul Gheraiesti. Reprezentantii spitalului spun ca multi dintre ei prefera sa vina la Urgente si sa plece de aici cu ambulanta decât sa mearga pe jos pâna la locul de cazare, iar altii prefera sa ramâna si peste noapte, pentru ca la adapost trebuie sa respecte niste reguli.

„Acolo nu au voie sa consume alcool si trebuie sa se spele. Ei vin la noi pentru ca sunt dusi cu ambulanta. Predomina cazurile din judet. Nu se duc in localitatea de domiciliu si ramân aici. Dar nu este normal.”
Liliana Zaidel, asistent social Spitalul Judetean de Urgenta Bacau

Protocolul prevede ca persoanele adunate de pe strazi sa fie aduse la spital, unde sa fie investigate medical, si apoi duse la spatiul de cazare. La Bacau, acestea vin singure la unitatea medicala si nu se mai dau plecate.

„Afara este frig tare”

Joi dimineata, Gheorghe Z. (39 ani), din Gârleni, inca mai statea pe o banca de la intrarea in UPU. „Afara este frig tare. Unde sa ma duc? Ca sa plec acasa nu am bani si soferul de pe microbuz nu ma ia fara bilet”, se justifica barbatul. Pe timpul noptii el a dormit tot acolo si a nu a vrut sa plece la adapost pentru ca „mi-a spus unul ca e frig acolo, nu e bine”, spunea Gheorghe. Printre cei care isi fac veacul la Urgente se numara si o femeie de 57 de ani, din Plopana, diagnosticata cu multe afectiuni, printre care si cancer.

Refuza tratamentul si indemnizatia pe care o primeste pentru gradul de handicap o cheltuie pe bautura. Asistentele sociale le intind tuturor sarmanilor o mâna de ajutor, dar nu toti doresc sa fie ajutati. Se cauta solutii pentru cei cu probleme medicale si care nu au asigurare de sanatate, se zbat sa le gaseasca haine de schimb si sa primeasca un ajutor social. Chiar daca sunt sprijiniti, putini sunt cei care se reabiliteaza.

O bacauanca a fost condamnata la 5 ani de închisoare pentru evaziune fiscala, dupa ce a facut o gaura in bugetul de stat de peste 5 milioane lei (circa 1,2 milioane euro). Femeia are antecedente penale si este arestata in alta cauza. Ea trebuie sa plateasca acest prejudiciu impresionant, insa autoritatile nu au putut dispune masura sechestrului pentru ca inculpata nu deţine bunuri mobile sau imobile.

Maria B. a fost trimisa in judecata de catre procurorii DNA Bacau, in noiembrie 2013, pentru infracţiunea de evaziune fiscala. Ea a fost acuzata ca, în calitate de administrator împuternicit al SC Phoenix Oil 2010 SRL Bacau, în perioada august 2010 – martie 2011, nu a înregistrat în evidentele contabile ale societatii operatiunile comerciale intracomunitare desfasurate si veniturile obtinute, pentru a evita plata taxei pe valoare adaugata si a impozitului pe profit. In acest fel, a produs bugetului de stat un prejudiciu de 5.272.481,16 lei (1,2 milioane euro).

Condamnata in mai multe dosare penale si arestata intr-o alta cauza, Maria B. a dat in instanta o declaratie de recunoastere. In rechizitoriu se spune ca, in luna august 2010, Maria B. si-a deschis o firma care avea ca principal obiect de activitate comertul cu ridicata a combustibililor lichizi, gazosi si a produselor derivate.

Având deja o condamnare la activ si fiindu-i interzis dreptul de a administra societati comerciale, ca administrator al firmei nou-infiintate a fost trecuta, in acte, o alta persoana. In realitate, societatea era condusa din umbra de catre Maria B, iar pentru acest “sprijin” inculpata ii platea administratorului 800 lei pe luna, fara ca acesta sa presteze vreo activitate. Odata infiintata firma, Maria B. a inceput sa faca achizitii intracomunitare de legume, fructe, carne si oua din mai multe tari europene, operatiuni pe care nu le-a evidentiat în totalitate în documentele contabile ale societatii cu scopul de a ascunde veniturile realizate si pentru a scapa de plata taxei pe valoare adaugata.

Statul nu are de unde recupera prejudiciul

In perioada decembrie 2010 – martie 2011, SC Phoenix OIL 2010 SRL Bacau a facut achizitii intracomunitare de la 36 de parteneri din Olanda, Polonia, Austria, Spania, Slovenia, Cipru, Germania, Ungaria si Grecia, în valoare totala de aproape 3,7 milioane euro (15,4 milioane lei). Veniturile totale estimate de autoritatile fiscale, dupa aplicarea adaosului comercial, depasesc 19 milioane lei, prejudiciul produs bugetului de stat fiind de peste 5,2 milioane lei.

