Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului-Moldova” (din colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași și Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Balga” din Cluj-Napoca), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare și a promovat-o în chip strălucit. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Serialul poate fi urmărit și pe site-ul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), www.turism-bacau.ro.
În acest episod, număr dublu: ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 5, Anul XI, Miercuri, 31 iulie 1913; ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 1, Anul XII, Vineri, 19 iunie 1915.
Din sumarul acestui număr: ziarul încheie sezonul 1913 ceva mai repede, iar revenirea se produce în vara lui 1915, din motive care nu au mai fost expuse în paginile sale; începe noul sezon 1915, cu o nouă administrație și un corp medical de elită; efectele curei în stațiunile balneare, cu o parafrază la un celebru dicton al lui Dante; tiraj record pentru ziarul slănicean;
se introduc vagoane speciale pentru Slănic-Moldova în acest nou sezon; minunatul Cazinou Regal a fost renovat și pus sub o nouă direcțiune.
Ultimul număr al ziarului din sezonul 1913 (nr. 5/31 iulie), nu aduce noutăți (articole au fost republicate, cu câteva actualizări de date), probabil și din cauza faptului că ceva s-a precipitat/întâmplat în editarea ziarului. Observația mea poate fi considerată una plauzibilă, întrucât acesta face un salt peste anul 1914, până la reapariția din vara lui 1915 (ziarul nu a apărut nici în 1911). Însă, despre această întrerupere, fondatorul și redactorul ziarului, M. Miereanu, nu face vorbire, așa că ziarul nu aduce niciun fel de lămurire în acest sens. Se pare că alte treburi mai urgente l-au reținut la Iași, poate și activitatea sa de colaborator permanent la ziarul ,,Universul”, din București, unul dintre cele mai citite și mai populare cotidiene ale României. La prima vedere am crezut că nu există în colecțiile bibliotecilor ziarul din anii lipsă, dar mi-am adus aminte că, în ultima apariție a ziarului, cea din 1932, M. Miereanu afirma: ,,Timp de 14 ani, fără întrerupere, ziarul nostru și-a făcut conștiincios datoria, contribuind la înălțarea celei mai frumoase stațiuni din România, Slănicul-Moldovei”. Dar și aici apare o mică neconcordanță: într-adevăr, este vorba despre 14 ani și atunci totul se explică, dar nu fără întrerupere, ci cu exact acele înteruperi, dintre 1898 – 1902, din 1911 și 1914. Astfel socoteala este clară: ziarul a apărut timp de 14 ani, adică în anii 1897, 1903, 1904, 1905, 1906, 1907, 1908, 1909, 1910, 1912, 1913, 1915, 1916 și 1932.
Așadar, pentru că nu e nimic nou sub soare în ultimul număr al ziarului din 1913, trecem și peste anul 1914 și ajungem în sezonul 1915, la ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 1, Anul XII, Vineri, 19 iunie.
Și ziarul începe în trombă, cu detalii despre pregătirile care s-au făcut pentru deschiderea noului sezon, dar și despre schimbările din structura admnistrației stațiunii, încredințată acum, prin grija proprietarului acesteia, Alexandru Iliescu-Olt, unui personal ,,priceput și cu tragere de inimă”.
În fruntea acesteia se va afla celebrul avocat, C. L. Naumescu (inspector general al stațiunii), director al Băncii Comerțului din București și vicepreședinte al Uniunii Avocaților din România, precum și dr. Constantin. Pastia, director și medic-șef al băilor de la Slănic, cunoscută personalitate a lumii medicale. Acestora li se vor alătura, J. Gheorghiu și căpitanul V. Munteanu, contabilul-șef, respectiv, casierul stațiunii.
