S-au scris carti, nuvele, poezii (vezi Nichita Stanescu), a fost subiect si tema in istoria nationala, numeroase localitati au fost redenumite cu numele lui, in 1950, s-au infiintat 182 GAS, din care 7 ii purtau numele, dupa al Doilea Razboi Mondial, satatiunea Carmen Sylva (preudonim al reginei Elisabeta) a fost detronata si s-a numit tot “Vasile Roaita” (in prezent Eforie Sud), caci despre el este vorba, “eroul” de la Atelierele Grivita, unde a avut loc (!) o greva, inabusita in sânge de autoritati.
Printre muncitorii morti s-a numarat si Vasile Roaita, despre care, când comunistii au ajuns la putere, s-a spus ca a fost impuscat in timp ce tragea sirena, pentru a-si chema tovarasii la proteste. Atelierele Grivita au fost numite “Grivita Rosie”, iar Vasile Roaita s-a bucurat de statui si comemorari, fiind introdus in istorie, ca erou al comunismului, alaturi de (va mai amintiti?) Donca Simo, Filimon Sârbu, Olga Bancic sau Elena Pavel.
Scoli, gradinite, strazi din toata tara s-au numit “Vasile Roaita”, un “erou” facut in birourile de propaganda ale PMR, unii afirma ca la comanda directa a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, si el “revolutionar”. Nici Bacaul nu a fost scutit de binefacerile acestui nume, a existat comuna Vasile Roaita, la iesirea din Bacau spre Adjud, devenita apoi cartier, o strada s-a numit la fel (acum “22 Decembrie”), iar in centrul orasului, in fata fostei primarii, a fost amplasata o statuie a eroului, in exercitiul functiunii.
Din erou a ajuns tradator
Aceasta poveste a fost valabila mai bine de 20 de ani, pâna prin 1962, când chiar Gheorghiu Dej a inceput sa-si reconsidere pozitia fata de fostul lui coleg de serviciu, când a inceput perioada de destalinizare.
A doua contestare a legendei despre protestul Grivitei Rosii si martirajul lui Roaita s-a facut pe vremea lui Nicolae Ceausescu, care nu mai admitea inca un erou comunist alaturi de el. Ceausescu i-a pus pe cercetatori sa caute prin arhive care, se spune, ar fi descoperit ca “eroul” era, de fapt un informator al Sigurantei, un tradator al clasei muncitoare.
A fost scos din manuale, iar piedestalele si statuile ascunse, darâmate, in cea mai mare parte. N-a mai auzit nimeni de Vasile Roaita. Alte informatii cu privire la Vasile Roaita au aparut dupa 1990, când muncitorul Constantin Negrea a dezvaluit ca el, de fapt, a tras sirena, insa Dej l-a fortat sa cedeze locul lui Roaita, pe considerentul ca este mai valoros (pentru regim) un erou mort, decât unul viu. Simplu, nu?
Astfel Roaita a fost facut utecist post mortem, in 1948, si declarat erou.
Un cititor al ziarului nostru ne-a sugerat sa ne interesam de soarta acelei statui, dar, mai ales, de ce si acum mai sta in picioare in oras, pe locul unde a fost exilata.
Statuia nimanui
Statuia lui Vasile Roaita din municipiul Bacau (cred ca singura din tara, care mai sta pe soclu) a fost amplasata in centru, in fata Bibliotecii, fiind dislocat un bust al istoricului si patriotului Mihail Kogalniceanu.
A ramas acolo pâna la inceputul anilor ’70, când administratia, aliniindu-se directivelor de la centru, a mutat-o in Parcul CFR, unde se gaseste si acum, parasita, vizitata doar de ciori.
Interesant este ca nimeni, nici Primaria, nici Regionala CFR Iasi sau Statia Bacau nu o revendica. Primaria spune ca este a CFR, deoarece este pe terenul ei, iar compania nu se revendica ca proprietara.
Directia Judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu afirma ca satuia cu “eroul” de la Grivita nu face parte din lista cu monumente de patrimoniu.
Cu alte cuvinte, masiva statuie nu e a nimanui. Ea poate fi luata fara nicio problema de oricine dispune de mijloacele tehnice necesare si valorificata, disparitia ei ar ingropa o minciuna, ca multe altele fabricate de propaganda comunista.