Anul trecut, Tribunalul Bacau a condamnat-o pe Maria B. la 5 ani de inchisoare. Instanta a luat in calcul nu doar antecedentele penale (numeroase condamnari pentru infractiuni contra patrimoniului sau la legea cecului), ci si valoarea foarte mare a prejudiciului. Prin sentinta data, Maria B. a fost obligata sa plateasca prejudiciul cauzat statului.

Dar, instanta a respins cererea de instituire a sechestrului dintr-un motiv foarte simplu: inculpata nu detine bunuri mobile sau imobile. Maria B. a facut apel impotriva sentintei, iar dosarul a ajuns, la sfârsitul anului trecut, la Curtea de Apel.

Atmosfera de Antactica, joi, prin Piata Centrala, unde doar doi-trei comercianti si bradul ramas de la Craciun, alaturi de tomberoanele aranjate militareste, au avut curajul sa infrunte temperaturile cu minus. Printre ei si Ion Coca, imbracat in uniforma de camuflaj, un fermier din zona Falticeniului, venit cu mere la vânzare.

Are 15 hectare de pomi fructiferi, impreuna cu fratele sau. In toamna trecuta, a recoltat cam 30 de tone la hectar. Indura frigul ca sa mai scoata ceva bani din merele pe care le are. „Noaptea, dorm la o gazda, in Bacau.

E greu, pentru ca, vedeti, lumea nu a iesit la piata pe frigul asta. Barem daca era inchisa piata, sa nu intre asa frigul, poate mai venea lume. Dau kilul de mere cu 2 lei, 2,5 lei, dar nu scot mare lucru. Nu-mi fac o casa din banii astia. Daca mai am si o pana pe drum, de la Lamasesti, comuna Radaseni, de unde vin, si pâna in Bacau, va dati seama, cresc cheltuielile”, explica omul. Cât mai stau de vorba cu Ion, mintenas incep sa si vina clientii, atrasi, probabil si de vederea camerei foto pe care o expun. Nea Motoc e energetician, din zona Racaciunului, la una dintre centralele electrice de pe Siret. Cumpara vreo cinci kile de mere. Pentru copii. Are trei, dintre care unul in Bacau, subofiter la Pompieri. „In doua zile le termina, ca-si mai ia si la serviciu, de manânca cu colegii, si gata, s-au dus”, zice omul.

In hala acoperita, rezervata florarilor si celor de mai vând zarzavaturi si alte cele, il gasesc pe Berni Antal, de 50 si… treaba lui, ca „anii si banii nu se spun”. E ceva mai cald decât afara, la fructe. Se ocupa cu agricultura, la Faraoani, unde are vreo trei hectare de teren, plus altele luate in arenda. A facut de toate, in viata lui, dar, cel mai mult, soferie.

„Am lucrat pe la unguri, prin tara, dar acum nu mai merge. Am doi copii, o fata de 19 ani si un baiat de 14. Sotia nu lucreaza, are grija de gospodarie cât sunt eu plecat. Mai cresc o vaca, un porc. Laptele nu-l mai iau fabricile, il vând aici, la piata, cu 5 lei bidonul de doi litri.”
Berni Antal

Vinde cam tot ce obtine din gospodaria proprie, de la faina, malai, porumb, grâu si porumb boabe – pentru porumbei si alte pasari, pâna la pepeni murati, vin si tuica.

La sectorul „Lactate”, tanti Tinca Munteanu, de 66 de ani, din Saucesti, fost tehnician veterinar la CAP-ul din sat, ingheata pe scaun, in asteptarea clientilor. Are 10 vaci acasa. Si nu se lasa de meserie. A cumparat, initial, o vaca si doi taurasi, de la tatal sau. Vinde botul de brânza scoapta cu 6 lei bucata, pentru batrâni, bolnavi sau copii, chiar si cu mai putin l-ar da daca ar fi clienti.

„Nu mai are lumea bani, e si frig. Poate o sa vina mai dupa 15, când iau salariile. Noroc ca am acasa doi baieti din sat care ma ajuta la munca, altfel nu m-as descurca. Vin doua saptamâni la piata pentru ei, ca sa am bani pentru salarii. Copiii mei sunt plecati la casele lor, fata e doctor la Iasi, iar baiatul e prin sat, dar are alta ocupatie.”
Tinca Munteanu

Femeia mai spune ca o parte dintre viteii pe care-i fata vacile ii vinde, dupa ce ii face mai mari, „lui Iulian, care are magazinul de carne de jos”. Cu 6 lei kilogramul, in viu, „pentru ca are Iulian are si abator, la Balcescu”, dar nu e prea rentabil. Daca ar vinde carnea de vita transata, la pachete, cu 15 lei kilogramul, asa cum se obisnuieste in sat, alta ar fi afacerea. Asa, incearca sa mai faca un ban cu „smântâna de la separator”, vedeta produselor lactate.