Cât despre corpul medical al Slănicului, numai nume mari, parte a elitei medicale românești, în dreptul cărora au fost trecute și serviciile oferite, după cum urmează: dr. C. Pastia, specialist în boli infecțioase, medic al Eforiei Spitalelor Civile din București – consultații pentru bolile de stomac, plămâni și inimă; profesorul, doctorul și academicianul C. I. Parhon, medic endocrinolog și neuropsihiatru – consultații pentru bolile nervoase; dr. Ion-Nanu Muscel, profesor de semiologie și clinică medicală, director al Clinicii de Medicină Internă din București, sub conducerea căruia funcționa și primul Centru antidiabetic din Europa – consultații boli interne; prof. univ. dr. Dimitrie Gerota, cel dintâi radiolog român – consultații chirurgie, afecțiuni cronice; prof. univ. dr. Mihail Petrini-Galați, director al Serviciului sanitar din România, pe care l-a organizat pe baze moderne, medic-şef al Spitalului Colţea – consultații boli dermato-venerice, afecțiuni ale sângelui (hematologie); dr. T. Mironescu, medic al spitalelor Eforiei ,,Sf. Spiridon” din Iași, doctor docent al Facultății de Medicină din Iași – consultații pentru boli digestive.
Despre medicii mai sus enunțați am vorbit în episoadele anterioare, mai puțin însă, despre dr. Dimitrie Gerota și dr. Mihail Petrini-Galați, personaje noi în galeria medicilor care au slujit de-a lungul vremii, la Slănic-Moldova. Am găsit astfel, câteva informații biografice despre cei doi, pe care vi le prezint, pentru că merită cu prisosință toată atenția:
Dimitrie Gerota este admis la Facultatea de Medicină din București (în 1886), pe care o termina în 1892. Timp de 4 ani și-a continuat studiile la Paris. Întors în țară, a început să practice medicina, în paralel fiind și cadru didactic. Începând cu octombrie 1897, predă anatomia la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde îl are, ca student, pe Constantin Brâncuși, care îi fusese recomandat doctorului de tatăl său. „Jupuitul”, una din lucrările lui Brâncuși, a fost rodul învățăturilor lui Gerota care va păstra un exemplar până la sfârșitul vieții. Profesorul Gerota îl va ajuta pe Brâncuși să plece la Paris și-i va asigura chiar un venit lunar. Dimitrie Gerota a efectuat cercetări privitoare la anatomia și fiziologia vezicii urinare și a apendicelui, a preconizat o tehnică de injectare a vaselor limfatice, cunoscută în literatura de specialitate drept „metoda Gerota”. De numele său se leagă și aplicarea primelor radiografii din România, fiind considerat cel dintâi radiolog român. A înființat, în 1907, la București, un spital – Sanatoriul Dr. Gerota – în care erau operați și îngrijiți numeroși bolnavi, precum și un muzeu de mulaje anatomico–chirurgicale lucrate în întregime de el. A descris pentru prima dată fascia pararenală, care îi poartă astăzi numele. În orice tratat de urologie contemporan fascia este denumită drept ,,Fascia Gerota”. Astăzi, Spitalul de Urgență ,,Profesor Doctor Dimitrie Gerota” îi poartă numele. (Sursa: site-ul observatornews.ro, la https://observatornews.ro/social/romani-care-au-revoluionat-medicina-dimitrie-gerota-radiolog-i-urolog-158321.html).
Mihail Petrini-Galați (scris uneori și Galatz, 1847-1926) a urmat studiile universitare la București şi la Paris, unde a obținut titlul de doctor în medicină. La revenirea în țară, a fost numit profesor al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, la Catedra de clinică dermatologică şi embriologie, devenind apoi director al Serviciului sanitar, pe care l-a organizat pe baze moderne, concentrându-se mai ales asupra populaţiei rurale, fiind în același timp şi medic şef al Spitalului ,,Colţea”. La insistențele lui, în 1901 s-a înființat Societatea pentru Profilaxia şi Asistenţa Tuberculoşilor Săraci. Calitatea umană şi profesională a medicului Mihail Petrini-Galatz s-a făcut remarcată şi în contextul situaţiei grele din perioada războiului ruso-turc, atunci când, alături de medicii fruntaşi ai capitalei, şi-a oferit gratuit serviciile pentru a îngriji soldaţii din spitalele militare. Iniţiator de şcoală în domeniile histologiei şi dermato-venerologiei, Mihail Petrini-Galatz a pus un accent deosebit pe importanţa examenului microscopic şi a lucrărilor de laborator, de mare importanţă în stabilirea unor diagnostice clare, asumându-şi în lecţia de deschidere a Clinicii dermato-sifilitice de la Spitalul ,,Colţea” (19 ian. 1893) responsabilitatea de a „lăsa bune tradiţii” în acest domeniu al medicinii româneşti. Astfel, printre cei care i-au fost studenţi şi au devenit ulterior personalităţi de seamă ale medicinii române se numără neurologul Gheorghe Marinescu şi profesorul de histologie Ştefan Besnea. Activitatea ştiinţifică a profesorului Petrini-Galatz s-a concretizat în numeroase studii în domeniul anatomiei, histologiei, dermatologiei, al tratamentului variolei şi al sifilisului, atât în limba română, cât şi în limba franceză, rezultatele activităţii sale fiind citate în prestigioase reviste ştiinţifice din lume. O serie de lucrări şi de idei ale medicului gălăţean apar citate şi astăzi de o seamă de cercetători români, un astfel de exemplu fiind cel al preocupării sale în ceea ce priveşte impactul eredităţii asupra sănătăţii publice, exprimată în lucrarea „Despre ameliorațiunea rasei umane”, ideile sale fiind apreciate ca fiind mult înaintea timpului său, chiar dacă se încadrau în această privinţă în categoria „filosofiei medicale”. (Sursa: Biblioteca ,,V. A. Urechia” din Galați, ,,Mihail Petrini-Galatz – InfoGhid”, la https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/Mihail_Petrini-Galatz)
Să nu uităm că înainte de 1915, timp de mai multe sezoane, la Slănic-Moldova au mai oferit consultații, prof. dr. Gheorghe Marinescu, precum și medicii Ludovic Russ senior, Ludovic Russ junior și mulți alții…
În articolul ,,Efectele curei în stațiunile balneare”, care cuprinde la final și o parafrază la celebrul vers din ,,Infernul” lui Dante Alighieri, ,,Lasciate ogni speranza, voi ch`intrate. (Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”), este prezentat rezumativ, un studiu al acestor efecte, preluat și reprodus dintr-o interesantă cronică medicală a doctorului Ioan Ottescu:
,,(…) Sănătatea pe care o căutăm în stațiunile de cură, fie ele stațiuni climatice sau balneare, nu trebuie s-o atribuim numai efectului agentului principal, adică aerului, băilor sau apelor minerale, ci și tuturor factorilor ajutători, precum odihna și eliberarea de grijile zilnice. (…) Fiecare bolnav sosit într-o stațiune de cură, trebuie să se dezbrace pe cât e posibil, de toate grijile. Parafrazând versul celebru al lui Dante, le spunem: `Lăsați orice preocupări și necazuri, voi ce intrați aici`”.