Majoritatea persoanelor reclama ca nu li se iau in considerare adeverintele de vechime in grupe superioare de munca. De cealalta parte, conducerea Casei de Pensii argumenteaza ca adeverintele respective nu sunt corecte, deoarece meseriile mentionate nu se incadreaza, potrivit legii, in nicio grupa superioara de munca. Din vina angajatorilor care au eliberat adeverintele in cauza, multe persoane sunt purtate pe drumuri degeaba.

Este miercuri, zi de audienta la directorul executiv al Casei Judetene de Pensii (CJP) Bacau. La 9.00, ora inceperii dialogului cu seful institutiei, in holul acesteia, peste zece persoane asteptau sa-i spuna pasul lor. Desi are 91 de ani, Vasile Condurache, din Secuieni, s-a trezit dis de dimineata, astfel ca a fost primul sosit intre cei zece. Este inca viguros si are mintea foarte agera.

A venit sa solicite pensia unuia dintre frati care a decedat la inceputul lunii noiembrie. „Nu are cine sa umble pe drumuri pentru aceasta. Eu am venit de vreo câteva ori aici, dar mi-au spus ca nu au voie sa dea pensia decât sotiei, copiilor sau parintilor pensionarului decedat. Sunt la pensie de foarte multa vreme, am lucrat in Politie, dar mai muncesc inca. Sunt casier la ceareul (C.A.R. – Casa de Ajutor Reciproc) pensionarilor. Eu nu fac matrapazlâcuri, asa ca de ce nu-mi da pensia pe luna noiembrie a fratelui meu?”, a intrebat-o Vasile Condurache pe Alina Iftode, directorul CJP Bacau. Dar directorul institutiei, pe buna dreptate, i-a argumentat ca, potrivit legii, orice ruda a unui pensionar care a murit are nevoie de procura de la notar, pentru a intra in posesia drepturilor celui decedat. Spre surprinderea noastra, batrânul a inteles imediat foarte bine ce are de facut si s-a conformat. Dar nu la fel de simplu au stat lucrurile si in cazul celorlalte persoane venite in audienta.

Adeverinta fara valoare

Bernadeta B., din Bacau, are 58 de ani si a muncit atât in tara cât si in strainatate. Are o vechime de peste 30 de ani si doreste sa iasa la pensie anticipata partiala, deoarece este foarte bolnava si nu mai poate lucra. „Am muncit si in afara, in Italia, zece ani si jumatate cu contract, dar acum sunt foarte bolnava, ni s-a plâns femeia. Am angina pectorala, osteoporoza si alte boli. De trei ani nu mai lucrez si nu mai am bani. Am muncit o viata intreaga si acum am ajuns sa stau cu mâna intinsa la copii. Cu mai mult timp in urma am venit la ghiseul Casei de Pensii si am intrebat daca ma pot pensiona anticipat partial. Mi s-a spus ca dupa doua luni. Am revenit cu dosarul si mi s-a respins cererea de pensionare pe motiv ca nu am vechimea necesara. Am adus si o adeverinta ca am lucrat in grupa superioara de munca, dar nu mi se ia in considerare. De ce, pentru ca unitatea la care am lucrat scrie in adeverinta ca meseria mea se incadra in grupa a doua!?”. Din pacate, insa, meseria ei de lucrator la presa cartat nu este trecuta printre cele care au fost incadrate in grupa intâi sau a doua de munca. Asadar, nu primeste niciun spor de vechime. Dar femeia are posibilitatea de a iesi anticipat la pensie, prin cumularea vechimii in munca din România cu aceea realizata in Italia.

Ultima speranta, la instanta

Cazul prezentat mai sus nu este singular. In fiecare zi la conducerea CJP Bacau se prezinta numeroase persoane care se plâng ca nu li se iau in calcul adeverintele, eliberate de catre diversi angajatori, in care se mentioneaza ca au acumulat un anumit stagiu de cotizare intr-o grupa superioara de munca. Dar conducerea CJP Bacau are argumentele ei care nu pot fi demontate.

„In foarte multe cazuri incadrarea pe care angajatorii au facut-o in grupele superioare de munca nu corespunde prevederilor legale. Ca atare, activitatea respectiva nu se regaseste in aplicatia noastra informatica. Prin urmare, daca noi introducem in calculator adeverintele eronate, programul informatic nu le valideaza, pentru ca nu sunt legale. Cei in cauza au, insa, posibilitatea actiunii in instanta.”
Alina Iftode, directorul CJP Bacau

In fiecare zi de audienta prin biroul directorului CJP Bacau trec intre 20 si 40 persoane, dintre care foarte multe reclama ca nu li se iau in considerare adeverintele de vechime in grupe superioare. Dar, de fapt, aceste adeverinte au fost completate fara a fi respectata legislatia in domeniu, ceea ce trebuie sa le dea serios de gândit celor care le-au eliberat.