Dintr-o știre foarte scurtă aflăm cu plăcută surprindere că numărul de față din ,,Curierul Slănicului” a fost tipărit în nu mai puțin de 10. 000 de exemplare, care au fost distribuite gratuit ,,la personalitățile distinse din toate ungherele țării”. De altfel, putem considera acest fapt, o inedită și inovativă modalitate de promovare a Slănicului din Moldova, nu doar pentru acea vreme, ci și pentru vremurile de astăzi, când un asemenea efort financiar ar fi unul considerabil, dar de mare efect…
În continuare, M. Miereanu nu renunță deloc la o mai veche abordare, cea cu privire la mai vechea obișnuință a românilor, care timp de mulți ani și-au ales ca destinații de vacanță orașele și stațiunile străine, în detrimentul celor românești, obișnuință demontată pe parcursul anilor, de acest ziar, prin articolele susnumitului. De data aceasta, redactorul Curierului semnează o schiță comică, intitulată ,,Doi șireți”, în care, două personaje masculine, care s-au lăudat că își vor petrece vacanțele în străinătate, unul la Carlsbad și altul în Elveția, pentru că, zic ei, acolo ar fi un aer mai curat, un confort sporit și prețuri mai accesibile, se întâlnesc în final, la… Slănic-Moldova! Explicația? Unul dintre ei, zise: ,,Ți-am răspuns în Cișmigiu cu o minciună la o minciună, fiindcă așa e moda. Dacă ți-aș fi spus din capul locului că plec la Slănic, mi-ai fi râs în nas. Așa s-a deprins lumea noastră și pace bună, tot ce-i al nostru e prost, tot ce-i străin e grozav!” Și uite așa, cei doi, însoțiți și de neveste, poposiră la Slănic și uitară complet de străinătățuri…
Mai aflăm din ziar că C. F. R. a suplimentat cu vagoane speciale trenurile pentru Slănic-Moldova, pe ruta București – Târgu-Ocna, astfel: ,,Cu începere de joi, 11 iunie, se atașează un vagon de dormit între București – Tg. Ocna, la trenurile accelerate 17, 27, 28/18, cu plecarea din București, la orele 10. 05 seara și sosire la Tg. Ocna, la orele 6. 03 dimineața; iar la înapoiere, cu plecarea din Tg. Ocna la orele 11. 30 seara și sosirea în București, la orele 6. 55 dimineața. De asemenea, direcția C. F. R. a dispus atașarea de vagoane directe pentru Tg. Ocna (Băile Slănic), la toate trenurile accelerate care pornesc din București și din Iași. Prin aceste dispoziții s-au adus reale înlesniri vizitatorilor stațiunii noastre”. Culmea este că, în zilele noastre, adică în 2024, trenurile fac tot cam atâtea ore pe ruta București-Tg.Ocna și retur, adică 7 – 8 ore!
Cât despre Cazinoul Regal, numai de bine: ,,A fost renovat și pus sub o nouă direcțiune, superbul Cazinou Regal al Slănicului, care desigur, va fi și în sezonul actual, locul de atracție a tot ceea ce este mai select, distins și bogat în stațiunea noastră. În afară de numeroasele și variatele programe organizate de noua administrație a acestui așezământ vom mai vedea zilnic, ,,The Tango Lesson” (,,Lecția de Tango”), sub conducerea unui profesor iscusit, cu o reputație mondială în domeniu. Menționăm și orchestra specială a Cazinoului, care delectează publicul, atât în cursul zilei, cât și în fiecare seară”. Noii proprietari ai Cazinoului din Slănic au devenit Ștefan și Rene, directori ai localului ,,Café de Paris” din București.
În cuprinsul acestu număr mai sunt și alte articole, cu ecouri din presa internațională, despre câinii sanitari, cu sfaturi medicale și indicații terapeutice etc.
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj;
Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile de epocă publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și altele.
Foto 1: Avocatul C L Naumescu, site-ul ,,barouldolj.ro, la https://www.barouldolj.ro/assets/docs/files/istoria-baroului-dolj-1864-1928pdf,e31bef75a925a80f7a75bd2416809838445198.pdf
Foto 2: Dr. Dimitrie Gerota, anul 1935, din Arhiva personală Dr. Ion Gerota, preluare Wikipedia, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gerota#/media/Fi%C8%99ier:Dimitrie_Gerota_(2).jpg
Foto 3: Dr. Mihail Petrini-Galați, site-ul ,,www.presagalati.ro”, la https://presagalati.ro/mihail-petrini-galati-un-promotor-in-medicina/
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)
.jpg){kind=link}